Discursul domnului Nicolae Popa cu ocazia lansării revistei Legal Point nr. 1/2018

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Bună ziua,

Am știut de ce am fost de acord, atunci când s-au pus bazele, când s-a inițiat acest for editorial care s-a chemat Universul Juridic și care l-a avut în frunte, de la început, pe fostul nostru student, excelentul nostru student, și iată că se întâmplă – nu de fiecare dată s-a întâmplat acest lucru –, de data aceasta se întâmplă să se confirme niște așteptări care au fost fondate pe o experiență, și studențească, apoi și managerială, și sufletească ș.a.m.d.

Sunt în situația aceasta, de a mulțumi pentru interviul pe care mi l-a luat domnul Dărvășan și pentru faptul că am putut să dau curs unor idei care mă frământau, care continuă să mă frământe, care mă vor frământa și nu voi găsi de multe ori răspunsuri – e firesc să fie așa –, fie în legătură cu chiar conceptul dreptului, fie referitor la legăturile dreptului, statornicite în plan istoric, fie cu alte legături care sunt și care frământă astăzi… Vedeți, dreptul este important pentru că el oferă, în ochii unora, și un spectacol. Spectacolul dreptului este, de multe ori, cel care pune în umbră chiar dreptul ca atare. Și nu este lucrul cel mai fericit pentru drept și pentru cei care slujesc dreptul.

Într-adevăr, într-un locușor, la mine în birou, au venit cei doi – domnul Dărvășan și doamna Bianca Ionescu –, era un frig teribil, a fost cea mai friguroasă zi a acestei ierni, care a venit din senin și aproape că i-a blocat pe cei doi să mai poată pleca din fața casei, așa de tare viscolea și ningea, abia au ieșit – mai ales dna Bianca, este o foarte bună conducătoare auto, am văzut-o cum a patinat pentru a putea să nu-i lovească pe cei care mai erau pe acolo. În liniștea aceea am putut să îmi amintesc și lucruri pe care le-a evocat dl profesor Valeriu Stoica mai devreme, un excelent judecător și apoi un foarte, foarte bun profesor de Drept civil. Se păstrează, așa cum am păstrat și vom păstra, până vom pleca, amintirea marilor noștri profesori. Am pășit într-un an foarte… 1956, în toamna aceea în care la Budapesta se făcea o paradă a tancurilor sovietice și noi tocmai pătrunsesem în amfiteatrul unu al facultății, și care apoi, dintr-o părere repede spulberată a unei liberalizări a relațiilor, dintr-o dată s-a așezat o iarnă foarte dură peste realitatea noastră studențească. Dar, eram întotdeauna între primii în amfiteatru, atunci când venea academicianul, profesorul nostru de Drept civil Traian Ionașcu, eram acolo de fiecare dată. Mai târziu, când intra în amfiteatru marele profesor…

Ieri, am fost la Craiova, la un doctorat, la Facultatea de Drept de la Universitatea din Craiova și am avut ocazia să le vorbesc și despre o proeminentă personalitate a științei Dreptului civil de acolo, din Craiova – e vorba de Mihail Eliescu. Păcat că există parcă un fel de înțelegere ascunsă, să nu mai fie, aproape, amintit. Și nu mai vorbesc de ceilalți, chiar de profesorul Șraibăr, domnule profesor Valeriu Stoica. Și mulți alții.

De aceea, acest sentiment merge de la generația dânșilor la generația noastră, așa a început și apoi a continuat. Toți marii oameni care și-au așezat numele pe istoria dreptului românesc continuă și vor continua să ne amintească de tot ceea ce este frumos în drept și de ceea ce trebuie… Era o întrebare pe care o punea domnul Dărvășan, dacă am reținut bine, dacă justiția de astăzi – sau știința juridică, dar întrebările sunt în legătură cu justiția acum – n-ar putea să se plieze mai bine pe alte realități decât cele pe care sunt prin tradiție realizate. Sunt lucruri pe care le-am relatat acolo, nădăjduiesc că veți avea răbdarea pentru a citi câteva dintre cele pe care le-am spus. Am punctat acolo – nu se putea să nu fac acest lucru – prima întâlnire a unui judecător român cu un președinte al Curții Supreme de Justiție din Statele Unite. S-a întâmplat acest lucru în 2003, participând la o conferință juridică internațională, am fost anunțat că președintele William Rehnquist, al Curții Supreme de Justiție a Statelor Unite ale Americii, este disponibil pentru a se întâlni cu președintele Curții Române – eram președintele Curții Constituționale a României.

Curtea Supremă de Justiție a Statelor Unite este, în principal o curte constituțională, pentru că din 5-6.000 de cauze pe care le primește, soluționează în general 50-60 pe an și toate sunt legate de impactul cu textele Constituției americane sau cu textele care s-au scris despre Constituție, pentru că Rehnquist, în biroul său, îmi arată: „Toată lumea se uită și tot se vorbește despre Constituția noastră din cele câteva articole, dar în realitate amendamentele și articolele sunt completate, iată, din tot ce se vede în biblioteca biroului meu și în biblioteca instanței supreme americane. Aceea este Constituția Statelor Unite”.

Această întâlnire m-a marcat, a fost o întâlnire suculentă, desfășurată chiar în biroul președintelui și care a pus în discuție câteva lucruri absolut…

Le-am spus, când am deschis primul Consiliul Suprem al Magistraturii, în 2005, le-am povestit – încă erau puternice, și au rămas și acum, acele impresii din întâlnirea cu Rehnquist și, mai ales, din convorbirea pe care am avut-o în legătură cu acea cunoscută hotărâre Bush vs. Al Gore.

Vă mulțumesc.

Prof. univ. dr. Nicolae Popa,
Fost judecător la Curtea Constituțională a României și fost președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție

Vizionați evenimentul integral aici:

Galeria foto a evenimentului: