[UPDATE: Noi precizări ale ministrului justiției și ale DNA după adoptarea modificărilor la Codul penal de către Parlament] DNA. Punct de vedere cu privire la propunerea Ministerului Justiției pentru modificarea art. 297 din Codul penal privind infracțiunea de abuz în serviciu
Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
Update 9 iulie 2018: Noi precizări ale ministrului justiției și ale DNA cu privire la adoptarea modificărilor Codul penal de către Parlament
Ministrul justiției, Tudorel Toader, a reluat, în data de 9 iulie 2018, declarațiile potrivit cărora comisia parlamentară specială pentru legile justiției este răspunzătoare pentru forma finală a proiectului de lege privind modificarea Codului penal – informează News.ro.
Potrivit declarațiilor, Ministerul Justiției „a făcut o propunere și atâta tot”, iar minitrul justiției a răspuns doar întrebărilor vizând activitatea sa și a ministerului, fără a dori să comenteze asupra formei finale a articolului privind abuzul în serviciu.
În ceea ce privește dezincriminarea neglijenței în serviciu, el a susținut că a aflat despre această modificare, chiar la momentul declarației.
Ministrul justiției a mai spus, întrebat fiind despre îngrijorările organismelor europene în privința modificărilor la Codul penal, că „ne aflăm nici la jumătatea drumului” în parcursul legislativ, pentru că urmează să se pronunțe Curtea Constituțională și Comisia de la Veneția și, probabil, legea va fi trimisă la reexaminare de către președintele Klaus Iohannis.
„Nu este noul Cod penal, este Codul penal din 2014 care are modificări. Cu privire la acest Cod penal, vă aduceți aminte că Ministerul Justiției a elaborat proiectul de lege pentru modificare, în sensul punerii de acord cu deciziile Curții Constituționale, în sensul punerii de acord cu directivele europene. Mă refer la Codul penal și la Codul de procedură penal. Strict, propunerea noastră viza transpunerea directivei, punerea de acord cu deciziile CCR. Mai departe, modificările au survenit la Comisia specială și dânșii sunt în măsură să vă răspundă. (…) Vă spun cu convingere că în controlul de constituționalitate se va vedea dacă modificările adoptate corespund exigențelor constituționale și directivelor”, a declarat domnul Tudorel Toader, citat de aceeași sursă.
El a spus că oportunitatea unei reglementări aparține legiuitorului, iar constituționalitatea este o obligație generală pe care o va verifica instanța de contencios constituțional.
Întrebat fiind despre noua formă a articolului privind abuzul în serviciu, ministrul Justiției a evitat să dea un răspuns clar și a spus că legiutorul este obligat să modice o lege în acord cu deciziile CCR, dar nu este împiedicat să adopte și alte modificări, respectând oportunitatea legiferării și limitele constituționale.
Ministrul a mai spus că comisia parlamentară specială a primit 32 de modificări privind abuzul în serviciu, una fiind a Ministerului Justiției, care este, de altfel, cea care a fost preluată cu privire la pragul valoric pentru abuz: „Ministerul a făcut o sinteză a celor 31 de propuneri și am luat ce am considerat și trimis la comisia sopecială. Puteți întreba comisia de ce au reținut una din variante, cea a ministerului, și dânșii că pot explica de ce au preferat această soluție”.
De asemenea, ministrul justiției a fost întrebat și despre îngrijorările transmise de organismele europene și de către ambasade, el spunând că ne aflăm nici la jumătatea parcursului legislativ. „Trebuie să vedem ce ne spune CCR, trebuie să vedem comisiei de la Veneția, probabil președintele va trimite legea la reexaminare”, a mai adăugat domnul Toader.
Judecătorii Curții Constituționale vor dezbate pe 17 septembrie sesizările împotriva modificărilor aduse Codului penal, potrivit Mediafax.
CCR a fost sesizată asupra proiectului de lege pentru modificarea Codului penal, susținându-se că peste 30 de articole sunt neconstituționale, printre care și cel care referitor la abuzul în serviciu, cât și abrogarea articolului privind neglijența în serviciu. Și judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) au sesizat Curtea Constituțională pe aspectele de neconstituționalitate – transmite aceeași sursă anterior amintită.
