Discursul domnului prof. univ. dr., av. Răzvan Dincă în cadrul lansării de carte „Drept constituțional”

Doamnelor și domnilor profesori, stimați invitați, dragi studenți, stimați participanți,

Facultatea de Drept a Universității din București este onorată să găzduiască astăzi lansarea publicării în limba română a celei de-a VII ediții a manualului-tratat de Drept constituțional, al profesorilor Vlad Constantinesco și Stéphane Pierré-Caps, ediție care aduce la zi o gândire a acestor îndrăzneți constituționaliști, care, pentru peisajul juridic românesc, reprezintă cu siguranță un eveniment, care se combină cu o perspectivă erudită, profund ancorată în tradiția constituționalistă, cu elemente de lumina proaspătă cu privire la toată sfera de manifestare a fenomenului politic.

Veți găsi în această carte explicații pentru fenomene foarte diverse, începând cu cel mai recent, cum ar fi invazia unui stat suveran, și anume intrarea Rusiei în Ucraina, continuând cu democrațiile liberale din Europa de Est și din alte zone ale lumii, continuând apoi, puțin înapoi, cu revoluțiile islamice, eșecul statului, post-colonizare. Apoi, fenomene care se manifestă în sânul democrațiilor liberale, cum ar fi, spre exemplu, tendințele de personalizare a puterii democratice, de confiscare a democrației ș.a.m.d., tot felul de fenomene interpelante, pentru care misiunea acestei cărți are și o explicație, și are, adesea, și remedii. Din acest punct de vedere, eu am prețuit foarte mult această carte, am citit-o, pentru că m-a ajutat să înțeleg mai bine în ce lume trăim.

Vă spuneam că răspunsurile la aceste foarte variate manifestări ale fenomenului politic sunt date pornind de la o viziune coerentă, voluntară, extrem de integratoare, și, probabil, punctul de plecare al acestei viziuni îl reprezintă definiția Constituției. Citez, de la pagina 32, una dintre definițiile Constituției, pentru că lucrarea, adăugând fenomenul în toată complexitatea lui, abundă, printre altele, și în definiția primului său concept, dar cred că dintre conceptele de referință oferite de aceasta, Constituția a desemnat efortul reflexiv pentru a organiza puterea în stat cu scopul de a-i fixa limitele prin grija de a nu erija nici într-o realitate absolută, nici într-un scop în sine, ci de a-l considera un mijloc tehnic de apărare a libertății cetățenilor.

Așadar, Constituția este un mijloc tehnic de apărare a libertății cetățenilor. Pornind de la această definiție, cartea conține trei părți și o foarte generoasă introducere generală. Cele trei părți vizează dreptul constituțional al puterii politice, apoi dreptul constituțional de mod și civil și dreptul constituțional al celei de a cincea republici.

În ceea ce privește dreptul constituțional al puterii politice, concepția aceasta a autorului, referitor la rolul Constituției în organizarea puterii publice pentru apărarea libertății cetățenilor, este explicată pornind de la bazele conceptuale istorice ale dreptului constituțional occidental, modern, baze care pun în legătură statul cu individul, pe baza unei relații contractuale. Tipul acesta de viziune respectă evoluția cea mai avansată a unei noțiuni de poliție, care descrie, în concordanță cu definiția citată acum, rolul statului în viața noastră: „Poliția este definită ca un grup uman astfel constituit, încât să constituie un spațiu de pacificare tendențială spre interior și un spațiu de război virtual spre exterior.”

Așadar, statele sunt menite, în condițiile în care vor evolua istoric într-o revoluție bine explicată în carte, să asigure pacea între mediul colectivităților asupra cărora își exprimă suveranitatea, dar au genetic un ghimpe de război virtual împotriva tuturor celorlalți care, de fapt, reflectă funcția lor defensivă față de comunități asupra cărora nu-și exercită suveranitatea. De fapt, posibilitatea aceasta exterioară este menită să completeze și să asigure eficiența funcției interioare a statului, care este aceea de a asigura pacea.

