Distincţia dintre debitorul obligaţiei de plată a onorariilor avocaţiale aferente asistenţei juridice din oficiu şi instituţiile statului prin care se asigură fondurile necesare acestui mecanism de plată

• Legea nr. 51/1995: art. 81 alin. (1)
• Legea nr. 51/1995: art. 84 alin. (2)
• NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 8
• NCPP: art. 272

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, secția civilă la data de 10.12.2020 sub nr. x/2020, reclamantul Baroul Harghita a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiției și Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, obligarea pârâților la plata sumei de 221.947 RON reprezentând contravaloarea onorariilor avocațiale aferente asistenței juridice din oficiu prestate în fața organelor de cercetare penală pentru perioada 2016-2018; obligarea pârâților la plata dobânzilor legale aferente acestei sume; obligarea pârâților Ia plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 999 din 11 mai 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Obiectul litigiului îl constituie obligarea pârâților Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiției și Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la plata onorariilor avocațiale aferente asistenței juridice din oficiu prestate în fața organelor de cercetare penală pentru perioada 2016-2018.

Instanțele anterioare au respins acțiunea, apreciind că este îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, reținând în esență, că autoritățile chemate în judecată în calitate de pârâte au obligația exclusivă de a asigura fondurile necesare decontării sumelor solicitate, iar nu de plată efectivă a acestora.

Prin motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul critică această soluție din perspectiva interpretării și aplicării greșite a normelor de drept material (art. 272 C. proc. pen., dispozițiile Legii nr. 51/1995), apreciind că în cauză pârâții au calitate procesuală pasivă, iar obligația legală de plată a onorariilor avocațiale respective rezultă din prevederile art. 272 C. proc. pen. și Protocolul nr. 48025/2015 încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România, în interpretarea dată de către recurent.

Este de observat că nelegalitatea invocată pe calea prezentului recurs vizează problema distincției dintre debitorul obligației de plată a onorariilor avocațiale aferente asistenței juridice din oficiu (cel care realizează, în mod efectiv, plata) și instituțiile statului prin care se asigură fondurile necesare acestui mecanism de plată.

Contrar susținerilor recurentului și astfel cum în mod corect a reținut instanța de apel, ministerele chemate în judecată în calitate de pârâte nu au calitatea de debitori ai sumelor solicitate și nu dețin prerogativa legală de a efectua o plată directă către reclamant a sumelor solicitate.

Astfel, art. 272 C. proc. pen. invocat de către recurent și pretins a fi greșit aplicat/interpretat de către instanța de apel reține următoarele:

„(1) Cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de probă, administrarea și, după caz, valorificarea în cursul procesului penal a bunurilor indisponibilizate, onorariile avocaților precum și orice alte cheltuieli ocazionate de desfășurarea procesului penal se acoperă de sumele avansate de stat sau plătite de părți. (2) Cheltuielile judiciare prevăzute la alin. (1), avansate de stat, sunt cuprinse distinct, după caz, în bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Justiției, al Ministerului Public, precum și al altor ministere de resort”.

Contrar susținerilor recurentului, textul legal nu reglementează calitatea de debitori a ministerelor respective în sensul acreditat de acesta, ci doar stipulează obligația acestor ministere, și anume Ministerul Public și Ministerul Justiției (nicidecum Ministerul Afacerilor Externe) de a include în bugetul de venituri și cheltuieli, în calitate de ordonatori de credite, sumele reprezentând cheltuieli judiciare care ulterior vor fi puse la dispoziția organului judiciar sau instanței, ce le vor solicita pentru a le transfera apoi în contul barourilor.

Recurentul invocă în susținerea criticii de nelegalitate Protocolul nr. 48025/2015 încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România, însă nici acest document nu justifică raționamentul pe care acesta îl expune.

Potrivit art. 9 alin. (1) din protocolul menționat „Referatul întocmit de avocat și care atestă o prestație avocațială efectivă pentru care se cuvine plata onorariului, va fi confirmat de organul judiciar care a dispus plata onorariului sau de conducerea autorității în fața s-a desfășurat activitatea de asistență judiciară și/sau de reprezentare”.

Alin. (4) din același protocol reține că „După verificarea și avizarea/aprobarea referatelor prevăzute la alin. (1) și (3) de către consiliul baroului, referatele centralizate sunt înaintate departamentului economico-financiar și administrativ al tribunalului sau, după caz, curții de apel, în vederea efectuării viramentelor privind plata onorariilor de către tribunal sau, după caz, curtea de apel, în contul barourilor, în condițiile prevăzute de lege…”.

De asemenea, alin. (5) din protocol, statuează că „Factura/borderoul centralizator emis de barou va cuprinde toate serviciile prestate și va fi transmisă către tribunal sau, după caz, curte de apel până la data de 10 ale lunii următoare celei în care serviciile au fost prestate de avocați, astfel încât tribunalul sau, după caz, curtea de apel, să solicite fondurile necesare la Ministerul Justiției și să poată efectua plata către barou în perioada 24-30/31 ale aceleiași luni, cu respectarea prevederilor art. 84 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 . . . . . . . . . .”.

Art. 84 din Legea nr. 51/1995 la care se face referire în acest protocol prevede, în alin. (1), că „Onorariile pentru asistența judiciară acordată în oricare dintre formele prevăzute de prezentul capitol se stabilesc prin protocolul încheiat între UNBR, Ministerul Justiției și Ministerul Public”, iar în alin. (2) se reține că „Plata onorariilor prevăzute la alin. (1) se face în termen de 45 de zile de la data depunerii deconturilor de către barouri la organul judiciar competent…”.

Art. 81 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 stabilește că „pentru asistența judiciară acordată, avocat desemnat are dreptul la un onorariu stabilit de organul judiciar, potrivit naturii și volumului activității desfășurate…”, că „prin actul de încuviințare a asistenței judiciare, organul judiciar stabilește și valoarea provizorie a onorariului avocatului…” și că referatul întocmit de către avocat cu privire la prestația avocațială efectivă „…este supus confirmării organului judiciar…”.

Din textele legale menționate, care reglementează modalitatea în care se realizează plata onorariilor avocațiale aferente asistenței judiciare din oficiu, rezultă că debitorul direct al acestei obligații este instanța sau organul judiciar în fața cărora este prestată atare activitate.

Împrejurarea că fondurile din care se efectuează aceste plăți sunt asigurate de ministerele de resort nu atrage calitatea procesuală pasivă a acestor organe ale administrației publice centrale în acțiunea având ca obiect plata prestațiilor respective, câtă vreme dispozițiile legale în materie prevăd în mod expres că o astfel de plată se realizează, așa cum s-a arătat, de către instanța sau organul judiciar unde avocatul a prestat apărarea din oficiu.

O eventuală nealocare a acestor sume de către ministerele de resort, de natură să pună instanța sau organul judiciar în imposibilitatea de a efectua plata, nu îndreptățește recurentul să cheme în judecată autoritatea publică și nu deschide o astfel de cale procesuală pentru rezolvarea situației, câtă vreme titularul obligației de plată nu este entitatea care asigură fondurile, ci instituțiile din subordine, cu atribuții în gestionarea acestora.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Baroul Harghita împotriva deciziei nr. 573/A din 07 octombrie 2021 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.