Mai mult, potrivit unui comunicat din data de 6 iulie 2018, ca urmare a adoptării de către Parlamentul României a modificărilor la Codul Penal, procurorii din cadrul DNA au realizat o evaluare a impactului pe care aceste modificări le vor avea asupra investigațiilor penale, în situația în care aceste modificări vor intra în vigoare.
După modelul adoptării modificărilor la Codul de Procedură Penală, și modificările aduse Codului penal de către Parlament au fost adoptate fără a ține seama de observațiile și propunerile formulate de către Consiliul Superior al Magistraturii și de asociațiile profesionale ale judecătorilor și procurorilor, fără a exista o consultare și o colaborare reală cu instituțiile judiciare învestite cu aplicarea legislației penale.
Conform precizărilor, intrarea în vigoare a modificărilor adoptate la Codul penal va determina următoarele consecințe:
– dezincriminarea unor categorii largi de fapte care sunt în prezent sancționate de legea penală și care aduc o atingere semnificativă valorilor sociale ocrotite de lege;
– reducerea limitelor de pedeapsă pentru anumite infracțiuni având ca efect prescrierea unor fapte;
– condiții suplimentare pentru ca anumite fapte să poată intra în sfera infracțiunilor (în absența îndeplinirii acestor condiții, dosarele aflate deja pe rol la parchet sau instanțe se vor închide);
– condiții suplimentare pentru ca anumite instituții impuse prin directive europene, cum ar fi confiscarea extinsă, să poată fi aplicate efectiv, ceea ce va îngreuna recuperarea foloaselor obținute prin infracțiuni;
– majorarea nejustificată a standardului de probă ceea ce va face mai dificilă dovedirea unor fapte ilicite.
Redăm în continuare analiza publicată de DNA, cu privire la principalele modificări:
1. La infracțiunea de dare de mită, modificările aduse vor îngreuna extrem de mult descoperirea faptelor de corupție săvârșite pentru care nu s-a formulat denunț în termen de 1 an de la săvârșirii faptei, ceea ce echivalează cu o dezincriminare de facto a acestor fapte;
Alin. (3) al art. 290 se modifică și va avea următorul cuprins:
„(3) Mituitorul nu se pedepsește dacă denunță fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta, dar nu mai târziu de 1 an de la data săvârșirii acesteia”.
Se încalcă dispozițiile constituționale referitoare la egalitatea în drepturi, în sensul în care persoane aflate în aceeași situație juridică pot suferi consecințe diferite în funcție de momentul la care este formulat denunțul, deși, din perspectiva pericolului social și al atitudinii de regret a faptei, nu există nicio distincție care să justifice această diferență de tratament.
Nu e indicat nici un argument care să justifice o asemenea modificare.
În legislația română, cauza de nepedepsire a denunțătorului pentru infracțiunile de corupție e o instituție tradițională, în vigoare în mod neîntrerupt din 1936.
În foarte puține cauze, denunțătorii anunță organele de urmărire penală imediat după consumarea infracțiunii, deoarece la acel moment sunt mulțumiți de folosul primit în schimb.
Din practică, s-a constatat că, denunțurile se înregistrează când apar neînțelegeri între participanții la infracțiune sau când aceștia doresc să profite de cauze de reducere a pedepselor. Nu se explică rațiunea pentru care se dorește protejarea celor care au luat mită și garantarea faptului că, după trecerea a un an nu mai pot fi trași la răspundere.
2. La traficul de influență, condiția suplimentare ca fapta să fie săvârșită strict în scopul obținerii unui folos material și cerința ca promisiunea să fie urmată de intervenție restrâng extrem de mult domeniul de aplicare a infracțiunii.
La art. 291, alin. (1) se modifică și va avea următorul cuprins:
„(1) Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase materiale, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public și care promite că îl va determina pe acesta, promisiune urmată de intervenția la acel funcționar pentru a îl determina să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani”.
