Dreptul și științele moderne. Calea spre predictibilitate (I)

18 iul. 2022
Vizualizari: 768
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Introducere

Dreptul, matematica, filozofia sunt științe consacrate de mii de ani, cu un impact major asupra vieții sociale, dar și în alte domenii. Potrivit lui Petre Țuțea „Dreptul este gramatica ordinii sociale. Normele de drept sunt forma practică rezultată din împlinirea marilor principii ale relațiilor dintre oameni, cu structurile concrete variabile ale corpului social[1]”. Ce exprimare riguroasă privind algoritmii care guvernează, sau ar trebui să guverneze dreptul!

Toți marii gânditori au văzut și demonstrat legătura dintre drept și filozofie, care pare mai ușor de înțeles, dar se pune problema de ce am putea asocia dreptul cu matematica?

Putem pleca și de la considerentele lui Petre Țuțea, că dreptul este o gramatică, deoarece aceasta presupune ordine, succesiunea unor raționamente. În fapt, ambele au în comun elemente deosebit de importante: logica, înlănțuirea considerentelor, adică similitudinea sub altă formă a demonstrației din matematică, a instrucțiunilor dintr-un program pentru calculator.

Când a apărut calculatorul, acesta a fost folosit la început pentru calcule, dar foarte curând, mai ales prin facilitățile oferite de internet, a început, în toate domeniile, goana după informație.

 

Câteva cuvinte despre softurile legislative

Desfășurând o activitate de pionierat în acest domeniu, în aprilie 1993, a luat naștere primul program/soft legislativ în România, la Piatra Neamț, calul troian (fără a mai fi o păcăleală ca în Antichitate) pentru interogarea bazelor de date specifice acestui domeniu. La început, aceste baze de date conțineau textele actelor normative și jurisprudența instanțelor, apoi a urmat dezvoltarea lor firească, prin atașarea textelor de doctrină, extinderea corelațiilor cu legislația comunitară/europeană, alte numeroase funcții practice utile în activitatea curentă a celor din acest domeniu.

Fără a cunoaște cum s-au obținut aceste baze de date, cum sunt utilizate mecanismele matematice sau limbajele de programare, în prezent este de neimaginat activitatea unui profesionist al dreptului fără un program/soft legislativ. La realizarea lor sunt nesemnificative eforturile practicienilor dreptului, dar sunt relevante și extrem de importante cererile lor pentru o informație cât mai completă, cu cât mai multe conexiuni între actele naționale sau europene, cu jurisprudența și doctrina în materie.

 

Alte timpuri, noi necesități

Problemele curente cu care se confruntă atât legislația, cât și soluțiile date de instanțe duc la acel deziderat al predictibilității cerut insistent în diferite acte europene, dar și în analiza de țară prin MCV. Desigur, întrebarea care se pune este cum se poate ajunge la aceasta. Se pare că, acum sau foarte curând, tot din nevoi practice, specialiștii dreptului vor trebui să mai facă un salt în cunoașterea altor instrumente din alte domenii, dar, culmea, care au la bază tot calculatorul, informatica, matematica, însă și alte metode de abordare.

Geniul anumitor oameni a condus la dezvoltarea unor noi cunoștințe în domeniul „arid” al matematicii, care apoi au fost extrapolate în numeroase alte domenii tehnice, dar și în domeniile medicinei, psihologiei, științelor sociale, economice etc.

Dezvoltarea extraordinară a forței de calcul a calculatoarelor, a internetului a permis aprofundarea și dezvoltarea unor idei (nu neapărat noi) și a unor descoperiri, punând bazele unor noi științe.

Deși poate părea curios, Teoria haosului, Teoria sistemelor, Teoria organizațiilor, Sinergia sunt câteva din noile metode de cercetare aplicate în domeniile menționate. Se pune în mod firesc întrebarea: ar putea fi aplicate aceste metode moderne pe segmentele privind elaborarea legislației și activitatea judecătorilor?

Cred că noutatea acestei teme de studiu seamănă mult cu o investigație în intimitatea întregului proces legislativ și a celui privind deliberarea instanțelor, stârnind cu siguranță interesul, dar și născând numeroase controverse.

 

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Studiul privind această posibilitate

Pentru a răspunde la întrebare, am efectuat un studiu care s-a axat pe perioada 1990 – 2021 privitor la modul în care sunt elaborate/modificate/abrogate actele normative, dar și asupra problemelor cu care se confruntă judecătorii, practicienii dreptului în general, orice persoană dintr-o instituție publică sau privată, cetățeanul care trebuie să respecte legea sau un justițiabil.

