Discursurile domnilor Bogdan Dumitrache, Mircea Dan Bob și Valeriu Stoica de închidere a festivității „PREMIILE RRDP pe anul 2016”

Domnul Bogdan Dumitrache a susținut un scurt discurs de încheiere, făcând unele mențiuni despre acordarea Premiului „Matei Barbu Cantacuzino – Opera Omnia” și dă cuvântul celorlați participanți pentru discursurile de închidere a festivității „PREMIILE RRDP pe anul 2016”.

„Onorat auditoriu,

O să-mi permit să rămân un pic în secvența premiului «Matei Barbu Cantacuzino». Pe scurt, doar două chestii vreau să spun – ele nici nu sunt noi, s-au mai spus, eu doar fac o subliniere. Prima chestie este că profesorul Liviu Pop, știm foarte bine cu toții, este autorul multor lucrări. Dar cred că juriștii, cei mai mulți dintre ei, nu neapărat toți, dar cei mai mulți dintre ei prima fugă o dau la cursul din facultate. Și profesorul Liviu Pop este autorul principal al unei lucrări extraordinar de importante într-o materie strategică a dreptului – materia obligațiilor. Tratatul de drept Civil, scris în 2013, dacă nu mă înșel, cred că a fost și premiat aici, în cadrul premiului «Traian Ionașcu», este un tratat de Obligații – nu pot să spun singurul, că nu mă pricep, dar, în orice caz, printre foarte puținele tratate de Obligații care este chiar scris pe noul Cod Civil. El nu este o reeditare actualizată, cu tot ce trebuie, a unui tratat anterior; este un tratat scris pe Noul Cod Civil – și asta explică de ce, în afară de absolvenții de la Cluj, care citesc această lucrare, sunt mulți absolvenți de București care citesc nu inclusiv, ci unii dintre ei poate exclusiv Tratatul de Obligații.

A doua chestie, profesorul Liviu Pop chiar a menționat-o, polemizând în parte cu ceea ce s-a spus până acum – raportul ăsta între bine și rău, pentru că, într-adevăr, dacă bine faci, bine găsești – asta este o opinie. Pentru că în doctrină și practică s-a constatat și o practică neunitară, dar mai ales o divergență. Într-o opinie s-a spus dacă faci bine, bine găsești. Există și o a doua opinie, care spune că niciun bine nu rămâne nepedepsit… Ambele opinii sunt corecte, pentru că, așa cum foarte corect a subliniat profesorul Pop – nu întotdeauna a fost așa, e clar, dar de multe ori i s-a întâmplat ca în contrapartidă – în sens neeconomic vorbind – pentru binele pe care l-a făcut unora să primească bine din partea altora decât cei care au fost destinatarii binelui inițial. Și până la sfârșit, dacă ăsta este prețul, trebuie să fii foarte fericit atunci când ești «pedepsit» pentru că ai făcut bine.

Așa fiind, pentru că până acum a fost școala de la București, vrea și cineva de la Cluj, domnul profesor Mircea Dan Bob, să spună câteva cuvinte în legătură cu personalitatea pe care am premiat-o astăzi (n.n. domnul Liviu Pop)”.

Formator la Institutul Național al Magistraturii
Executor judecătoresc Bogdan Dumitrache

A urmat, așadar, discursul de închidere al domnului Mircea Dan Bob.

„Doamnelor și domnilor,

Nu vă rețin foarte mult și, venind în continuarea a ceea ce domnul decan Baias a spus: «Nu este nicio exagerare!» și profitând de faptul că profesorul Pop mi-a fost profesor la Reale și la Obligații, aș fi dorit să particularizez puțin, pentru că, așa cum spunea Bogdan, este a zecea ediție a premiilor, al 11-lea an de RRDP, și atunci putem spune că am cam uzucapat această revistă (o spun în calitate de fost student al dumneavoastră, de redactor-șef) în ce sens buna-credință se prezumă – posesia e indubitabilă…

Dacă e vorba de termeni și, în fond, am început Vechiul Cod Civil, putem spune că au trecut cei 10 ani, căci n-am schimbat orașul, revista a rămas tot la București, așa că n-am mers până la 20 de ani să calculăm diferența… Iar «justul titlu», dacă este să mă gândesc, în calitate de redactor-șef, îmi amintesc de invitația adresată de Bogdan Dumitraghe, de Marian Nicolae, sub oblăduirea editorială a domnului Cîrstea, în 2006, de a reface echipa de la Pandectele Române și la RRDP. Și atunci, condițiile uzucapiunii sunt îndeplinite.

În ceea ce privește personalitatea dumneavoastră, faptul că pot să vorbesc de această uzucapiune, vi se datorează.

Dacă vă amintiți o discuție din ’96, când ați acceptat să mă primiți la catedră – și mă dau pe mine ca exemplu, nu vorbesc și în numele celorlalți colegi, căci fiecare dintre ei o poate face personal și de aceea îmi cer scuze pentru particularizare. Iar dacă este să ne referim la revistă, mergem mai departe cu uzucapiunea și vom spune că avem de-a face cu joncțiunea posesiilor, în ipoteza în care fostul director, Marian Nicolae, s-a dedicat altor proiecte, iar acum profesorul Stoica ne-a făcut onoarea de a primi această postură, o joncțiune a posesiilor care vine, în ceea ce privește revista, și cu o înnoire, în sensul că – ați observat – din acest an am început să mergem pe numere tematice.

Cu contribuția esențială a fostului nostru director și a celorlalți colegi din comitetul redacțional și din comitetul de lectură, observați că revista a ajuns la un anumit statut și am mers pe ideea că acum, la o mică schimbare, să facem și o schimbare care să ducă mai departe poziția pe care această revistă o ocupă în peisajul editorial al periodicelor românești.

Am mers pe ideea de a dedica fiecare număr unei teme oarecare, temă care să fie una de actualitate, astfel încât să nu fie doar o revistă destinată mai ales teoreticienilor, ci și practicienii să găsească cât mai multe lucruri, și mai multe decât găseau, oricum, și în configurația anterioară.

Sperăm ca acest lucru să se realizeze și noul nostru director cu siguranță ne sprijină în această nouă orientare și vom încerca să mergem mai departe și în anii următori. Mulțumesc”.

Vicepreședinte al Comisiei de Etică, membru al Consiliului profesoral
la Facultatea de Drept a Universității Babeș-Bolyai
Prof. univ. dr. Mircea Dan Bob

Apoi domnul Bogdan Dumitrache a dat cuvântul domnului profesor Valeriu Stoica. Acesta a susținut, de asemenea, un discurs de închidere a festivității.

„Doamnelor și domnilor,

Prea multe discursuri strică! Aș vrea să spun doar că am un foarte plăcut sentiment de normalitate în această seară, nu numai pentru că distinsa doamnă Brândușa Ștefănescu este lângă mine și asta îmi dă un confort sufletesc foarte mare, ci pentru că toată atmosfera din această seară este una de normalitate. Adică este normalitatea în care binele e răsplătit cu bine și în care se face diferența dintre bine și rău. Și cred că e suficient pentru cuvântul meu de încheiere…

V-aș mai spune ceva: cred că m-am descurcat destul de bine în această calitate pe care o am, să vedem ce voi face mai departe”.

Prof. univ. dr. Valeriu Stoica