În formularea actuală, obiectul infracțiunii de trafic de influență poate fi și nematerial (de exemplu intervenția pentru promovarea unui examen), iar infracțiunea se consideră consumată chiar și dacă intervenția în schimbul căreia s-a pretins folosul nu s-a realizat.
O modificare de asemenea importanță răstoarnă viziunea constantă a Codului penal cu privire la răspunderea funcționarilor publici și nu corespunde vreunei observații a Curții Constituționale.
3. Abuzul în serviciu prevăzut de art. 297 este practic dezincriminat, iar abuzul cu obținere de folos pentru sine sau pentru altul, prevăzut la art. 132 din Legea nr. 78/2000 (pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție) este abrogat (detalii în comunicat nr. 546/VIII/3 din 2 iulie 2018 – Punct de vedere al DNA ref. modificări infracțiunea de abuz în serviciu CP).
Alin. (1) al art. 297 se modifică și va avea următorul cuprins:
„Fapta funcționarului public, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu reglementate expres prin legi, ordonanțe de guvern sau ordonanțe de urgență, care refuză să îndeplinească un act sau îl îndeplinește prin încălcarea atribuțiilor astfel reglementate, a unor dispoziții exprese dintr-o lege, ordonanță de guvern sau ordonanță de urgență, în scopul de a obține pentru sine, soț, rudă sau afin până la gradul II inclusiv, un folos material necuvenit și prin aceasta cauzează o pagubă certă și efectivă mai mare decât echivalentul unui salariu minim brut pe economie sau o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 5 ani sau amendă”.
Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, se modifică în sensul prevăzut de articolul unic: art. 132 se abrogă.
4. Prin modificarea art. 309, s-a exclus în mod nejustificat abuzul în serviciu dintre infracțiunile cu consecințe deosebit de grave (pentru care limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorau) cu consecința reducerii termenului de a prescripție, ceea ce înseamnă că autorii faptelor nu mai pot fi trași la răspundere penală.
5. Deși aparent aria confiscării extinse se lărgește și va cuprinde toate infracțiunile cu pedepse mai mari de 4 ani, se introduc condiții suplimentare care îngreunează aplicarea instituției confiscării extinse. Spre exemplu, se cer:
a. probe certe, dincolo de orice îndoială, din care să rezulte implicarea persoanei condamnate în activitățile infracționale producătoare de bunuri și bani.
La art. 112^1 după alin. (2) se introduce un nou alineat, alin. (2^1) cu următorul cuprins:
„(2^1) Decizia instanței trebuie să se bazeze pe probe certe, dincolo de orice îndoială, din care să rezulte implicarea persoanei condamnate în activitățile infracționale producătoare de bunuri și bani”.
Acest articol încalcă art. 5 din Directiva 2014/42/UE din 3 aprilie 2014 privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană, care prevede că se dispune confiscarea extinsă atunci când o instanță consideră că bunurile în cauză au fost obținute din activități infracționale, în baza circumstanțelor cauzei, inclusiv a elementelor de fapt și a probelor disponibile, cum ar fi faptul că valoarea bunurilor este disproporționată în raport cu venitul legal al persoanei condamnate.
Probele certe, dincolo de orice îndoială reprezintă un standard de probă străin unui proces juridic rațional, practic de neatins.
b. nu vor face obiectul confiscării extinse bunurile transferate unui membru al familiei sau unui terț dacă acesta nu cunoștea că scopul transferului este evitarea confiscării.
La art. 112^1, după alin. (8), se introduc două noi alineate, alin. (9) și (10), cu următorul cuprins:
„(9) Sunt supuse confiscării în condițiile prezentului articol și:
a) bunurile transferate de către persoana condamnată unui membru de familie, dacă acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască că scopul transferului este evitarea confiscării sau dacă transmisiunea s-a realizat cu titlu gratuit;
b) bunurile transferate de către persoana condamnată unei persoane juridice asupra căreia deține controlul;
c) bunurile transferate de persoana condamnată către un terț dacă din împrejurări concrete rezultă că acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască că scopul transferului este evitarea confiscării.
