Discursul domnului Daniel Fenechiu din cadrul Conferinței de deschidere a Proiectului „Fii Avocat în Școala Ta!” – Ediția a II-a

Este greu să vorbesc după ce, atât de frumos, a vorbit acest prezidiu. Mărturisesc că FII AVOCAT ÎN ȘCOALA TA este un proiect de suflet pe care l-am lansat în urmă cu vreo 11 ani de zile. Mă bucur că este dl ministru aici. La data respectivă, Ministrul Educației ne-a spus că în școala românească nu există infracțiuni și nu este în regulă să abordăm această problemă pentru că ar putea să aibă un efect invers. La data respectivă, o doamnă, o doamnă Ștefan, de la Inspectoratul Școlar al Municipiului București, nu știu exact ce funcție avea, îmi aduc aminte că m-a contactat și mi-a spus „dle avocat eu mi-aș dori să susțin acest proiect și dacă într-adevăr vreți să-l faceți, Inspectoratul Școlar București și-ar dori să îl deruleze”.

Îmi aduc aminte că am pornit, în 2011, cu un număr de 10-12 avocați. A fost o experiență extrem de interesantă, și atunci practic am realizat cât de importantă este relația între un avocat și un tânăr, pentru că una peste alta avocații care vin în fața dumneavoastră nu sunt identici. Ei nu predau o curriculă care să fie unitară chiar dacă o au, fiecare dintre ei își pune personal amprenta asupra relației pe care o generează în clasă. Avem colegi care sunt foarte bine pregătiți, care nu reușesc să fie foarte empatici cu dumneavoastră, avem colegi care sunt foarte empatici fără să comentez alte lucruri. Important este modul în care reușesc să comunice cu dumneavoastră. Cel mai important lucru este că din acest experiment, cu siguranță, și dumneavoastră învățați o serie de lucruri, învățați maniera în care sunt văzute anumite aspecte juridice pe care altfel nu aveți de unde să le știți, pentru că în filme întotdeauna finalurile sunt fericite, în viață mai sunt și finaluri mai puțin fericite.

Pe de altă parte, constatați că discuțiile și interacțiunea cu un avocat poate fi interesantă și nu în ultimul rând cred că se creează o punte de legătură între dumneavoastră și această frumoasă profesie de avocat și vă spun că în mod cert vă veți întâlni pe parcursul vieții cu profesia de avocat, nu întotdeauna pentru că aveți o problemă, uneori poate aveți o bucurie, uneori poate vă cumpărați o casă, alteori poate vă vindeți un teren, puteți avea un litigiu de orice gen, iar în momentul în care consulți un avocat chiar și la școală, maniera în care percepe avocatul este diferită de maniera în care vezi avocatul la televizor, de maniera în care-ți spun diverși. Este o relație personală care se generează, și cu propriile simțuri constați niște lucruri, poți pune întrebări. Ăsta este un lucru foarte important. Sunt foarte mulți oameni care vin la avocat și nu știu să întrebe. În momentul în care la vârsta de 13 ani, de 15 ani, de 16 ani interacționezi cu avocatul și constați că poți pune întrebări, că avocatul îți răspunde, te poate convinge sau nu, este posibil ca pe anumite aspecte nu aveți aceleași puncte de vedere. Dar, faptul că discuți, faptul că este un duel al argumentelor este un lucru care te ajută și să înțelegi raționamentul juridic, și să înțelegi cum se desfășoară această relație.

Sunt convins că acest proiect va fi un succes, cum a fost și proiectul de anul trecut, sunt convins că, în curând, educația juridică va fi o disciplină, așa cum a spus și dna ministru, obligatorie în școală, și va duce la creșterea portofoliului de cunoștințe al tinerilor, pentru că, pe vremea mea, cu siguranță, la vârsta de 15-16 ani, nu aveam nevoie să am cunoștințe juridice, trăiam într-un sistem standardizat, etapizat, dar, astăzi, când provocările încep de la 14-15 ani și sunt peste tot, este bine ca anumite neliniști pe care le ai să-ți fie liniștite, anumite întrebări să-ți fie lămurite, și înainte să închei, vă spun, am predat la un colegiu tehnic în sectorul 3, a fost o experiență extrem de interesantă. Nu era un colegiu de vârf, asta contează mai puțin, interacțiunea cu elevii, maniera în care au lansat întrebări, faptul că m-au întrebat o serie de lucruri care nu erau din curriculă, m-au făcut să-mi dau seama că de multe ori pe voi vă interesează altceva decât credem noi că vă interesează. Și, în ultimă instanță, ăsta este un câștig al procesului, al proiectului, pentru că dacă veți vedea modulul din acest an veți observa că este foarte schimbat. Tocmai de aceea interacțiunea cu voi ne-a relevat că sunt alte lucruri care vă interesează, iar dinamica comunicării trebuie să țină cont de ce-i interesează pe elevi.

În încheiere, vreau să vă spun că mă bucur că sunteți mulți, mă simt foarte bine la Mihai Viteazul, mulțumesc dnei director, mulțumesc dnei ministru, dlui ministru Predoiu care a plecat, și nu în ultimul rând vreau să-i mulțumesc unui om extraordinar, care tot timpul se lasă la urmă, dl decan, Ion Dragne, care m-a susținut în tot ce fac și o să-l rog să ia microfonul de la mine, ca să nu mai aibă nevoie de introducere, să rostească câteva cuvinte. Mulțumesc mult!