Discursul domnului Ovidiu Predescu cu prilejul Zilei Justiției

Mulțumesc, dle președinte. Onorat prezidiu, doamnelor și domnilor reprezentanți ai profesiilor juridice din România, doamnelor și domnilor profesori, stimați colegi, stimați reprezentanți ai presei juridice din România… Sunt aici reprezentanții portalului Universul Juridic, platformei Juridice.ro și, nu în ultimul rând, ai Lumii Justiției. Vă mulțumim frumos, și în calitate de director al publicațiilor Dreptul, vă mulțumesc frumos, tuturor, bineînțeles, că ați acceptat invitația noastră, de a sărbători împreună Ziua Justiției. Și îmi fac o datorie de onoare, sunt aici colegi mai vechi decât mine în Uniunea Juriștilor – dl ministru Sorin Popescu, pe care îl salut cu respect; dl președinte Gheorghiu, dna profesor Irina Zlătescu – oameni care sunt înainte de 1989, eu sunt ceva mai de curând, într-adevăr mai vechi decât dl președinte sau ceilalți colegi din Consiliul Director. Și vreau să îl omagiez și pe această cale pe fostul nostru președinte și fost ministru al Justiției, Gavril Iosif Chiuzbaian, căruia, nu știu dacă știți, i se datorează sărbătorirea Zilei Justiției în România. În timpul ministeriatului domniei sale – Dumnezeu să-l odihnească între drepți – și al președinției Uniunii Juriștilor s-a produs, pentru prima oară, acest lucru. Și mă bucur că de atunci și până în prezent, Uniunea Juriștilor nu a abdicat de la această misiune de onoare. Vedeți, hic et nunc, și astăzi Uniunea Juriștilor celebrează această importantă zi – Ziua Justiției din România.

Am fost prezentat aici și în calitate de consilier al Procurorului General. Pe această cale vreau să transmit tuturor juriștilor, indiferent de profesia respectivă – de fapt profesia de bază este profesia de jurist –, de funcțiile pe care le ocupăm la un moment dat, felicitări și succese în continuare, din partea Procurorului General interimar al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dl Bogdan Licu, care este și membru în Consiliul Director al Uniunii Juriștilor.

Acestea fiind zise, eu am pregătit pentru astăzi o comunicare, pe care aș dori să o prezint pe scurt, în așa fel încât să mă încadrez într-un timp rezonabil. Mi-am intitulat comunicarea „Dreptul și statul de drept, față în față cu provocările începutului mileniului al treilea”: În cele ce urmează, voi încerca să exprim succint câteva opinii asupra capacității dreptului și a statului de drept, de a răspunde provocărilor din lumea de astăzi, precum și celor din viitorul apropiat al omenirii. Așadar, în zilele noastre, societatea s-a schimbat mai mult ca oricând în istoria umanității, într-un ritm amețitor, greu de controlat, dar nu imposibil, încât nici nu am avut timp să realizăm ce ni se întâmplă cu adevărat. Așa cum ne spune Greg Bredan, „oamenii de astăzi trăiesc într-o perioadă extraordinară din toate punctele de vedere. Un întreg mod de viață a dispărut, mulți oameni nu știu nici acum că a dispărut și că nu se va mai întoarce niciodată. Ei nu-și dau seama că suntem într-o lume vulnerabilă, de tranziție, și, cel puțin deocamdată, o perioadă a extremelor. Trăim într-o lume complexă, integrată, care, pe deasupra, se schimbă dinamic și pare tot mai greu de cuprins”. „Trăim vremuri de transformări exponențiale”, ne explică, la rândul lui, cunoscutul filosof și psiholog Rainer Newman.

Se vorbește deja de o nouă revoluție industrială, a patra, ce va aduce schimbări radicale și ireversibile la nivelul economiei globale, un adevărat punct de cotitură pentru omenire, aceasta trebuind să se conformeze și să se adapteze cât mai repede, mai ales la piața muncii în raport cu noul model economic în plină ascensiune, la provocările semnificative lansate de progresele impresionante din domenii precum inteligența artificială, nanotehnologia, genetica, robotica, imprimarea 3D, industria neuro-tehnologiei și științele neuro-cognitive ș.a. Deopotrivă, sub aspectul reflecției, ni se spune că suntem contemporani cu două școli de gândire, exprimate prin două tendințe contrarii în lumea modernă. Una este școala de gândire umanistă, de sorginte renascentistă, iar alta este școala de gândire transhumanistă, tot mai activă în zilele noastre. Prima militează pentru o transformare a ființei umane printr-o conduită morală, prin cultivarea empatiei, a compasiunii pentru semeni, pentru un mediu sănătos și echilibrat ecologic, precum și pentru o justiție socială, fiind văzută de mulți filosofi, printre care și Corinne Penichant, ca unica soluție pentru a supraviețui într-o lume aflată în pragul autodistrugerii.