(10) Confiscarea dispusă potrivit prezentului articol nu poate aduce atingere drepturilor terților dobânditori cu titlu oneros de bună – credință”.
6. Se restrânge sfera noțiunii de funcționar public, fiind eliminată o întreagă categorie de persoane care exercită servicii de interes public (notari, experți judiciari etc.
Se abrogă art. 175 alin. (2) referitor la definiția funcționarul public „De asemenea, este considerat funcționar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public”.
7. Se restrânge în mod nejustificat sfera informațiilor nedestinate publicității, ceea ce va influența conținutul tuturor infracțiunilor care conțin această sintagmă, având ca efect dezincriminarea unor categorii largi de fapte ce aduc o atingere gravă valorilor ocrotite de lege.
Spre exemplu, unul dintre efecte va fi că divulgarea de informații în cursul unei proceduri de licitație publică, unuia dintre participanți, pentru a-l favoriza în raport cu ceilalți, nu va mai putea fi sancționată
„Art. 187^1 („Informații nedestinate publicității”)
Prin informații nedestinate publicității se înțelege acea categorie de informații clasificate, potrivit legii, ca secrete de stat sau de serviciu și care sunt cuprinse într-un document având inscripționare în acest sens, dacă nu au fost declasificate în mod legal”.
8. Modificările privind infracțiunea de favorizarea făptuitorului îngreunează pedepsirea corupției în sistemul judiciar, adică acele fapte care vizează cumpărarea soluțiilor procurorului / judecătorului, traficarea influenței în acest scop. Se creează imunități discreționare în fața legii.
La art. 269, după alin. (3) se introduce un nou alineat, alin. (4), cu următorul cuprins:
„(4) Nu constituie infracțiunea prevăzută la alin. (1) următoarele:
a) emiterea, aprobarea sau adoptarea de acte normative;
b) pronunțarea sau dispunerea soluțiilor sau măsurilor de către organele judiciare în cauzele cu care acestea sunt învestite,
c) mărturia depusă în cadrul unor proceduri judiciare ori modalitatea de efectuare a unor expertize în cauze judiciare”.
Excluderea organelor judiciare dintre cei care pot săvârși infracțiunea de favorizare a infractorului încalcă principiul legalității în drepturi.
Nu există nicio justificare pentru care alți funcționari publici care prin actele lor oficiale urmăresc să favorizeze un făptuitor să fie pedepsit, în schimb un magistrat care acționează în același mod să beneficieze de imunitate, deși fapta acestuia apare mai gravă prin raportare la obligațiile care îi revin.
Nu există nicio decizie CCR sau directivă UE care să impună o asemenea modificare, după cum textul nu este justificat de o nevoie socială reală.
9. Se dezincriminează practic infracțiunea de mărturie mincinoasă și se obstrucționează înfăptuirea justiției.
La art. 273, după alin. (3) se introduce un nou alineat, alin. (4), care prevede între altele ca nu constituie mărturie mincinoasă :
„c) modificarea și retractarea declarației care a fost dată prin exercitarea unor presiuni de orice fel asupra martorului;
d) simpla divergență de mărturii în cadrul unui proces, dacă nu există probe directe din care să rezulte caracterul mincinos și de rea-credință, al acestora”.
Aceste modificări încurajează mistificarea declarațiilor. Martorul își poate schimba ori retracta oricând declarațiile invocând o presupusă presiune exercitată asupra sa, pe care nu este obligat să o probeze.
10. Limitarea nejustificată a sporului de pedeapsă la 3 ani face ca pedepsele ce se pot stabili în caz de concurs de infracțiuni să încurajeze infracționalitatea multiplă, concursul, recidiva. Limitarea nejustificată a sporului de pedeapsă la 3 ani face ca legea penală să devină lipsită de previzibilitate, se deschide calea contestațiilor la executare, este afectată stabilitatea raporturilor juridice.
Modificările la art. 39, alin. (1) referitor la concursul de infracțiuni prevede că, în această situație, se va aplica pedeapsa cea mai grea la care se va aplica un spor de cel mult trei ani:
„b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se poate adăuga un spor de până la 3 ani.
