Discursul domnului Marin Voicu în cadrul Conferinței Naționale de Drept Comercial – Stanciu D. Cărpenaru, ediția a II-a

Sunt în ordinea vârstei, cred că foarte aproape de autoarea de astăzi a laudațio, care m-a încărcat foarte serios, încât al 2-lea argument pentru care a trebuit să stau aici este acela că am și uitat ce aveam de spus și am doar câteva mâzgăleli.

Eu vă aduc un aer bun, sănătos, de dimineață, de la 5 jumate, am plecat de la Constanța cu un aer de mare încărcat de iod și de optimism. Cred că ce faceți se înscrie în continuitate, chiar dacă e al 2-lea. Trebuie să privim înainte puțin și să vedem preexistența. Vă felicit, pe organizatori în mod deosebit, nu numesc pe nimeni, pentru că există o echipă care s-a și format deja și ceea ce este formidabil de interesant pentru mine este că această echipă este o echipă comună, deci civil comercial. E așa, mă uit și în dreapta, la unul dintre cei mai tineri decani și slujitori ai acestei facultăți pe care am absolvit o cu 55 de ani în urmă, și în care am avut parte de cea mai mare pleiadă de profesori, educatori, mulți dintre ei personalități cu antecedente academice interbelice, care au rămas în inimile noastre, dar și în dialogul promoției noastre, la fiecare agapă, noi fiind promoția Beleiu, care am avut șansa să ne întâlnim până acuma de 35 de ori, până de curând, când ne-am adunat prin împrăștiere, mai mult.

Vreau să mulțumesc Nicoletei și colegului meu Gigi Buta, pentru ispita pe care mi-au dat-o pentru studiul respectiv, dar mai ales Doamnei arbitrajului comercial și dreptului comercial comerțului internațional din România, Brândușa Mariana Ștefănescu. M-am constatat acum, în mod cu totul întâmplător, că așezându-se în dreapta mea, profesorul Adrian Severin amândoi, avem un punct comun care s-a produs cu mare prestigiu în această facultate, se numește marele profesor Tudor Popescu. Eu am fost doctorand în primul doctorat la Tudor Popescu. Dânsul a terminat Doctoratul la Tudor Popescu și a scris un In memoriam extraordinar pentru Tudor Popescu, ca și cel de acum 2 ani pentru marele nostru prieten Emil Molcuț, trecut în neființă, profesorul Molcuț, urmașul profesorului nostru Tomulescu, urmașul marelui profesor Stoicescu, care la 17 iulie 1941 a autentificat acel testament, din care 3/8 au revenit acestei facultăți.

Îl felicit pe Răzvan Dincă pentru persuasiunea pe care o săvârșește, o desăvârșește de la Viorel Ciobanu încoace. Am citit o hotărâre din 2020 cu administrarea veniturilor. Eu am motivat decizia Stoicescu în 5 februarie 2005, dată de Înalta Curte, care a schimbat cele 2 hotărâri defavorabile și am simțit o emoție extraordinară să studiez dosarul acela din 2 puncte de vedere, o întâmplare, să pice dosarul în completul condus de mine la secția civilă, în recurs, Bogdan Dumitrache și Răzvan Dincă erau preopinenții statului și să constat în dosar, că în primul ciclu procesual de la Tribunalul Ilfov, cel care a reprezentat facultatea noastră, mândra noastră facultate a fost profesorul Traian Ionașcu, ale cărei concluzii de 8 pagini în acțiunea prin care cerea fiscului să predea posesia acelor 3/8, am citit 8 pagini de concluzii scrise care ar trebui astăzi difuzate la toate avocatura și la toată magistratura, să vadă ce înseamnă să le citești cu drag ca judecător, deși ele nu erau contemporane cu obiectul și faza celui de al 2-lea ciclu judiciar, având ca obiect acest legat testamentar care era nepredat.

A 2-a coincidență formidabilă este, știți că Curtea de Apel a respins și s-a dus în 52 la Tribunalul Suprem, în recurs, recursul fiscului. Cine credeți că a condus completul de 3 judecători al secției civile a Tribunalului Suprem? Profesorul nostru doctor docent Ilie Stoenescu, părintele profesional al lui Zilberștein și, la rândul lui acesta, părintele lui Viorel Ciobanu, profesional. M-am simțit să spun lucrul ăsta de la început datorită sălii și al 2-lea accent cu Tudor Popescu, datorită colegului vechi, profesorul Severin, care s-a așezat aici.

Vreau să mai fac 2 precizări despre acest studiu, el are o structură, un sumar, 6 secțiuni. Are o secțiune intitulată „Considerații teoretice introductive privind raportul dintre dreptul comun și drepturile speciale”. Prin vocea unora, nu prin vocea mea, pentru că atât de mulți se pricep din Marii civiliști și au spus mulți, m-am oprit doar la enunțuri. A 2-a secțiune este legată de apariția și formarea dreptului comercial la noi, de adoptarea și evoluția codurilor la noi, acea chestiune retro istorică.

A 3-a secțiune se cheamă doctrină asupra existenței, autonomiei și individualității dreptului comercial român și aici prima se numește Dreptul comercial român în continuitate și în modernitate, marii profesori, marii noștri profesori, protagoniști ai științei, juridice, comerciale, Mia Dumitrescu, Gălășescu Pic, Fințescu, Ilie Georgescu, Tudor Radu Popescu, Ștefan Cărpenaru, Brîndușa Mariana Ștefănescu, Ion Turcu, Ștefan Stanciu Cărpenaru. Aceștia și-au găsit locul suficient în studiu. Medalioanele care le-am făcut în mare parte și care vor continua, vor dezvolta personalitățile și contribuția și învățămintele, mai ales și efortul și persuasiunea lor, pentru a conserva și a preamări rolul dreptului comercial în viața economică.

Să-mi dați voie ca încheind, constat aici între cei care sunt speakeri, cum se zice, sunt foarte mulți colegi arbitri de la Curtea noastră de arbitraj comercial și fostul președinte al Curții de arbitraj comercial, sunt colegii mei de la Curte, de la Academia de Științe Juridice. Profesoara Brândușa Ștefănescu e vicepreședinte al academiei noastre. Profesorul Buta este președintele secției de aplicare a dreptului. Eu conduc secția de drept internațional. Avem membrii academiei și s-o felicit și pe colega Nicoleta Țăndăreanu, care pe 4 noiembrie a fost primită ca membru corespondent al academiei noastre, ceea ce onorează foarte mult direcția pe care trebuie să mergem în a fi persuasivi în ce privește dreptul comercial.

Iată două fraze din rezumatul care l-am prezentat. Mia Dumitrescu, dreptul comercial, a avut și are o autonomie și o identitate proprie, ca ramura dreptului privat unitar, precum și o anumită legătură indisolubilă cu dreptul civil prin cei 4 piloni ai acestuia. Teoria generală a relațiilor, patrimoniul, persoana juridică și bunurile. IR Georgescu, afirmarea individualității proprii a dreptului comercial s-a realizat pe 2 căi, una de negare a normelor dreptului comun și a 2-a de corecție a unor instituții noi, revoluționare, care aveau să schimbe fața lumii. 3, academicianul Constantin Hamangiu, dreptul comercial nu este o ramură subdiviziune a dreptului civil și a dreptului privat general, codul comercial oglindind întreaga evoluție a acestei ramuri de drept. Încheiat citatul.

Mulțumesc respectuos și vă doresc toate cele bune și la mulți ani.