Cea de-a doua se referă la o lume total liberă, fără legi, fără state, singurul zeu fiind cel corporatist. Au trecut aproape două decenii din epoca post-modernă, caracterizată printr-o filosofie nebuloasă, care neagă orice sens existenței și îndeamnă la consum până la epuizarea prematură a ființei. O epocă a post-adevărului, a știrilor cu precădere false, promovate prin mass-media și prin rețelele de socializare. Și nu numai, spun eu. Iar societatea este, practic, redusă la un așa-zis sat global, deja la nivelul comunicațiilor și informațiilor, fiind nevoită, în același timp, să-și apere umanitatea, cu toate forțele, mai ales prin mijloacele dreptului, în fața asaltului tot mai pregnant al principalilor actori ai globalizării sau mondializării, și anume întreprinderile transnaționale.

Apropo, referitor la mondializare, Pascal Bruckner consideră că aceasta traduce momentul istoric în care pământul devine conștient de limitele lui, iar oamenii de interdependența lor. Acestea – transnaționalele – găsesc în mondializare posibilitatea de a scăpa de reglementarea liberală statală și riscă, astfel, să angajeze sistemul economic într-un libertinaj distructiv. Așa fiind, sarcina dreptului dobândește valențe hotărâtoare în procesul globalizării, proces care trebuie înfăptuit în beneficiul omului. În acest cadru apar mai multe întrebări, care necesită răspunsuri rapide și adecvate, ca, de pildă: Cum se conduc societățile în condițiile globalizării și, mai ales, cum este gestionată globalitatea sau, mai bine zis, geo-modernitatea, cea care reflectă gradul contemporan de civilizație în plină eră a informaticii și a tehnologiilor înalte. Poate capitalismul actual, dominat de diverse grupuri transnaționale și de regula sa principală, dorința de a produce profit – din nefericire doar al unora –, să fie și moral, și ecologic, și responsabil? De asemenea, care este, în aceste circumstanțe, rolul statului modern, al statului de drept, în situația în care acesta nu mai este considerat actor principal al globalizării?

În legătură cu acest din urmă subiect și apreciind că statul de drept nu și-a încheiat misiunea, alte două întrebări pretind răspuns. Una privește limita inferioară sau pragul până la care statul și instituțiile sale pot ceda din atribute și răspunderi, iar cea de-a doua este adresată sarcinilor sale noi, impuse de globalizare sau de noile înfățișări pe care interesele sale ireductibile le iau în noul context al lumii. Referindu-ne, aici și acum, doar la ordinea internă și la aplicarea justiției, susținem că globalitatea nu le poate asigura, astfel că statele și instituțiile lor sunt chemate, încă o dată, să facă față la sfidări mai mult sau mai puțin noi: trafic de arme, spălarea banilor, crimă organizată, corupție, trafic de droguri și de persoane, terorism, criminalitate informatică, criminalitate de mediu etc. etc. Totodată, chiar dacă mai multe din atribuțiile care revin astăzi centrului – adică statului – vor fi preluate de autoritățile locale și regionale, totuși, sistemul piețelor nu poate funcționa decât în interiorul unui stat de drept, unde domnește ordinea, unde legea este aplicată și unde infractorii sunt pedepsiți, altfel ar fi un derapaj inevitabil spre sisteme mafiote.

Astăzi suntem martori, mai mult sau mai puțin conștienți, ai unor acțiuni tot mai numeroase și mai bine organizate, atât pe plan local, cât și internațional, îndreptate împotriva instituțiilor statului național – stat de drept –, pentru slăbirea rolului și forței lor, care au ca scop dezagregarea acestora prin transferul puterii către grupuri de interese naționale și/sau transnaționale, cu o natură complexă, politică, economică și financiar-bancară. „Toată lumea este de acord că trebuie să existe un stat de drept puternic” – remarca laureatul Premiului Nobel pentru Economie în 2001, Joseph Stiglitz. Și tot el continua: „Dar contează și ce fel de legi există și cum sunt ele aplicate”. Și dacă tot am amintit mai înainte de inteligența artificială, aceasta, pe ne-simțite, își face loc tot mai mult în domenii precum serviciul de relații cu clienții, transporturi, domeniul juridic, sectorul bancar și financiar etc. Prin urmare, este nevoie ca domeniul inteligenței artificiale să fie reglementat corespunzător, pentru ca aceasta să acționeze pentru mai binele speciei umane, și nu invers.