În varianta actuală, sporul de pedeapsă aplicat poate fi de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite”.
În cazul pedepselor cu amendă, situația este similară, sporul poate merge până la o treime din amenda cea mai mare, în timp ce, în varianta actuală, sporul putea sa meargă până la o treime din totalul celorlalte pedepse cu amendă.
11. Infracțiunile de corupție și cele asimilate, precum și a infracțiunile de fraudare a fondurilor europene intră în sfera acelora pentru care acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracțiune, în cursul urmăririi penale sau al judecății, devine circumstanță atenuantă.
Se consacră un tratament penal mai blând pentru cele mai grave infracțiuni.
Se creează inechitate între inculpați: autorii infracțiunii de furt calificat, spre exemplu, nu beneficiază de circumstanță atenuantă, dar cei care fraudează bugetul Uniunii Europene, da. De asemenea, beneficiază cei care vând copii, spală bani, fac trafic de organe.
Nu există decizie CCR, directivă europeană care să justifice amendamentul.
Modificările la art. 75, alin. (1) lit. d) prevăd că devine circumstanță atenuantă „acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracțiune, în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, dacă făptuitorul nu a mai beneficiat de această circumstanță într-un interval de 5 ani anterior comiterii faptei. Circumstanța atenuantă nu se aplică în cazul săvârșirii următoarelor infracțiuni, dacă au produs un prejudiciu material: tâlhărie, piraterie, furt calificat, fraude comise prin sisteme informatice și mijloace de plată electronice”.
12. La stabilirea pedepsei închisorii cu suspendarea executării sub supraveghere, obligațiile impuse capătă un caracter facultativ, ceea ce slăbește forța coercitivă a acestui tip de pedeapsă, o face mai puțin eficientă și descurajantă
Alin. (2) al art. 93 stipulează că:
„(2) Instanța poate impune condamnatului să execute una sau mai multe dintre următoarele obligații:
a) să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională;
b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;
c) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală;
d) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței”.
13. Liberarea condiționată în cazul pedepsei închisorii se va realiza mult mai ușor.
În mod nejustificat se optează pentru un act de clemență care lipsește de eficiență activitatea de judecată și golește de conținut funcția pedepsei de descurajare a comiterii de infracțiuni.
Textul face referire la probarea unor fapte negative, activitate imposibilă și care lipsește de finalitate reglementare, încălcând exigențele de calitate ale legii.
Modificările la art. 100 reduc nejustificat termenele de liberare condiționată.
De exemplu, de liberare condiționată poate beneficia:
– cel condamnat care a executat cel puțin jumătate din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani (în varianta actuală beneficiază cel care a executat două treimi din pedeapsă)
– nu există probe din care instanța să aprecieze că persoana condamnată nu s-ar fi îndreptat și nu s-ar putea reintegra în societate. (în varianta actuala instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate)
– în cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani, se poate dispune liberarea condiționată, după executarea efectivă a cel puțin o treime din durata pedepsei, în cazul închisorii ce nu depășește 10 ani (in varianta actuala beneficiază cel car a executat efectiv jumătate din pedeapsă).
Update 6 iulie 2018: Precizările CSM cu privire Proiectul de Lege privind modificarea Codului penal
Potrivit unui comunicat din data de 5 iulie 2018, Consiliului Superior al Magistraturii a făcut o serie de precizări cu privire la avizul său asupra Proiectului de Lege privind punerea în acord a prevederilor Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare, cu deciziile Curții Constituționale, Directivei (UE) 2016/343, a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăției și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale, Directivei 2014/42/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană.
Astfel, CSM precizează că având în vedere afirmațiile domnului senator Liviu Pop făcute în cadrul unei emisiuni difuzate în data de 4 iulie 2018, în legătura cu modificarea Codului penal, prin care susține că, „abuzul în serviciu a fost clar preluat de la ceea ce a propus Consiliul Superior al Magistraturii”, Biroul de Informare Publică și Relații cu Mass-Media a precizat că din analiza minutei Comisiei nr. 1 – „Legislație și cooperare interinstituțională” din datele de 4 mai 2018, 7 mai 2018 și 8 mai 2018, publicate pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii la data de 10 mai 2018, rezultă că proiectul înaintat Consiliului spre consultare nu cuprinde propunerile forului legislativ, relativ la modificarea dispozițiilor art. 297 din Codul penal.