Desigur că se poate pune întrebarea: de ce un matematician abordează acest subiect care ține de un domeniu care presupune o pregătire universitară juridică?

În orice demers există o cauză și tocmai de aceea voi preciza de la început că în ultimii 27 de ani, prin activitatea desfășurată, am fost direct implicat în tot ceea ce reprezintă astăzi baze de date și programe legislative, privitor la proiectarea, dezvoltarea și implementarea acestora, în instanțe, bănci, societăți comerciale, case de avocatură și avocați, notari etc.

Contactul extrem de divers și vast cu utilizatorii produsului, mi-a oferit feedback-ul privind atât avantajele, dar și (mai ales) inconsistența unor informații pe care le furnizam prin softul legislativ pe care îl promovam. Primul pas a fost crearea unui nou produs conceptual, EUROLEX, care, prin ideile promovate, a devenit un reper pentru alte produse similare: a fost primul produs având un Cuprins al actului legislativ, jurisprudenței, doctrinei; a dezvoltat noi module: legislație comunitară și norme de drept penal, presă juridică, noile coduri ca urmare a participării la toate simpozioanele naționale pe această temă în perioada 2009-2014 (Timișoara, Iași, Cluj, București).

Grație acestor realizări, ultimii 17 ani mi-au oferit o altă mare șansă, aceea a întrevederilor cu numeroși profesori universitari într-un cadru mult restrâns, adică alături de masa lor de lucru, altar al creării unor pagini remarcabile de elaborare a unor prevederi legislative, a elaborării unor capitole din legislație (Codul de procedură civilă – domnul profesor Viorel M. Ciobanu), pledoarii remarcabile în procese celebre, culegeri de practică sau comentarii juridice de înaltă calitate.

Fără a supăra pe cei pe care nu îi nominalizez, menționez numele distinșilor profesori universitari Viorel Pașca, Constantin Sima, Valeriu Stoica, Viorel Roș, al procurorului general Sorin Moisescu și, nu în ultimul rând, pe domnul judecător Pavel Perju, fost judecător la ÎCCJ și președinte la CA Suceava, autor a numeroase culegeri de practică judiciară, comentarii pe Codul civil etc.

La aceste nume de rezonanță se adaugă relația deosebită pe care am avut-o cu regretații profesori Viorel M. Ciobanu, Gheorghe Antoniu, alături de care am petrecut multe ore, discutând subiecte deosebit de interesante, legate de preocupările lor, dar și ale mele.

Cu acești minunați dascăli, oameni cu o aleasă pregătire profesională și înaltă distincție, am beneficiat din partea lor de dialoguri încărcate de multă modestie și înțelegere, eleganță, amabilitate și deschidere, pe probleme actuale sau de perspectivă asupra meandrelor științei dreptului și legislației, dar și a rolului pe care îl pot juca științele exacte în acest domeniu, posibilitatea introducerii unor metode științifice moderne de analiză și evaluare a normelor de drept din legislație.

Având acest contact deosebit de strâns cu reputați profesori universitari și magistrați, dar și preocuparea zilnică de a ridica valențele softului EUROLEX la un nivel cât mai înalt de utilitate pentru judecători și practicieni ai dreptului, am parcurs și noutățile din alte domenii, mi-am extins aria lecturilor. Am fost captivat de utilitatea unor studii și aplicații ale unor relativ „noi științe” și de metode de cercetare științifică: Teoria haosului, Teoria sistemelor, Teoriile organizaționale, Sinergetică etc. care se aplică în alte domenii cu rezultate deosebite.

Voi prezenta unele posibilități privind aplicarea Teoriei haosului în drept, deși nici celelalte „noi științe” nu pot lipsi din abordarea practică a problemelor pe care le vom supune analizei.

 

Explicare sumară a „teoriei haosului”

Pe internet sunt numeroase materiale care prezintă succint istoricul și elementele primare ale acestei teorii și de aceea mă voi rezuma doar la unele considerente accesibile oricărui jurist pentru a putea apoi dezvolta considerentele pe partea de drept.