Și salut pe această cale, de curând, la nivelul Consiliului Europei, a fost elaborată o cartă etică pentru reglementarea inteligenței artificiale. Este un pas timid, dar asemenea pași, spre reglementarea inteligenței artificiale și a domeniilor în care este implicată, este oricând binevenit și încurajator.

Așa fiind, în curând dreptul se va confrunta cu schimbări de substanță, prin metode și tehnici legislative noi, adaptate vremurilor în care trăim. Iar realități tot mai vădite ale lumii contemporane sunt și mondializarea dreptului, în elaborarea și practica sa, precum și globalizarea conceptelor și tehnicilor lui, acestea îndreptându-se spre perspectiva unui drept comun ansamblului planetei, care ar putea fi calificat pe termen lung chiar mondial.

În doctrină se afirmă, cu drept cuvânt, că tehnicitatea și scientizarea crescândă a normelor juridice, apariția unor sectoare noi de reglementare specifice, precum vectorii globalizării – mă refer la comunicarea electronică, internet și mass-media –, codificarea la nivelul ramurilor și în plan supra-național, constituie provocări tot mai perceptibile. În consecință, se constată o creștere a influenței dreptului asupra schimbărilor care au loc în societatea omenească. Deopotrivă, tot mai mult omul își împarte timpul între realitatea obișnuită, offline, și realitatea virtuală, online, aceasta din urmă fiind tot mai implicată în viața sa, prin intermediul televiziunii, computerului și telefoniei mobile inteligente. Are acces facil la informația diversă prin internet, aspect ce este pe cale să revoluționeze întreaga cultură – se tot vorbește – nu-i așa – de postmodernism și chiar de post-postmodernism, ori chiar trans-modernism – și este beneficiarul unei comunicări rapide. A se vedea, de pildă, Facebook, Twitter, Instagram ș.a. – adevărate rețele sociale și de informații virtuale, ce impulsionează exprimarea de opinii, precum și luarea unor decizii la nivelul unor grupuri numeric diverse, cu ajutorul noilor tehnologii digitale. Cu referire la aceste rețele de socializare, veritabile comunități virtuale pentru un număr mare de utilizatori, trebuie subliniat următorul aspect negativ: Acestea, pe lângă schimbul de informații între persoane la nivel global, au provocat și o explozie a criminalității informatice, deoarece tehnologiile de acest tip prezintă un risc ridicat pentru protecția datelor personale și pentru organismele guvernamentale care folosesc aceste platforme electronice.

Și salut, pe această cale – am avut o revelație deosebită acum două săptămâni –, în cadrul Universității Maritime din Constanța s-a înființat un centru național pentru securitate cibernetică și protecția datelor personale.

În aceste împrejurări, conștiința umană este în curs de modificare și, pe cale de consecință, datorită conexiunilor dintre oameni, mai mult virtuale și mai puțin fizice ca până nu demult, însăși condiția umană se schimbă, și ea. La fel și dreptul, și statul de drept. Pentru a face față provocărilor acestui început de mileniu, atât specialiștii în domeniul dreptului, cât și oamenii politici, nu trebuie să lase prea mult timpul să treacă, sperând că lumea familiară și valorile sale de la sfârșitul veacului trecut se vor întoarce. Așadar, se impune tranziția cât mai scurtă, de la o atitudine pasivă, deloc potrivită acestor vremuri, la una activă, angajantă, în vederea găsirii răspunsurilor adecvate la aceste schimbări rapide și de fond din societate, una a cunoașterii bazate pe înaltele tehnologii, pentru ca omenirea, prin drept și în cadrul unui stat de drept, să poată să-și împlinească misiunea sa pe acest pământ.

În concluzie, se remarcă o nevoie imperioasă de abordare științifică a dreptului și a manifestărilor sale, prin luarea în considerare a tuturor fațetelor teoretice și practice ale fenomenului juridic – dreptul ca doctrină, știință și jurisprudență. Iar toate acestea trebuie să aibă loc printr-un dialog continuu între sistemul de drept continental de sorginte romano-germană, cunoscut și sub denumirea de „inchizitorial”, și sistemul de Common-Law, în conformitate cu realitățile socio-economice și reflexele lor juridice la nivel național, regional și internațional. În plus, din perspectivă politică, este nevoie de o voință fermă, pentru a se crea cadrul normativ cel mai adecvat întăririi statului de drept și a instituțiilor sale, în primul rând a pilonului său principal – justiția independentă și imparțială, a cărei activitate se desfășoară cu respectarea principiilor fundamentale ale dreptului.

Vă mulțumesc frumos și încă o dată vă felicit, din toată inima, cu ocazia Zilei Justiției!