CSM menționează că propunerile de modificare au privit, în mod cronologic, dispozițiile art. 269, art. 298, apoi a fost analizată, în continuare, propunerea de modificare a art. 309 și următoarele din Codul penal, nefăcându-se și o analiză a art. 297 din același cod, atâta timp cât Consiliul Superior al Magistraturii nu a fost învestit în ceea ce privește exprimarea unui punct de vedere asupra modificării în discuție.
În sprijinul celor de mai sus, redăm respectiva minută, astfel cum a fost publicată pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii.
(Pentru a vedea documentul, vă rugăm dați refresh)
[gview file=”https://www.universuljuridic.ro/wp-content/uploads/2018/07/Minuta-intalnirii-comisiei-.pdf” height=”800px”]
Mai mult, potrivit unui alt comunicat din data de 5 iulie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a anunțat faptul că la data menționată judecătorii ÎCCJ s-au constituit în Secții Unite, conform dispozițiilor art. 25 lit. c) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru sesizarea Curții Constituționale în vederea exercitării controlului de constituționalitate, înainte de promulgare, asupra Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.
Astfel, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, legal constituite, prin Hotărârea nr.8 din 5 iulie 2018, au sesizat Curtea Constituțională asupra aspectelor de neconstituționalitate cuprinse în Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.
Pentru mai multe informații, redăm mai jos conținutul respectivei hotărâri, astfel cum a fost publicat de către ÎCCJ.
(Pentru a vedea documentul, vă rugăm dați refresh)
[gview file=”https://www.universuljuridic.ro/wp-content/uploads/2018/07/Hotararea-nr-8-din-05.07.2018.pdf” height=”800px”]
Update 4 iulie 2018: Ministerul Public. Punct de vedere cu privire la impactul modificărilor legislative ale Codului penal care vizează infracțiunile de abuz în serviciu și de neglijență în serviciu
Potrivit unui comunicat din data de 3 iulie 2018, Ministerul Public a comunicat punctul său oficial de vedere cu privire la impactul modificărilor legislative ale Codului penal care vizează infracțiunile de abuz în serviciu și de neglijență în serviciu, arătând faptul că la nivelul instituției a fost finalizată o analiză privind acest impact, din perspectiva încălcării obligației statului de a asigura, prin politica sa penală, o protecție efectivă a cetățeanului în fața faptelor de natură ilicită care îi aduc atingere drepturilor sau intereselor sale legitime.
Conform precizărilor din respectivul comunicat, în ceea ce privește incriminarea propusă pentru abuzul în serviciu, analiza a evidențiat că „textul final restrânge nepermis de mult domeniul de aplicabilitate al infracțiunii, fiind încălcate dispozițiile Convenției Națiunilor Unite împotriva corupției”, adoptată la New York la data de 31 octombrie 2003. Totodată, „forma propusă pentru modificarea art. 297 din Codul penal (abuzul în serviciu) excede aspectelor analizate de Curtea Constituțională”, care nu a pus în discuție limitarea sferei de aplicabilitate a infracțiunii.
Astfel, ca urmare a restrângerii sferei subiectului activ al infracțiunii de abuz în serviciu, o categorie largă de funcționari va fi exceptată de la răspunderea penală în condițiile în care aceștia și-ar încălca atribuțiile reglementate în mod expres prin lege, „consecința imediată fiind adoptarea unor soluții de clasare în cauzele aflate în cursul urmăririi penale și de achitare în cauzele în care s-a dispus trimiterea în judecată” – menționează Ministerul Public.
De asemenea, reducerea limitelor pedepselor va opera asupra reducerii termenului privind prescripția răspunderii penale, ceea ce va conduce la „încetarea procesului penal în multe dosare”. Totodată, „restrângerea sferei beneficiarilor folosului material necuvenit” doar la soț, părinți, frați și afini până la gradul II, dezincriminează practic celelalte fapte de abuz în serviciu ale funcționarului public săvârșite cu scopul de a obține un folos material necuvenit pentru alte rude apropiate sau alte persoane.