Autorul, în prima parte a Părții I, ilustrează tradițiile constituționalismului occidental, care au perfecționat modelul de poliții în statele moderne și contemporane, care au dus la formarea regimului constituțional britanic, la formarea regimului constituțional american și la formarea regimului constituțional francez. Pe această bază se conchide asupra trăsăturilor fundamentale ale constituțiilor occidentale moderne.

Examinând aceste principii fundamentale, intră în discuție și bazele de drept natural, în fundamentarea aceasta îi înțelegem și felicităm Centrul pentru Studii de Drept Natural și Analiză Normativă pentru că a avut inițiativa și a sprijinit editarea acestei cărți. Cât privește cele trei principii fundamentale ale democrațiilor occidentale deja menționate, se observă, și pentru mine, care nu sunt specialist în Drept constituțional, dar îmi place să înțeleg ce se întâmplă, că este practic de neevitat modificarea structurii clasice a lui Montesquieu, a separației puterilor în stat sau, cum am învățat noi la școală, a separației și echilibrului în exercițiu a puterilor în stat, un fel de confuzie între puterea legislativă și puterea executivă, reunite amândouă sub sceptrul aproape dictatorial, prea puțin deliberativ al majorității parlamentare. Asta pare că este inevitabil pentru democrațiile contemporane, doar că remediul pe care democrațiile contemporane îl oferă, cu toată dezbaterea cu privire la legitimitatea democratică a unui asemenea remediu, îl reprezintă consolidarea controlului judecătoresc al acțiunii acestei puteri rezultate din fuziunea dintre executiv și legislativ. O problemă care frământă societatea românească este cum selectezi mecanismele și componența organelor care vor asigura acest control, prevenind deficiențele unei opțiuni pur democratice în această alegere.

Aceasta cu privire la prima parte, la ultima, cea referitoare la dreptul constituțional al republicii a cincea, nu se cuvine să mă pronunț eu, pentru că nu am suficiente cunoștințe de drept constituțional ca să pot aprecia, dar sunt convins că paradigma explicativă generală va fi extrem de utilă și pentru înțelegerea aspectelor tehnice ale acelei cărți.

Înainte de a închide scurta mea prezentare, aș vrea să menționez că, în partea a doua, de drepturi constituționale de mod și civil, se pune în lumină, cu mult aplomb și cu mare valoare explicativă, evoluția substratului de ordine a statelor contemporane în jurul rezilienței, pe de o parte, și degradării, pe de altă parte, a conceptului de stat-națiune. Reziliența corelată de degradare se manifestă, pe de o parte, în raport cu factorii interni ai statului și, pe de altă parte, cu factorii externi ai statului, se analizează, față de factorii interni, detașarea care se realizează în noțiunea de națiune și substratul său etnic, evoluția care animă societățile contemporane către așa-zisele națiuni constituționale, concepem astăzi noțiunea de națiune mai curând drept o comunitate de valori, decât ca pe o comunitate etnică, între acele valori, cel puțin statele contemporane, integrează și organismul, integrează și toleranța, și respectul față de minorități, în cultivarea bogăției și identității lor, iar sub acest aspect, poate că noțiunea de stat–națiune, își poate găsi o nouă viață, dar prin națiune vom înțelege altceva decât în secolul al XIX-lea.

Cu privire la factorii externi, sunt remarcate dezbateri foarte provocatoare ‒ globalizarea, internaționalizarea, europenizarea instituțiilor, și în carte, la definiția poliției, se arată că Uniunea Europeană este în proces de transformare într-o trans-poliție.

Am încercat să indic câteva dintre temele pe care această explicație fundamentală și coerentă le oferă, sper să parcurgeți această carte, mai departe le mulțumesc specialiștilor, profesorilor, liderilor, intelectualilor din domeniul Dreptului constituțional, atât din sfera academică, cât și din sfera practică, care au acceptat să participe la această lansare.