Drept real imobiliar. Uzucapiune și declinarea competenței. Admisibilitatea căii de atac (NCPC, Legea nr. 2/2013)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 123/2017

NCPC: art. 94 pct. 1 lit. a) -i), art. 483 alin. (1) și (2), art. 634 alin. (1) pct. 4; Legea nr. 2/2013: art. 18 alin. (1); O.U.G. nr. 62/2015: articolul unic alin. (1); Constituția României: art. 129

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, tară drept de recurs, precum și cele nealocate cu recurs.

De asemenea, art. 483 alin. (1) C. proc. civ. dispune că „Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului”, iar conform alin. (2); „Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în hani în valoare de până la 500-000 tei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”.

Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., „Dispozițiile art. 483 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016″. iar conform alin. (2) al aceluiași articol, „În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) – i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”.

Conform articolului unic alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2015, termenul prevăzut la art. 18 alin. (1) se prorogă până la data de 1 ianuarie 2017, iar conform articolului unic alin. (2) din aceeași ordonanță dispozițiile art. 18 alin. (2) se aplică și proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016 și până la data de 31 decembrie 2016 inclusiv.

Obiectul pricinii de față îl constituie uzucapiunea care reprezintă un mod de dobândire a drepturilor reale principale, iar acțiunea în constatarea dobândirii uzucapiunii este o acțiune patrimonială evaluabilă în bani.

În cauză, se observă că reclamantul prin cererea introductivă, fila 10 din dosarul Judecătoriei sector 1 București, a precizat o valoare totală de 58.500 lei din care 33.500 lei, pentru teren și 25.000 iei, pentru clădire, iar prin sentința civilă nr. 19081 din 4 noiembrie 2014, Judecătoria sector 1 București și-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București, urmare raportului de expertiză efectuat în cauză prin care s-a stabilit o valoare a obiectului litigiului de 521.701 lei.

Se constată astfel, că, față de valoarea obiectului acțiunii deduse judecății, care este sub 1.000.000 lei inclusiv și ținând cont de faptul că decizia instanței de apel a fost pronunțată într-o acțiune evaluabilă în bani, întrucât privește un drept real imobiliar. Decizia nr. 269/A din data de 14 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, pronunțată în acest dosar, nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În raport de dispozițiile legale sus-menționate, decizia ce a fost atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii prin această cale de atac.

În consecință, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

Sursa informației: www.scj.ro.