Ministerul mai arată că pentru a sublinia dimensiunea impactului pe care îl pot avea modificările aduse textului, „în perioada 2014-2017, la nivelul Ministerului Public, au fost trimise în judecată 2099 persoane, prejudiciile cauzate prin faptele comise de către acestea fiind în sumă totală de 4.017.356.809 lei”.
În ceea ce privește abrogarea infracțiunii de neglijență în serviciu, analiza a relevat că aceasta nu se justifică din perspectiva dispozițiilor Curții Constituționale, lăsând în afara sferei incriminării penale faptele ilicite săvârșite din culpă care aduc atingere drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice: „În perioada 2014-2017, au fost trimise în judecată, la nivelul Ministerului Public, pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu 233 persoane, iar prejudiciul creat prin activitatea infracțională a fost în cuantum de 5.381.726 lei”.
În fine, potrivit mențiunilor din respectivul comunicat, drept urmare a analizei codurilor penale ale mai multor state membre ale Uniunii Europene, a rezultat că multe dintre acestea conțin incriminări generice ale faptei de abuz în serviciu și neglijență în serviciu: „Statele care nu au în legislația lor penală astfel de incriminări, cu caracter generic, au în schimb o pluralitate de alte infracțiuni, care, în dreptul penal românesc ar fi calificate ca abuz în serviciu” – informează PÎCCJ.
DNA. Punct de vedere cu privire la propunerea Ministerului Justiției pentru modificarea art. 297 din Codul penal privind infracțiunea de abuz în serviciu
Potrivit unui comunicat din data de 2 iulie 2018, DNA a emis un punct de vedere cu privire la propunerea formulată de Ministerul Justiției pentru modificarea art. 297 din Codul penal privind infracțiunea de abuz în serviciu.
Astfel, potrivit precizărilor din comunicat, procurorii din cadrul DNA au realizat o evaluare a impactului pe care această modificare le va avea asupra investigațiilor penale, în situația în care va intra în vigoare.
Conform constatărilor precizare în comunicat, adoptarea propunerii formulate de Ministerul Justiției ar avea ca efect dezincriminarea unor categorii largi de fapte care sunt în prezent sancționate de legea penală și care aduc o atingere semnificativă valorilor sociale ocrotite de lege. Consecința ar fi aceea că procurorii vor fi obligați să închidă numeroase dosare ca urmare a intervenirii prescripției.
Pe cale de consecință, în acord cu mențiunile DNA, infracțiunea de abuz în serviciu ar urma să fie definită ca „fapta funcționarului public, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, care refuză să îndeplinească un act sau îl îndeplinește prin încălcarea unor dispoziții exprese dintr-o lege, ordonanță de urgență sau ordonanță de guvern, în scopul de a obține pentru sine, soț, rudă sau afin până la gradul al II-lea inclusiv, un folos patrimonial și prin aceasta cauzează o pagubă, certă și efectivă, mai mare decât echivalentul unui salariu minim pe economie sau o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime nepatrimoniale ale unei persoane fizice sau juridice, vătămare constatată în mod definitiv prin act al organului competent, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 5 ani sau cu amendă”.
În prezent infracțiunea de abuz în serviciu este definite drept „fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos ( adică îndeplinește prin încălcarea legii – conf. Deciziei 405/2016 a CCR) și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică” – mai arată DNA.
În acest context, din analiza făcută la nivelul DNA au fost comunicate următoarele rezultate:
În primul rând, impunerea condiției ca fapta să fie săvârșită în scopul obținerii unui folos de către funcționarul public sau de o persoană apropiată acestuia restrânge extrem de mult domeniul de aplicare a infracțiunii.
