Discursul domnului Marius Enăchescu în cadrul Galei Legal Point nr. 1/2019

Marius Enăchescu: Bună seara. Trebuie să spun câteva cuvinte, pentru că nu știu dacă sunt doi sau trei în sală care mă cunosc. Așa că Legal Point mi-a sugerat să vorbesc câteva lucruri despre mine, ca să înțelegeți de ce s-au gândit să îmi ofere acest premiu. Cum am ajuns eu astă-seară aici? Legal Point a fost interesat de cel mai mare proiect de cercetare din istoria României, așa cum este cunoscut pentru mulți dintre dumneavoastră laserul de la Măgurele – de fapt, el se cheamă ELIS – Extreme Light Infra-Structure – și, sigur, au încercat să găsească originile și cine a adus acest proiect în țară. Au căutat la Măgurele această origine și, de fapt, m-au găsit pe mine. Deci aș vrea să știți că eu sunt persoana care a adus proiectul Extreme Light Infra-Structure în România. Din păcate sau din fericire, de când l-am adus – știți cum se întâmplă în țara românească –, când au văzut că sunt 360.000.000 de euro, au zis: Tu nu aparții niciunui partid politic, bine ai revenit – că am fost 20 de ani plecat din România; nu fugit, ci plecat la instituții despre care o să vă spun câteva cuvinte –, lasă-ne pe noi să-l implementăm… Așa că nu mai fac parte sau n-am făcut parte dintre cei care îl implementează.

Aș vrea să vă spun că am adus acest proiect în situația în care România era scoasă din competiție, conform deciziei din 16.06.2009 de la Frankfurt, unde ESFRI – European Research Infrastructure – decisese ca acest proiect să se facă numai în Cehia și în Ungaria. Dar ideea este că în spatele acestei realizări, de a aduce acest proiect în România, nu este faptul că am zâmbit frumos sau că mă cheamă Marius Enăchescu, ci faptul că am construit în timp o zestre internațională, care a contat în momentul în care am intervenit și am făcut cazul pentru România.

Zestrea mea constă în faptul că vin dintr-o familie de șase frați, din comuna Negrea, județul Argeș, cunosc foarte bine nu cum arată, ci cum se lucrează cu coasa, sapa, cum se cară la tărgi de pietriș sau beton; am absolvit Facultatea de Fizică Universitatea București – se întâmplă, pentru cei din generația mea, să știți că atunci se făceau topuri ale facultăților, am fost șef de promoție peste toate facultățile de fizică din România. De aceea mama mea, când m-am întors acasă și n-a știut niciodată unde-mi e facultatea, a zis: „Nu se poate în curte la mine să fie cel mai deștept fizician”. În sfârșit.

Deci în 1987 am devenit cel mai tânăr asistent universitar la Facultatea de Fizică a Universității București. A venit revoluția, după cum bine știți, și am primit o bursă a Academiei Germane, mi-am finalizat doctoratul în trei ani, la Technische Universität München – cei care citiți Der Spiegel sau Forbes știți că este cea mai importantă universitate tehnică germană –, am construit acolo primul microscop cu tunelare – știu că majoritatea nu sunteți în domeniu, dar vreau să știți că microscopul cu tunelare este primul microscop realizat de oamenii de știință capabil să vadă atomul în spațiu real și în trei dimensiuni. Asta pentru popularizarea științei, că pentru asta am primit premiu – pentru știință. După doctorat și post-doctorat la Technische Universität München, am dorit mult să văd mai departe ce înseamnă o carieră în domeniul științific și m-am mutat pe celălalt continent, adică în Statele Unite, am petrecut vreo 15 ani la Lawrence Berkeley National Laboratory, University of California Berkeley – este instituția… cei din generația mea știți că erau traduse cursurile Universității Berkeley și în generația noastră. Este instituția cu cele mai multe premii Nobel din lume. Nu din cauza mea, dar asta este instituția. Apropo, era să se întâmple, pentru că în 1999 am publicat un articol extrem de important, era vorba de un singur monoler, un singur strat de atomi de carbon, care se cheamă grafenă, dar Premiul Nobel a mers în altă parte.

Apropo cu antreprenoriatul, pentru că m-a spus soarta exact lângă antreprenorul șef, n-am avut de lucru și am dezvoltat și un start-up Silicon Valey, deci am fost vecin cu Google și cu Microsoft și am dezvoltat – mă găsiți pe 9 patente internaționale – tehnologia pentru investigarea, detecția și repararea defectelor din flat panel displays, deci ale plasmelor sau ale televizoarelor pe care le cunoașteți în ziua de astăzi.

În 2009 am revenit în România, am reușit să aduc proiectul Extreme Light Infrastructure. Cum am spus, nu aparțin niciunui partid… lasă că știm noi să folosim banii. Și atunci, eu fiind din Argeș, îl cunosc foarte bine pe meșterul Manole; și am zis să construiesc încă o mănăstire, mai luminoasă și mai frumoasă. Și am creat ce se cheamă Center for Surface Science and Nanotechnology, la Politehnica din București, în 2011, de peste 5 ani este cel mai puternic centru din cele 50 de centre ale Politehnicii. Vreau să vă spun că este unul dintre ele mai puternice centre nu din România – nu că în România n-ar fi important, dar vorbesc la nivel mondial: Avem două laboratoare unice în Europa… Le explic unora cu care interacționez: Înțelegeți ce înseamnă cuvântul „unic”? Pentru că în România toate cuvintele sunt degenerate, din cauza politicienilor. Le-am spus, unic înseamnă că dacă un neamț, un francez sau un englez vrea să facă un experiment, trebuie să vină aici.

Mă opresc aici și am înțeles că avem timp și după, dacă cineva este interesat de alte întrebări legate de domeniul fizicii, sau laserelor, sau nanotehnologiei… Eu aș zice că, cu oiștea-n gard, de la milimetru până la nanometru sunt… decenii de mers. Vă mulțumesc foarte mult și mă scuzați pentru timpul pe care vi l-am luat.