Divorț. Schimbarea domiciliului uneia dintre părți. Competență (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 567/2017

NCPC: art. 107 alin. (2), art. 915 alin. (1)

Potrivit reglementării cuprinse în art. 915 alin. (1) C. proc. civ., situată în Cartea a VI-a „Proceduri speciale”, Titlul I, Procedura divorțului: „Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are domiciliul reclamantul”.

În cauza de față, se constată că la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 7 martie 2016, conform mențiunilor cuprinse în cartea de identitate a reclamantei, aflată la dosarul Judecătoriei Constanța și eliberată la data de 11 februarie 2016, aceasta avea domiciliul în comuna Cumpăna, jud. Constanța, unde s-a aflat și ultimul domiciliu comun al soților.

În această situație, în speța de față este incidentă ipoteza reglementată de art. 915 alin. (1) teza I C. proc. civ., care dispune că „Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților”.

Înalta Curte reține că, prin aplicarea în mod corespunzător, în condițiile legii, a regulii cu valoare de principiu cuprinse în art. 107 alin. (2) C. proc. civ., instanța competentă se determină în funcție de locuința părților la data sesizării instanței, independent de modificările intervenite ulterior.

Înscrisurile depuse la dosar din care rezultă că reclamanta a încheiat un contract de muncă pe perioadă determinată în Spania, începând cu data de 23 aprilie 2016, sunt ulterioare datei de 7 martie 2016 (data înregistrării cererii de chemare în judecată), astfel că nu influențează aplicarea normelor de stabilire a competenței teritoriale.

Așadar, împrejurarea că ulterior datei formulării cererii de chemare în judecată reclamanta a plecat în Spania pentru o perioadă de timp nu are niciun efect cât privește determinarea instanței competente.

Prin urmare, constatând îndeplinite condițiile stipulate de teza I a art. 915 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Sursa informației: www.scj.ro.