Divorțul. Instanța competentă să soluționeze cauza (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 1478/2016

NCPC: art. 94, NCPC: art. 131, NCPC: art. 235, NCPC: art. 915

Potrivit art. 131 alin. (1) NCPC „La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate încheierea are caracter interlocutoriu”.

Alin. (2) al aceluiași articol statuează ca „în mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop.”

Competența teritorială în materia divorțului, astfel cum este reglementată de art. 915 NCPC este o competență exclusivă de ordine publică și nu poate fi invocată decât în condițiile art. 130 alin. (2) NCPC, respectiv la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

În cauză, prin încheierea de ședință din 12 ianuarie 2016, Judecătoria Fălticeni, fără a considera că sunt necesare lămuriri ori probe în ceea ce privește competența potrivit art. 131 alin. (2) NCPC precitat, a procedat la verificarea propriei competențe potrivit alin. (1) al aceluiași articol, concluzionând că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, având în vedere art. 94 pct. 1 raportat la art. 915 alin. (1) NCPC.

Cum dispozițiile art. 131 alin. (1) NCPC stabilesc în mod expres că încheierea prin care instanța de judecată consemnează rezultatul verificării și stabilirii propriei competențe are caracter interlocutorii, rezultă că asupra celor reținute prin încheierea de ședință din 12 ianuarie 2016 Judecătoria Fălticeni nu mai putea reveni.

Caracterul interlocutorilor este definit de dispozițiile art. 235 NCPC, potrivit cărora „Instanța nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii. Sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluționează excepții procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase”, și semnifică faptul că ceea ce s-a statuat printr-o asemenea încheiere nu mai poate fi schimbat.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fălticeni.

Sursa informației: www.scj.ro.