Discursul domnului Ionuț-Florin Popa cu ocazia Festivității de decernare a Premiilor Revistei Române de Drept Privat pentru anul 2023

Ionuț-Florin Popa: Cred că unele persoane care primesc premii în cadrul acestor secțiuni au vocația instituționalizării și astăzi asistăm și la un fenomen aparte în istoria acordării acestor premii, pentru că juriul a decis că trebuie premiate două lucrări cu aceeași ocazie. Îmi pare rău că nu sunt trei lucrări premiate, date fiind aceste titluri. 

În fine, cele două lucrări premiate sunt Tratat de drept civil. Nașterea, statica, dinamica și stingerea obligațiilor. Ființa obligațiilor civile, volum publicat de domnul profesor Liviu Pop la Editura Universul Juridic în 2023, și Drept internațional privat, volum apărut la Editura Hamangiu în 2023, al domnului profesor Dan Andrei Popescu și al doamnei profesor Elena-Alina Oprea. Aș spune câte două cuvinte despre fiecare dintre aceste lucrări și despre autorii lor.  

Pentru mine, sigur că e un moment special decernarea premiului Traian Ionașcu domnului profesor Liviu Pop, față de care mă leagă o lungă colaborare și un sentiment de recunoștință, pentru că îndrăznesc să mă număr printre discipolii săi. De aceea, s-ar putea să nu nimeresc cuvintele cele mai potrivite pentru prezentarea acestei lucrări, dar e sigur că două lucruri esențiale pot fi legate de acest volum. Fiind vorba de dinamica obligațiilor, toată lumea, când are de a face cu acest segment al dreptului obligațiilor, are senzația chimiei învățate cu greu în liceu, din pricina tehnicității mult prea avansate a figurilor și instituțiilor juridice din această parte. Cumva, domnul profesor a reușit să îmblânzească această chimie și să ne dovedească și că o chimie bine predată și bine înțeleasă devine o forță a naturii și că o să ne placă, așa încât, cumva, se potrivește foarte bine aici afirmația lui von Ihering, care a spus că „scopul este creatorul întregului drept” și că „unde nu există scop, nu poate exista nici drept”. În cazul dat, domnul profesor Liviu Pop ne-a dovedit că tehnicitatea normelor nu este un scop în sine, ci un mijloc prin care se atinge un scop mai înalt, și anume justiția privată, așa încât nu putem decât să îi fim recunoscători pentru această îmblânzire a tehnicității dinamicii obligațiilor. Vă mulțumim, domnule profesor! 

În ceea ce privește celălalt volum, autorii fiind domnul profesor Dan Andrei Popescu și doamna profesor Elena-Alina Oprea, primind volumul, anul trecut, mi-am spus că, în sfârșit, avem un tratat de drept internațional privat, în sfârșit, pot să citesc unitar în același volum despre, să zicem, legea aplicabilă obligațiilor contractuale, obligațiilor extracontractuale, în sfârșit, avem un tratament românesc al succesiunilor internaționale (apropo, cred că e o ușă deschisă, pe care domnul profesor Dan Popescu o s-o mai exploreze) și, în fine, am avut și senzația că am prins un tren mult așteptat, care, din fericire, n-a venit gol, așa încât așteptarea a meritat. Așteptarea se datorează, cred, domnului profesor Dan Andrei Popescu, care are o calitate rar întâlnită, a cărei forță radiantă poate fi însă și negativă uneori: vrea să citească absolut tot ce există pe o anumită temă.  

Valeriu Stoica: Să citească și să ne citească.  

Ionuț-Florin Popa: Și să ne citească. L-am văzut în acțiune de mai multe ori, așa încât poate că, dacă ar exista un premiu pentru cel mai conștiincios cititor de drept, l-ar primi. Pe de altă parte, în ceea ce privește conținutul lucrării, trebuie să mărturisesc că am fost absolut impresionat. Mi-a venit în minte o afirmație a lui Ernst Rabel, care zicea că „dreptul internațional privat nu este o simplă colecție de reguli de conflict, ci o știință a echilibrului între diferitele ordini juridice ale lumii”, și îi revine domnului profesor Popescu meritul de a ne oferi, în sfârșit, un spectaculos dialog românesc al culturilor juridice diverse, iar doamnei profesor Elena-Alina Oprea, meritul de a fi utilizat o metodologie riguroasă, care ne aduce în sfârșit în față un tratament unitar al legilor de poliție în dreptul internațional privat, un comentariu, să zicem, sistematic, dar nu după linia regulamentului, ci după o altă modalitate de structurare a regulamentelor Roma I, Roma II, așa că îi mulțumim și doamnei profesor. Dar reținem: cea mai importantă parte vizează succesiunile internaționale, un subiect care l-a pasionat constant, aproximativ 10 ani, pe domnul profesor, și abia acum avem de-a face cu beneficiile… Putem lua în serios tratatul, dar nu putem lua în serios chiar tot ce spune în momente în care temperamentul o ia înaintea… 

Valeriu Stoica: Temperamentul poetic. 

Ionuț-Florin Popa: Temperamentul poetic, în general, o ia înaintea dreptului spus. Vă mulțumim, domnule profesor, și felicitări!