Eminentul filozof și psiholog Friedrich Nietzsche spunea, cu mulți ani înainte: „Totul este haos. Aceasta nu înseamnă că totul este întâmplător sau că ne găsim în lipsa necesității”. El concepe haosul numai în sensul „lipsei ordinii, armoniei, înțelepciunii…”, adică foarte aproape de una din definițiile domeniului. Iată o dovadă frumoasă a conexiunilor posibile între filozofie și abstractul matematicii.

Numele de „Teoria haosului” provine de la faptul că sistemele pe care teoria le descrie sunt aparent dezordonate, dar teoria haosului caută, de fapt, în sisteme aparent dezordonate, acele reguli care le determină comportarea și conduc la elemente de previzibilitate. Un lucru deosebit de important este acela că sunt foarte sensibile la modificarea condițiilor inițiale.

Studiile meteorologului Edward Lorenz (în 1960), care culegea de câteva ori pe zi date privind umiditatea, viteza vântului, temperatura, presiunea atmosferică etc., introduse ca date de intrare în niște algoritmi complecși pentru prognoza meteo, au demonstrat că toate aceste date, aparent disparate (deși în realitate aflate în conexiune și anumite rapoarte), dacă sunt rotunjite, deci umblând la ele și schimbând puțin numărul de zecimale, prognoza se schimbă radical. Cercetătorul american a observat însă un fapt esențial, o caracteristică fundamentală a sistemelor haotice: la variații multiple ale valorilor de intrare sunt favorizate anumite modele pentru rezultatele finale.

Așadar, deși nu se poate prezice exact care va fi modelul final în funcție de variabila modificată, anumite rezultate par a fi favorite în pofida altora. Aceste modele favorite pentru a descrie starea finală a sistemului au fost denumite de Lorenz atractori.

Deși este posibil să nu putem anticipa exact modul în care un sistem haotic se va comporta la fiecare moment, știm că atractorul, dacă îl cunoaștem, ne permite să restrângem posibilitățile privind un anumit eveniment.

Cercetătorii au îmbrăcat aceste constatări într-o formă metaforică, asemănând micile schimbări ale valorilor vitezei vântului cu acelea ale mișcării aripilor unui fluture. Toată această idee a fost exprimată sintetic sub forma efectul fluturelui (Butterfly Effect) descriind modul în care mișcarea aripilor unui fluture poate porni un întreg lanț de evenimente.

Se pun, în mod firesc, întrebările:

  • în domeniul Dreptului, putem găsi evenimente care, conexându-le cauzal între ele, să genereze fenomene aparent imprevizibile, care să declanșeze turbulențe în aplicarea lor sau a altora cu care sunt în conexiune, adică echivalentul acelui Butterfly Effect?
  • există atractori care să asigure o anumită predictibilitate a anumitor soluții juridice?
  • care ar putea fi, în Drept, categoriile de informații ce pot fi analizate, ajustate etc. pentru a face o apreciere a efectului lor asupra unei norme de drept?
  • care sunt sursele acestor perturbări din acest edificiu al științei Dreptului?

Acestea sunt doar câteva din întrebările legitime pe care și le pun judecătorii, profesorii universitari, alți adevărați profesioniști ai dreptului, preocupare reflectată în numeroasele studii și articole de doctrină.

Pentru a ajuta la înțelegerea acestei noi direcții de analiză, voi aminti câteva idei deosebit de utile cu care trebuie să ne acomodăm, dacă vrem să înțelegem fără efort cum se poate folosi teoria haosului în drept.

Câteva idei despre:

  • Sinergie

În primul rând, să recunoaștem importanța unei gândiri și acțiuni sinergice. Stephen Richards Covey[2] definea sinergia, în 2011, astfel: întregul este mai mare/mic decât suma părților care îl alcătuiesc. Practic, cunoaștem cu toții faptul că „două idei diferite pot să nu se excludă una pe cealaltă, ci, prin discuții transparente, autentice, pot da naștere unei căi de mijloc, care nu înseamnă compromis și care înseamnă ceva mai mult (sinergia). Un exemplu intuitiv: dacă ne imaginăm un triunghi, la care cele două laturi care se întâlnesc formează vârful, adică 1+1 fac 3, dar, în anumite situații, pot face mai mult/puțin”[3].

Este evident că și în drept, dacă privim prevederile articolului unui act, putem fi conduși la rezultate similare. Exemplu: în cazul unei condamnări penale, pe mai multe articole, pedeapsa dată nu este suma părților pedepselor prevăzute de fiecare articol (cum, de exemplu, este în justiția americană), ci de regulă mai mică (sistemul cumulului juridic).

