Discursul domnului Ion Cazacu în cadrul Congresului Avocaţilor 2018

Stimați invitați și onorați delegați la acest eveniment deosebit pentru noi, avocații – Congresul Avocaților. Țin, în primul rând, sigur, nu numai protocolar, să mulțumesc Uniunii Barourilor și în special dlui președinte Florea, care nu uită, în fiecare an, să facă invitații, dintre ceilalți avocați pledanți, care nu participă în mod direct la Congres, dar care, poate, tocmai prin practica accentuată pe care o au în fața instanțelor, pot avea, eu știu, o contribuție, idei sau alte lucruri care pot să ajute în această activitate.

Desigur, am văzut, întregul Congres se desfășoară și sub emoțiile legate de centenarul pe care-l sărbătorim cu toții și de aici și aceste aspecte, care au avut un frumos caracter, de a mulțumi tuturor și de a aminti aceste evenimente istorice în contextul profesiei noastre. Din păcate, așa cum m-am gândit foarte bine, am fost puțin încurajat și de vocile doamnelor judecător, voi plonja, zic eu așa, într-o realitate destul de dură astăzi, după o activitate profesională care, în cazul meu, este de peste 40 de ani și, în special, care se desfășoară în materie penală. Din păcate, trebuie să aduc la cunoștința Congresului Avocaților că aceste protocoale oculte, care au fost devoalate, au constituit pentru noi, avocații din penal, un moment deosebit de important și, ca să vă spun sincer, un moment în care am avut, de fapt, reprezentarea a ceea ce s-a întâmplat în ultimii 10-15 ani în dosarele penale. Vreau să spun că, luând cunoștință de aceste protocoale, în special cel cu Parchetul General, am observat că era o practică mai veche, nu numai din 2009, și aceste lucruri, care reprezintă, de fapt, cadrul general al acestei activități, au pus în discuția noastră, a pledanților în materie penală, cu vădită îngrijorare, majoritatea soluțiilor în materie penală din acești 10-15 ani. În plus, deși desecretizate, aceste protocoale nu am remarcat – cel puțin eu, personal – că semnatarii lor au și ieșit public și au și adus la cunoștință modul în care dezavuează aceste protocoale, pentru că noi putem trage concluzia că ele pot fi, deși devoalate, desecretizate, pot funcționa în continuare.

Eu nu doresc, în cuvântul meu, să mă lansez într-o analiză a lor, nu din teama de a nu găsi anumite aspecte grave de nelegalitate ce au condus la consecințe în multe cauze în care am pledat, însă voi încerca să inițiez o acțiune care să conducă la aflarea adevărului și la unele remedii legale pentru reconstruirea încrederii în actul de justiție.

De ce spun acest lucru – pentru că, cu regret, constat că, după doi ani de la intervenția unui reputat prieten și coleg, profesorul Roș, în cadrul aceluiași eveniment, Congresul Avocaților, totuși, avocaturii nu i s-a redat, cel puțin din punct de vedere conceptual, valoarea activității ei. Suntem din nou și în continuare considerați un fel de apendice necesar al îndeplinirii formale a unei activități judiciare, iar eu mă refer aici la faptul că acum doi ani s-a pus în discuție că între funcțiile judiciare nu este prevăzută funcția apărării. Cred că este un lucru de principiu, care ar trebui să ne dea de gândit tuturor și că, din acest punct de vedere, avocații, în actualitate, trebuie să se raporteze la faptul că societatea românească este avidă de dreptate și de sancționarea celor care au crezut că numai ei sunt îndreptățiți să știe ce este bine și ce este rău pentru noi, muritorii de rând. Și de aceea, la nivelul societății mele de avocatură am încercat, cei câțiva avocați, să ne gândim la un remediu legal, pentru că eu apreciez că la ora actuală – este numai părerea mea – nu avem toate posibilitățile legale de a face ceva în legătură cu aceste protocoale care au fost desecretizate.

Și noi ne-am gândit la două momente – și cu asta o să închei. Noi am încercat și pe această cale, prin cuvântul meu la Congres, dar probabil că o să facem și în scris Uniunii Barourilor, dorim să se constituie un grup de lucru la nivel UNBR, pentru că avem destui colegi profesori universitari, colegi deputați, oameni cu mare experiență în materie penală, care să studieze și să inițieze, printr-o propunere legislativă, o completare a cadrului legal pentru această situație. Ne-am gândit la doi timpi, respectiv ne-am raportat la existența, la ora actuală, ca reglementare, a CNSAS-ului și să ne gândim dacă nu cumva se poate constitui o comisie specială care să aibă abilitarea legală să solicite celor care au semnat aceste protocoale arhivele în care să putem găsi documentele care au fost rezultate ca urmare a punerii în funcțiune a protocoalelor. Pentru că, în fiecare caz, în fiecare dosar, numai ele ne pot da o imagine dacă acele protocoale au fost puse în aplicare într-un anumit mod și dacă acel mod este unul legal sau nu.

Și, din acest punct de vedere, cred că se pot găsi soluții. La nivelul acestei comisii sunt o serie întreagă, la fel, de profesori universitari, de oameni absolut cu un trecut nepătat, de reprezentanți ai societății civile, care pot analiza, pentru fiecare caz în parte, dacă există elemente concrete de influențare a actului de justiție prin interferența acestor organe de informații – din punct de vedere legal ele nu aveau abilități să acționeze în acest domeniu – și dacă există o asemenea constatare, să poată fi înștiințată persoana care ar fi eventual afectată, să poată să se adreseze – și aici ar fi al doilea pas –, eu apreciez că între cazurile prevăzute la instituția revizuirii nu putem avea în vedere o situație în care, pe baza unei asemenea constatări, o instanță să constate că poate adopta o hotărâre în care să revizuiască cauza penală. Cred eu că o precizare exactă în legătură cu această situație ar acoperi un text din Codul de procedură penală care este, în opinia mea, destul de vag, referitor la fapte și împrejurări noi.

Sigur, sunt numai niște propuneri, eu rog să fiți îngăduitori cu imperfecțiunile și stângăciile acestor gânduri, însă cu ceea ce vreau să rămână Congresul este intenția corpului  profesional din care facem parte de a se implica activ în acest fenomen social, pentru redobândirea prestigiului și credibilității justiției.

Și închei. Sigur, astăzi știam care este și tema Congresului, mi-am pus la rever steagul României, tocmai pentru că apreciez că în acest moment trebuie să fim cu toții români, uniți, așa cum a spus și dl președinte, și cu această ocazie mi-am adus aminte de o replică a neuitatului actor Toma Caragiu, din finalul filmului „Actorul și sălbaticii”. Spunea ceva care ține, totuși, de dragostea noastră față de această țară: „Opriți să facă din țara noastră frumoasă și bună o Românie cenușie, tristă, fără bucurii, o pușcărie! Opriți să facă din poporul român o victimă, dacă mai vreți să vă mai bucurați, dacă mai vreți să rămâneți oameni!”. Vă mulțumesc.