Divorț. Domiciliul părților. Instanța competentă să judece cauza (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 537/2017

NCPC: art. 915

Dispozițiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ. prevăd: „Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu mai locuiește în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul”.

În speță, domiciliul comun al soților a fost în localitatea Șanț, jud. Bistrița-Năsăud, unde, însă, nu mai locuiește niciunul dintre soți, astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului.

Conform anchetei sociale efectuate de Primăria orașului Cugir, jud. Alba, în prezent, pârâtul B. locuiește în Spania, iar reclamanta A., împreună cu minora C., locuiesc în orașul Cugir, jud. Alba.

De asemenea, în ancheta socială efectuată de Primăria comunei Șanț, jud. Bistrița-Năsăud, se menționează că la domiciliul din comuna Șanț locuiește mama pârâtului B. Din discuțiile purtate cu mama și sora pârâtului a reieșit că acesta este plecat la muncă în Spania, cei doi soți sunt despărțiți în fapt de aproximativ 2 ani, iar A. a plecat împreună cu fiica lor, C., în orașul Cugir, din cauza neînțelegerilor ivite între cei doi soți.

În acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Năsăud, B., în calitate de reclamant, a indicat faptul că are reședința în Spania, anexând dovada în acest sens – un certificat emis de autoritățile spaniole.

Așa fiind, devin aplicabile prevederile art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ., care stabilesc competența de soluționare a cererii de divorț în favoarea judecătoriei în circumscripția căreia își are locuința reclamantul.

Față de considerentele reținute, având în vedere că domiciliul reclamantei A. se află pe raza orașului Cugir, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.