  • Teoria sistemelor

Vom folosi câteva constatări din această teorie, plecând de la următoarele ipoteze:

i) Orice instituție a statului (Parlament, Guvern, ministere, administrații locale etc.) dar și instanță poate fi privită ca o organizație care, din mulțimea definițiilor existente, este un sistem deschis, structurat, bazat pe interacțiunea oamenilor în scopul realizării unor obiective comune;

ii) La orice acțiune există două tipuri de feedback: pozitiv (se referă la măsura în care scopurile și obiectivele sunt în concordanță cu nevoile mediului) și negativ (măsoară proporția în care output-ul este în concordanță cu scopurile și obiectivele – feedback de corecție a deviațiilor).

Dacă este să analizăm subiectul în cazul sistemelor instituțiilor statului, al instanțelor, este evidentă existența „feedback-ului”, deoarece în cazul acestora el este dat de:

  • reacția opiniei publice, societății civile, în cazul instituțiilor menționate
  • opiniile asupra soluțiilor instanțelor.

Privitor la reacția opiniei publice, nu este necesar să facem multe comentarii, deoarece aceasta se manifestă prin diverse acțiuni care deseori conduc la promovarea unor noi acte normative sau modificări ale actelor anterioare.

În cazul instanțelor, anumite soluții sunt privite ca deviații de la obiective și atunci ele fac obiectul intervenției ÎCCJ prin HP-uri, RIL-uri, sau a CCR, prin deciziile sale. Același rol îl au și întâlnirile periodice ale magistraților, organizate de CSM, ÎCCJ.

Privitor la acest subiect, mai menționez că Dreptul este un sistem complex și nu complicat. Conform unei definiții din Wikipedia, „un sistem complex este un set de un număr mare de entități în interacțiune, care permite integrarea pentru a finaliza o misiune comună. Sistemele complexe sunt caracterizate de proprietăți emergente care există doar la nivelul sistemului și nu pot fi observate la nivelul acestor constituenți. În unele cazuri, un observator nu poate prezice feedback-ul (comportamentele) sau evoluțiile sistemelor complexe prin calcul, ceea ce duce la studierea lor cu ajutorul teoriei haosului”.

Mai precizez faptul că noțiunea de complex, spre deosebire de complicat, îmbină deci și capacitatea sistemului de a evolua în timp ce are loc o schimbare atât a corelațiilor elementelor, cât și o schimbare a parametrilor de ordine și a structurilor acestuia. Prin această caracteristică vedem locul pe care îl poate ocupa sinergia.

Conform acestor principii, este evident că metodele și clișeele clasice nu mai pot explica și duce spre perfecțiune acest sistem. Dacă aceste aspecte sunt înțelese și acceptate de un jurist, atunci acesta poate vedea noul cadru în care trebuie să fie analizat sistemul dreptului și putem trece la explicarea unor alți termeni și metode din domeniul cercetărilor privind sistemele.

Asocierea numelui teoriei haosului cu dreptul, cu normele legislative, sperie nu numai pe cei neavizați, dar chiar și pe profesioniștii dreptului. Primul gând zboară către frământările actuale privind așezarea justiției pe alte baze, problemele legate de legea penală și civilă care au generat numeroase nemulțumiri prin miile de procese, dar și de nenumăratele ei modificări. Pe buzele tuturor este o parte din acest titlu: Haos!

Este oare acesta adevărul? Chiar așa de gravă este situația în știința dreptului, a justiției, sau, în realitate, totul este amplificat de anumite interese, de cultivarea democrației de stradă, de pierderea unor privilegii sau de spectrul întunecat al terorismului, care a atins cote inimaginabile?

Desigur, fiecare are un răspuns, un motiv sau mai multe și crede că acesta este adevărul. Cu toate acestea, la o analiză mai atentă și calmă, dar mai ales la privirea și în curtea altor științe, ceva mai apropiate de drept (filozofie, sociologie, economie) ca să nu ne ducem prea departe la cele „exacte” (matematică, fizică, chimie, electronică etc.) au trecut și ele prin această „criză”, doar că nu a fost atât de vizibilă.

Nici dreptul nu a rămas imun. Să amintim simplul fapt că în urmă cu 30-35 de ani, nimeni de la noi din țară, dar chiar și din lume, nu se gândea la rolul calculatorului, al informaticii și al internetului în studiul și urmărirea legislației. În fapt, utilizatorul – practicianul în drept, dar și magistratul sau cercetătorul din acest domeniu – apela la bibliotecă și tipărituri ale actelor normative. Aceeași procedură o aplicau și autoritățile pentru a adopta sau modifica acte normative.

 

Contextul real în instituțiile statului privind actul normativ

În fapt, care sunt problemele cu care se confruntă la acest moment autoritățile, indiferent de țară? Permanenta „goană” pentru a acoperi cu alte prevederi normele legale existente. Inventivitatea celor care le încalcă, mai ales în penal, nu are limite, dar și viața socială pune mereu noi probleme. Evident că sunt necesare modificări ale legislației, cu numeroase consecințe firești. Aceasta este una din cauzele instabilității legislative, a practicii neunitare, alături de lipsa de rigoare a unor acte normative, dar și existența unui paralelism între acte și, ca o consecință finală: lipsa de predictibilitate.

Pentru a găsi un răspuns la aceste probleme și multe altele, instrumentele, metodele de cercetare și investigație de până acum nu mai sunt suficiente. Rezolvarea unor asemenea probleme presupune utilizarea instrumentelor oferite de Teoria haosului (care nu trebuie transpusă în mintea noastră mot à mot), a celorlalte discipline de cercetare menționate la început.

Desigur că acum putem face o întoarcere la preocupările celor din acest domeniu, care sunt martorii frecventelor modificări ale actelor normative, abundenței de acte normative care fac tot mai dificilă aplicarea acestora, atât pentru judecători – în motivarea deciziilor, cât și pentru avocați, consilieri juridici – în alegerea strategiei pentru apărarea părții ce o reprezintă în proces.

La acestea se adaugă lipsa predictibilității textului normei de drept elaborate. Timpul scurt și lipsa analizei rezultatelor pentru o durată mai mare de timp contribuie la elaborarea unor prevederi care în timp devin o sursă de noi incidente.

Fără a trece la o detaliere a argumentelor enumerate la scara istoriei dreptului, trebuie să recunoaștem că de la tablele lui Moise (Decalogul), codul lui Hammurabi, codurile lui Napoleon, la transpunerea acestora în vremea lui Cuza (în cazul legislației naționale):

  • s-au introdus numeroase prevederi noi (chiar dacă altele au fost abrogate),
  • s-au scris numeroase tomuri de doctrină și studii, articole de specialitate sau de presă,
  • oamenii au parcurs atâtea procese, lovindu-se de prevederile legale,
  • viața socială a devenit extrem de complexă,
  • infractorii au apelat la metode extrem de inventive,
  • raționamentele speculative sunt la modă și mai ușor de făcut,
  • știința de carte, accesul la informații, deschiderea societății pentru unii, permisivitatea extremă pentru aceștia constituie un întreg cumul de factori care face ca oricine să se creadă jurist.

Toate acestea induc nevoia unei analize ale cărei concluzii sunt interesante de studiat, din cu totul alte puncte de vedere. Practic, totul pare haos și haotic, dar în realitate este doar parțial adevărat. Indiferent de ipoteză, dar ținând cont de realitate, se pun atunci în mod firesc următoarele întrebări:

  • cum am putea stopa acest fenomen, devenit global?
  • care ar fi căile prin care am putea avea o legislație mai bună, mai stabilă, deci mai predictibilă?
  • ce s-ar putea face pentru a simplifica procedurile de judecată, pentru a reduce termenele sau redactarea mai rapidă a deciziilor judecătorilor? etc.

Astfel, cu o teorie confirmată care s-a transformat în știință, Teoria haosului aduce rezolvări legate de predictibilitate, face posibilă controlarea haosului. Rezolvarea predictibilității și nu numai, pentru tot ce înseamnă normă de drept, este extrem de acută pentru legiuitor, magistrat sau avocat și ar reprezenta un mare pas înainte în procesul legislativ, cât și în cel jurisdicțional.


* Acest articol a fost publicat în revista Palatul de Justiție nr. 1/2022.

[1] Petre Țuțea, Proiectul de tratat, pag. 52, ediția 1992.

[2] Lucrarea Cele 7 obiceiuri ale oamenilor extrem de eficienți.

[3] https://jobconnect.ro/cum-sa-aduni-1-cu-1-si-sa-obtii-3/.

Dreptul și științele moderne. Calea spre predictibilitate (I) was last modified: iulie 15th, 2022 by George Ciocan

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice