Dreptul de a fi nefericit în minunata lume nouă

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Promisiunea siguranței, ambalată în cuvinte diferite și propagate pe toate canalele media în timpul pandemiei, mascarea chipurilor omenești, crearea comunităților online, publicarea unui glosar intern al Parlamentului European, menit să asigure un limbaj nediscriminatoriu și incluziv și să constituie un ghid de limbaj sensibil în scopul de a „comunica corect probleme de dizabilități, minorități de gen, rasă, etnie sau religie” și folosirea cuvântului „medieval” în discursul public al unui politician român, pe tema educației sexuale, mi-au adus aminte de „Minunata lume nouă”, despre care ne-a avertizat Aldous Huxley în anii ’30.

Minunata lume nouă își duce existența într-un stat mondial al bunăstării, condus sub deviza „comunitate, identitate, stabilitate”. Statul bunăstării este preocupat, pe de o parte, să asigure și să distribuie fericirea fiecărui cetățean, iar, pe de altă parte, să-i apere de orice și oricine le-ar putea submina fericirea. Cum reușește statul să facă asta? Prin consumism și conformism. Preafericiții cetățeni sunt consumatori de tehnologie, de divertisment și de soma. De când se nasc – cu ajutorul tehnologiei de reproducere umană – până când mor – în stabilimente luxoase, un fel de cinematografe senzoriale –, oamenii sunt pre(a)ocupați cu infrastructura de divertisment a statului. Tehnologia le oferă un confort la care ei nu sunt dispuși să renunțe. Captivi în locuri confortabile, sclavii tehnologiei nu au capacitatea de a crea, de a gândi, de a se mișca în natură și de a o admira, nu au capacitatea de crea relații interumane stabile, durabile. Preafericiții cetățeni sunt consumatori de soma, care îi scutește de orice suferință. Suferința subminează fericirea, iar tot ce subminează fericirea periclitează stabilitatea statului mondial al bunăstării. Oamenii sunt atât de fericiți prin condiționare chimică și psihologică încât nu au capacitatea de a simți durerea, de a empatiza și de a avea compasiune. Prețul fericirii oferite și garantate de statul bunăstării este dezumanizarea.

Ce îl face fericit pe cetățeanul Statelor Unite ale Lumii? Soma, sexul fără iubire, divertismentul, apartenența la o comunitate. Fericit este cel ce nu plânge, Fericit este cel nu se emoționează. „A fi emoționat înseamnă a fi încă nesatisfăcut”. Fericit este cel lipsit de identitate, individualitate sau personalitate, iubire, afecțiune, credință și cultură. În statul bunăstării, fericirea este un mare… gol.

Pentru a fi fericiți, copiii trebuie concepuți prin tehnologie, pe baza principiului de serie de masă, aplicat de stat în biologie. Ei trebuie să se nască fără familie, fără genealogie, fără istorie, fără identitate. Aparțin statului care se ocupă de educația lor de la o vârstă fragedă. În absența familiei, autoritatea statului se substituie autorității părintești. Politica educațională a statului bunăstării are ca scop crearea unui adult inconștient de individualitatea sa, de aptitudinea de a gândi și de a lua decizii, de capacitatea sa de a fi cu adevărat liber. Educația intelectuală lipsește cu desăvârșire, fiind încurajată mediocritatea. Educația sexuală este cea mai importantă pentru stat și are ca scop sexualizarea precoce, pe de o parte, și condiționarea pentru promiscuitate, pe de altă parte, care începe prin jocuri erotice cu și pentru adulți. Educația continuă apoi în universități, unde bibliotecile conțin doar cărți de documentare. Cele de literatură, istorie, biologie, religie sunt interzise, deoarece sunt „subversive pentru ordinea socială”. Universitățile au misiunea de a face inginerie socială. Metodele de educare sunt hipnopedia, propaganda, standardizarea. Oamenii noi din minunata lume nouă sunt iraționali și insensibili, „cu o conștiință elementară de clasă”.

În minunata lume nouă, sistemul de educație este decadent, iar laicismul tehnologic urmărește să-l țină pe om la distanță de sine, de ceilalți și de Dumnezeu. Să-l țină departe de cunoașterea naturii umane și a lui Dumnezeu.

Care sunt obstacolele sau inconvenientele în calea fericirii în statul bunăstării? Durerea și suferința. Acestea subminează stabilitatea statului mondial controlor.

Ce cauzează durerea și suferința? Dumnezeu, natura, dragostea, relațiile de familie, poezia, pericolul, libertatea, bunătatea, boala, foametea, îngrijorarea, îmbătrânirea.

De ce durerea și suferința subminează stabilitatea statului bunăstării? Pentru că în durere și în suferință, ființa umană devine conștientă de nevoile sale fizice, dar mai ales de nevoile spirituale și sufletești. Pentru că dau la o parte vălul percepției realității creat de divertisment. Distracția produce distragerea atenției de la lucrurile cu adevărat importante.

În „Minunata lume nouă”, de-atâta fericire, nimeni nu revendică niciun drept, cu excepția unui singur om: „Sălbaticul”. Într-un dialog cu Mustafa Mond, Sălbaticul îi spune acestuia:

„– Eu unul nu vreau confort. Îl vreau pe Dumnezeu, vreau poezie, vreau primejdie adevărată, vreau libertate, vreau bunătate. Vreau păcatul.

– De fapt, dumneata pretinzi dreptul de a fi nefericit.

– Mă rog, fie și așa! – îl sfidă Sălbaticul. Cer dreptul la nefericire!

– Ca să nu mai pomenim de dreptul de a îmbătrâni, de a te urâți și de a ajunge neputincios. Dreptul de a suferi de sifilis și de cancer, dreptul de a avea prea puțină hrană; dreptul de a te umple de păduchi; dreptul de a trăi permanent grija zilei de mâine; dreptul de a te îmbolnăvi de tifos, dreptul de a fi chinuit de tot felul de dureri inimaginabile.

Urmă o lungă tăcere.

– Da, da. Cer toate astea! – exclamă într-un târziu Sălbaticul.

Mustafa Mond dădu din umeri:

– Să-ți fie de bine.”

În fond, în „Minunata lume nouă” este vorba despre percepția asupra realității.

Potrivit lui Toma d’Aquino, capacitatea de a percepe realitatea în plinătatea ei depinde de virtutea privitorului. O persoană al cărei suflet este posedat de smerenie va fi emoționată cu un sentiment de recunoștință în prezența frumuseții, permițându-i să deschidă ochii cu mirare. Doar atunci când ochii sunt larg deschiși de uimire, privitorul se îndreaptă spre contemplare, ochiul minții văzând măreția prezenței lui Dumnezeu în lucrul privit. O astfel de contemplare duce la experiența deschiderii minții în prezența deplină a realului, atât în ​​splendoarea sa fizică, cât și în cea metafizică. În schimb, o persoană căreia îi lipsește smerenia nu va simți nicio recunoștință pentru lucrurile pe care le vede, ochii ei fiind orbi de orice simț al mirării. Un astfel de suflet nu poate fi îndreptat spre contemplare și nu poate experimenta dilatarea sufletului în plinătatea realului.

Mândrii văd doar ceea ce vor să vadă, ceea ce înseamnă că nu văd ceea ce este cu adevărat acolo. La fel se întâmplă cu cei condiționați chimic.

Dacă statul bunăstării înseamnă ștergerea a tot ceea ce este uman în ființele omenești și anularea oricăror cunoștințe despre semnificația și scopul vieții, despre frumusețe, bunătate și adevăr, atunci trebuie revendicat dreptul de a fi nefericit.

Dacă vidul lăsat de religie va fi umplut „fie de mistica științei care speră la o societate pur tehnologică, fie de mistica politică”, după cum afirmă John Courtney Murray în cartea sa „We Hold These Truths”, atunci trebuie revendicat dreptul de a fi nefericit.

Dacă secularismul tehnologic, incapabil să înțeleagă și să explice natura umană, binele comun, demnitatea și egalitatea, va pregăti generații de adulți fără cunoștințe și abilități care stau la baza vieții orașului civilizat, trebuie revendicat dreptul de a fi nefericit. Cum ar putea înțelege aceste generații ce este statul de drept?

Și totuși, legea naturală nu poate fi negată.

Și totuși, dreptul natural este irefutabil. Și totuși, mai există Sălbatici care revendică dreptul de a fi nefericiți cu prețul de a fi exilați pe Insulă, întocmai ca Sălbaticul din „Minunata lume nouă”.