Spre exemplu, în cursul anului 2017, Direcția Națională Anticorupție a dispus trimiterea în judecată a unor inculpați pentru săvârșirea a 215 infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice. Din analiza preliminară a acestor cauze, realizată până în acest moment, nu a fost identificat niciun dosar în care autorul să fi urmărit obținerea unui folos personal, astfel încât includerea condiției suplimentare ar putea avea ca efect dispunerea de soluții de achitare în toate dosarele cu care a fost sesizată instanța pentru săvârșirea acestei infracțiuni, inclusiv în situațiile unde s-au dispus deja condamnări definitive. Similar, vor fi adoptate soluții de clasare în dosarele aflate pe rolul organelor de urmărire penală având ca obiect infracțiuni de abuz în serviciu.
Astfel, indiferent de gravitatea încălcării legii sau de cuantumul prejudiciului, faptele funcționarilor publici nu vor mai atrage răspunderea penală.
Spre exemplu, fapta funcționarului public care atribuie în mod nelegal unui prieten sau unui coleg de partid un contract de achiziție publică supraevaluat ori dispune restituirea nelegală a unui imobil nu va mai fi incriminată, chiar dacă funcționarul acționează cu intenția de a încălca legea și chiar dacă aceste fapte pot produce consecințe de zeci sau sute de milioane de euro bugetului, așa cum există numeroase exemple în practica judiciară.
În acest sens, DNA consideră că o asemenea modificare nu este oportună, având în vedere nevoia de a proteja în mod eficient valori sociale importante, precum integritatea patrimoniului public care poate fi afectat de actele funcționarilor publici cu încălcarea legii.
O modificare de asemenea importanță, care răstoarnă viziunea constantă a Codului penal cu privire la răspunderea funcționarilor publici și care nu corespunde vreunei observații a Curții Constituționale, ar trebui să fie rezultatul unei dezbateri ample în societate, în urma unei analize atente a tuturor consecințelor posibile.
În al doilea rând, cerința ca prejudiciul să fi fost constatat în mod definitiv prin act al organului competent restrânge și mai mult sfera potențială de aplicare a infracțiunii și încalcă mai multe prevederi constituționale.
Prin introducerea unei asemenea condiții în conținutul infracțiunii se creează premisele ca efectuarea actului de justiție să poată fi împiedicată de către persoane din afara sistemului judiciar. Spre exemplu, dacă organul de urmărire penală este sesizat că un ministru a săvârșit o faptă de abuz în serviciu, trimiterea în judecată ar fi condiționată de existența unui act constatator al prejudiciului întocmit de un organ care se poate afla în subordinea sau sub influența acestui ministru.
Singurul organ competent să constate elemente de fapt care intră în conținutul unei infracțiuni este instanța de judecată. Numai judecătorul, analizând probele administrate și făcând aplicarea legii, poate stabili în mod definitiv dacă o anumită faptă a produs sau nu un prejudiciu, iar acest raționament nu poate fi condiționat de existența unui act administrativ anterior hotărârii judecătorești.
Prevederea este contrară dispozițiilor art. 124 alin. (3) din Constituție, care prevăd că judecătorii sunt independenți și se supun numai legii. Dacă legea sancționează o anumită fapta, decizia judecătorului nu poate depinde de manifestarea de voință a unui organ administrativ.
De asemenea, textul propus nu respectă cerințele constituționale de previzibilitate a legii, în condițiile în care nu indică organele care ar avea competența să constate existența prejudiciilor.
În al treilea rând, reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute pentru infracțiune va avea ca efect reducerea semnificativă a termenelor de prescripție a răspunderii penale, de la 8 ani la 5 ani.
În condițiile în care aceste fapte sunt în mod uzual descoperite la mult timp după săvârșirea lor, de obicei după schimbarea conducerii instituțiilor publice, iar probatoriul administrat pentru dovedirea infracțiunii de abuz în serviciu este deosebit de complex, vor exista numeroase situații în care tragerea la răspundere penală va fi împiedicată ca urmare a intervenirii prescripției, atât în cauze aflate în curs de urmărire penală, cât și pe rolul instanțelor, urmând să se înregistreze numeroase soluții de clasare și încetare a procesului penal.
În fine, se menționează că această evaluare DNA a fost transmisă la data de 2 iulie 2018 către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
