Discursul domnului prof. univ. dr., av. Traian Briciu, președintele Uniunii Naționale a Barourilor din România, cu ocazia Galei aniversare a Baroului Ilfov. Decernarea distincției „Sarmiza Bilcescu” – Ediția a IV-a

Felicitări Baroului pentru două lucruri. În primul rând, că perseverează în acest aspect pozitiv, și anume de a crea simboluri. Premiul este un simbol și avocatura, ca de altfel întreaga societate, are nevoie de simboluri. Este pentru al patrulea an, ceea ce înseamnă o anumită perseverență, care este demnă de a fi lăudată. Și, în al doilea rând, felicitări pentru alegerea potrivită a persoanei care anul acesta va primi premiul, și anume dl senator Cazanciuc, care a fost deja prezentat de către dl Lovin, dar eu voiam  să întăresc ideea spunând următorul lucru: este cu atât mai valoroasă primirea distincției de către domnia sa pentru următorul aspect – dânsul promovează valorile profesiei de avocat într-un mod mai credibil decât le promovăm noi. Eu, dacă spun despre profesia de avocat, tot timpul se va spune că am un interes particular măcar și unul, dacă nu financiar, unul măcar emoțional de a promova ceea ce sunt și atunci, cât de convingător aș vrea, am un handicap natural în ideea de promovare a profesiei. Promovarea profesiei de avocat făcută în mod indirect, nu din interior, ci din exterior, făcută de domnia sa, este cu atât mai valoroasă cu cât vine de la o persoană care, iată, nu a fost avocat, acum de abia a devenit avocat de onoare, motiv pentru care îi mulțumesc încă o dată în numele profesiei. Și maniera în care a promovat-o este una extrem de interesantă, pentru că nu a promovat-o printr-o modalitate oarecum agresivă, ci numai raportată la niște principii din care toată societatea să înțeleagă că este nevoie de avocatură.

A promovat-o, de exemplu, în modalitatea în care a explicat că e nevoie de educație juridică în școli făcută de către avocați și nu numai că a promovat-o, că a spus lucrul ăsta, era bine oricum, dar era la dispoziție și un instrument, și anume Constituția, pe care a muncit să o transpună într-o modalitate de înțeles, de la un copil de clasa a V-a până la unul din clasa a XII-a, punându-ne la dispoziție și un instrument util pe care să-l utilizăm. Deci, e mai mult decât o simplă promovare, este chiar un instrument în scopul promovării profesiei de avocat, dar coroborat cu interesele generale ale societății, pentru că atunci când promovezi o profesie trebuie să vezi cum o faci și asta spun deseori. Dacă eu mă duc și spun: „Noi, avocații, suntem deștepți, suntem buni”. De ce? „Că așa suntem noi”. Nu sunt credibil. În momentul în care vine un terț de profesia de avocat care spune: „Iată, am un instrument pe care îl pun în mâna avocaților, la care eu am muncit și le dăruiesc lucrul ăsta ca ei să îl folosească în binele societății”, lumea va înțelege, de fapt, că e nevoie de noi și în alt mod decât cel conflictual. Or, acesta este un mod de a promova profesia indirect, difuz și care este mult mai eficient și durabil în timp decât o simplă laudă la adresa profesiei. Și, pentru acest lucru, iar îi mulțumesc. Și, într-adevăr, a promovat profesia de avocat prin nenumăratele proiecte legislative, pe care le-a promovat și pe care le-a amintit dl Lovin, dar și prin susținerea unor proiecte legislative pe care le-au promovat alți colegi, senatori sau deputați, după caz, și care vizau într-un fel sau într-altul profesia de avocat.

Și, nu în ultimul rând, trebuie să amintesc ajutorul pe care poate mai puțini îl știu, și anume de a nu promova anumite proiecte care atacă profesia de avocat și care, într-adevăr, ar reprezenta un deficit major. Pentru că totdeauna promovarea are două laturi, una pozitivă pe care o vezi, dar și una negativă, în sensul de a apăra invazia spre profesia de avocat a unor lucruri negative. Iar toate acestea a avut abilitatea să le facă de o manieră în care să fie prezentate ca fiind – și așa și erau – în beneficiul justiției în genere. De exemplu, dar nu singurul, dau un exemplu de promovare a intereselor profesiei de avocat, dar într-un context în care nu profesia de avocat era cea vizată, este poziția pe care a avut-o permanent în legătură cu durata studiilor la Institutul Național al Magistraturii, unde a susținut constant că trebuie mărită această durată la 3 ani, dintre care între 6 luni și un an activitatea auditorilor de justiție să se desfășoare în cabinetele de avocatură, tocmai pentru a se armoniza, a înțelege cum funcționează un birou, astfel încât, atunci când vor fi puși să judece, să știe și poziția pe care o are avocatul, și nu o simplă trecere pe la un birou câteva zile, ci în sensul să lucreze propriu-zis, adică să vadă cum e să mergi la arhivă din perspectiva de avocat, cum e să stai până ți se ia cauza din perspectiva de avocat, cum este să te preseze clientul cu diverse lucrări din perspectiva de avocat, după care sigur îți îmbunătățești viziunea și altfel judeci când ești judecător. Lucrul ăsta l-a explicat pe larg, sigur, nu pare un proiect pentru profesia de avocat, pare un proiect mai degrabă pentru cea de magistrat, dar ea este o subtilă promovare a profesiei de avocat, pentru că în realitate face ca justiția să fie mult mai, să zicem, apropiată de valorile profesiei de avocat. Asta mi-a plăcut întotdeauna, acest stil de a promova în mod difuz și subtil profesia de avocat, fără să o facă de o manieră care să pară agresivă, să pară una având niște obiective imediate și concrete, ci unele generale, aplicabile întregii societăți.

Nu pot decât să sper că va promova în continuare profesia de avocat, acum fiind și avocat de onoare, și să îl felicit pentru această distincție și, așa cum am spus, felicitări și Baroului pentru alegerea făcută.