Discursul prof. univ. dr. Valeriu Stoica, în cadrul evenimentului de lansare a volumelor „Noul Cod de procedură civilă comentat şi adnotat”. Vol. I şi II

Un cod comentat și adnotat nu este o carte care se citește. Sunt de acord cu ceea ce spunea dl prof. Ștefan Diaconu – este o carte care se consultă. De altfel, cred că nimeni nu-și propune să ia aceste două volume să le citească de astăzi până mâine dimineață.

Este, însă, utilă această carte masivă ca instrument de lucru? Fără îndoială că da, pentru că este coerentă și pentru că are metodologie, evocată deja de dl Gh. Florea, o metodologie verificată și de multe generații de practicieni, pe marginea codului comentat și adnotat scris de Grațian Porumb.

Dar, în plus, această carte mai are avantajul că între cei 20 de autori sunt membri ai comisiei de redactare, nu puțini; în plus acești 20 de autori oferă perspective diferite dar complementare asupra procedurii civile. Sunt nu numai profesori de Drept – sunt judecători, avocați, consilieri juridici de la Ministerul de Justiție. Această diversitate profesională este de bun augur, pentru că, sunt sigur, au fost discuții între autorii cărții și chiar dacă sunt așa de mulți, profesorul Viorel Ciobanu pe de o parte și pe de altă parte profesorul Nicolae Marian au reușit să dea această coerență necesară unei lucrări atât de masive.

Nu sunt în divergență cu dl. prof. Marian Nicolae atunci când a spus că textele comentate în această carte, adică textele Codului de procedură civilă alcătuiesc un opus mai coerent, poate, decât Codul civil. Sub aspectul concepției care a stat la baza Codului de procedură civilă. Dar dificultățile întâmpinate în aplicarea a cestui Cod de procedură civilă sunt mult mai mari decât dificultățile pe care le-a întâmpinat Codul civil nou de la intrarea lui în vigoare și până în prezent. Dificultăți care înseamnă nu numai opoziția unor practicieni și în principal a unor judecători față de una dintre instituțiile noului cod. Opoziția asta este dublată, însă, și de anumite decizii ale Curții Constituționale, care n-au ezitat, nici ele, să apară și să creeze obstacole în aplicarea acestui cod. Toate acestea, însă, nu cred că sunt de natură să descurajeze; cred că acest cod, cum o dovedește și comentariul lui, făcut în această carte masivă, va avea viață lungă.

Sper că înțelepciunea va face ca să nu avem modificări radicale, sacrificări de texte prea curând; și mai ales, sper că mai ales judecătorii vor înțelege că acest cod le face un bine lor. Sper că în timp își vor da seama că așa este.

Dar nu pot să vorbesc despre această carte – și despre Codul de procedură civilă – fără să spun câteva cuvinte despre profesorul Viorel Mihai Ciobanu. Nu vreau să se supere Marian Nicolae pe mine, dar, chiar dacă rolul său în coordonarea acestei cărți a fost foarte mare, n-am nicio îndoială că rolul profesorului Viorel Mihai Ciobanu a fost decisiv. Și dacă vorbim de coerența acestei cărți, ea este, fără îndoială, determinată de faptul că profesorul V.M. Ciobanu, cu toate calitățile lui de pedagog, de om de știință, a contribuit la unitatea cărții. Și se vede și în această carte personalitatea profesorului V.M. Ciobanu. Pentru că toți cei care l-au cunoscut mai mult sau mai puțin și mai ales cei care au lucrat cu el, direct sau indirect, au remarcat întotdeauna rigoarea și tenacitatea – unii spun ardelenească. Voia să ducă lucrurile până la capăt. Nu-i plăceau cei care începeau ceva și nu terminau ceea ce începeau. Și mai ales, nu-i plăceau cei care nu făceau lucrurile bine. În plus, este unul dintre puținii juriști care au dus la un nivel așa de înalt și harul pedagogic, și vocația pentru cercetare. 43 de promoții de studenți s-au bucurat de harul lui pedagogic și multe generații de juriști, din toate profesiile, s-au bucurat de lucrările lui, scrise încă din tinerețe și până la această carte de comentarii pe baza Codului de procedură civilă.

Nu mai puțin, cei care l-au cunoscut știu că avea o bonomie dublată de fermitate. Puțin oameni aveau căldura sufletească a profesorului V.M. Ciobanu, puțini aveau această convivialitate și bunătate în relațiile interumane, dar puțini aveau, de asemenea, fermitatea pe care o avea el. Asociația bonomiei cu fermitatea era definitorie pentru profesorul V.M. Ciobanu. În plus, ca membru al acestui corp profesoral, vocația lui instituțională și devotamentul pentru facultatea de Drept și pentru universitate au fost exemplare – a fost și decan două mandate, al acestei facultăți, și a avut o contribuție foarte mare la consolidarea acestei instituții de învățământ juridic.

Nu mai puțin, știa să îmbine bucuria prieteniei și sentimentul datoriei. Probabil că mulți dintre cei care l-au cunoscut știu că el își începea ziua făcând o listă cu treburile pe care le avea în acea zi și-și încheia ziua verificând dacă și-a terminat toate treburile sau nu; și ce nu reușea reporta pentru a doua zi. Dar, în același timp, dincolo de acest sentiment al datoriei, reușea să se bucure de prietenie. Și nu puține au fost momentele în care, împreună cu diverși prieteni, din București, din Cluj, din toată țara, și nu numai juriști, am trăit asemenea momente de rară bucurie a prieteniei.

Așadar, până la urmă această carte, chiar dacă apare postum – dacă ne raportăm la cel mai important autor al ei – continuă și îl face să trăiască printre noi pe profesorul V.M. Ciobanu. De altfel, până la urmă avantajul celor care scriu bine și scriu cărți care rezistă timpului, este acesta, că ei trăiesc și după moarte.

Închei cu o idee pe care am deschis-o în mintea mea acum, ascultându-i pe antevorbitorii mei. Avantajul acestei cărți masive este că, cel puțin pentru un timp, va juca un rol mai important decât jurisprudența. De obicei jurisprudența e mai puternică decât doctrina și ea fixează lucrurile. Numai că, fiind vorba de un cod relativ nou, până când jurisprudența va fixa lucrurile, nu este exclus ca ea să fie fixată de această carte. Este unul dintre acele puține momente în care jurisprudența fatalmente rămâne în urma doctrinei și, în măsura în care comentariile sunt foarte bune și în măsura în care sunt convingătoare, aceste comentarii cred că vor determina multe soluții jurisprudențiale. Și cred că, încet, încet, mediul juridic românesc va recepta codul de procedură și prin intermediul acestor comentarii.

Îi felicit pe toți autorii. Chiar dacă am vorbit mai mult de profesorul V.M. Ciobanu, nu vreau să scad meritele celor care au colaborat la această carte, pentru că până la urmă echipa e importantă; conducătorul ei este cel mai important, dar fără echipă nu se putea scrie o asemenea carte masivă și 20 de autori nu puteau să fie împreună dacă nu formau o echipă. Așadar, felicitări tuturor autorilor și celui de-al doilea coordonator.

Prof. univ. dr. Valeriu Stoica,

👍Vezi și: Lansarea volumelor „Noul Cod de procedură civilă comentat și adnotat”. Vol. I și II