Discursul domnului Mircea Aron în cadrul dezbaterii prilejuite de lansarea albumului „PALATE DE JUSTIȚIE DIN ROMÂNIA”

Vă spun sincer că nu credeam că astăzi o să vorbesc, dar sigur că, în condițiile date, având în vedere și faptul că s-a vorbit atât de frumos și atât de relaxat despre arhitectură și justiție astăzi, având în vedere că am judecat în sala asta câteva zeci de ani, cred…

Mă uitam acum la sală așa cum se uita și domnul profesor Vintilă Mihăilescu. N-am văzut acum spărturile, atunci le vedeam, erau anii ’90 și vedeam mereu, colțul acela era stricat și mă gândeam: Doamne, de ce nu se gândește nimeni să-l repare? Pentru că, în afară de faptul că este locul dreptății, palatul acesta de justiție este un loc unde își are… în primul rând importantă este cultura ca atare. S-a vorbit aici despre justiție și despre arhitectură, arhitectură legată de justiție, în sensul că arhitectura este locul care adăpostește justiția. Este locul care simbolizează, de multe ori, justiția. Este locul care, să zicem, simbolizează autoritatea prin excelență. Eu aș zice că există și un alt mod de a privi arhitectura vizavi de justiție. Cred că nu neapărat coloanele – despre are s-a vorbit aici – simbolizează autoritatea ca atare, autoritatea pură, brutală. Simbolizează, până la urmă, autoritatea culturii ca atare. Pentru că, așa cum știți, s-a mai discutat pe vremea când erați ministru și nu numai, după mine justiția face parte din cultură. Prin excelență, face parte din cultură. Cine face abstracție de acest lucru greșește profund. Și există norocul faptului că acest palat consemnează încă de la intrare faptul că aici este un loc al culturii. De cum urci scările pe partea dreaptă, ai statuia lui Maiorescu. După mine, cultura română începe cu Junimea și cu Maiorescu. Cei cinci întemeietori ai Junimii sunt, toți, juriști. Doi dintre ei au fost judecători, Maiorescu a fost și procuror, și judecător, e adevărat, o scurtă perioadă de timp, Vasile Pogor a fost judecător, Negruzzi spunea despre Vasile Pogor, îi spunea lui Iacob Negruzzi, fiul lui: „Cu ăsta poți să faci casă bună și poți să întemeiezi ceva în domeniul culturii, pentru că e un judecător bine văzut în Iași”. Ceilalți doi, P.P. Carp și Rosetti sunt, e adevărat, numai avocați.

Jos, așa cum vă spuneam, e statuia lui Maiorescu. Pentru mine a fost o bucurie, totdeauna a fost o bucurie că l-am întâlnit pe Maiorescu când intram în Palatul de Justiție, prin zona respectivă, dar și astăzi, ca atare, n-am putut să nu rezonez la faptul că, iată, Maiorescu stă la temelia Palatului de Justiție. Pentru că, așa cum spun, în primul rând justiția ca atare face parte din cultura și civilizația unui popor. Fără justiție ca atare nu se face nimic. Din acest punct de vedere, sigur că e importantă relația dintre arhitectură și justiție. Până la urmă, justiția, aș putea să spun printr-un joc de cuvinte, nu știu cât de reușit, că justiția reușește și trebuie să facă arhitectura corectă a unei societăți ca atare.

Nu știu dacă astăzi, să zicem, putem fi destul de mulțumiți în privința asta. Ceea ce pot să spun este că e bine ca noi, actualii magistrați și foștii magistrați, cei care deservesc justiția, avocații, să fie conștienți de importanța locului pe care îl ocupă în arhitectura societății ca atare și, din acest punct de vedere, pot să spun că justiția, pe care am servit-o, așa cum știți, multă vreme, mai are loc, încă, pentru a-și urmări o arhitectură cât mai aproape de perfecțiune. Vorbesc de justiția aceea care se înfăptuiește sau trebuie să se înfăptuiască zi cu zi. Asta bineînțeles că trebuie să aibă grijă și cei care lucrează alături de justiție într-o societate. Aici contează și Legislativul foarte mult și sigur că contează și Executivul. Dar despre asta, vă mulțumesc frumos, poate vorbește altcineva.

[…]

Dezbaterea „Arhitectura Justiției” a fost transmisă LIVE pe universuljuridic.ro – partener media al evenimentului.