Discursul domnului Cristian Diaconescu în cadrul dezbaterii prilejuite de lansarea albumului „PALATE DE JUSTIȚIE DIN ROMÂNIA”

2 feb. 2018
Vizualizari: 1301

În cadrul dezbaterii „Arhitectura Justiției” ce a avut loc în data de 18 ianuarie 2018, în cadrul evenimentului de lansare a albumului „Palate de Justiție din România”, domnul Cristian Diaconescu a susținut un scurt discurs, fiind invitat să ia cuvântul de către domnul Robert Cazanciuc.

Redăm în continuare respectivul discurs.

Robert Cazanciuc: […] Un rol important în acest proces masiv de investiții în clădire, evident, l-au avut oamenii politici. A fi politician nu înseamnă neapărat o circumstanță agravantă. Vorbeam de arhitectura puterii. Justiția nu a ales ea să fie în centrul cetății; ci mai mulți oameni au decis să o pună în centrul cetății. Pentru că așa e bine pentru cetate. Evident că acest lucru nu se poate fără ajutorul oamenilor politici și mă bucur că în această seară putem să stăm față în față judecători, avocați, oameni politici, și să ne spunem gândurile cu speranța că doar împreună putem construi ceva. De aceea o să-i rog, în încheierea acestor intervenții – pentru că mai avem și o parte a doua a întâlnirii, în care trebuie să testăm câteva produse românești – pe domnii miniștri [n.n. Cristian Diaconescu și Cătălin Predoiu] să ne spună câteva cuvinte. Cum spuneam, domnul Diaconescu a contribuit esențial ca această clădire să fie restaurată și domnul Predoiu e unul dintre partenerii, cred, cu ajutorul căruia, în Parlament, chiar putem să construim norme de care avem cu toții nevoie, și nu doar să discutăm despre forme fără fond. Domnule Diaconescu…

Cristian Diaconescu: Mulțumesc domnule ministru, Robert dragă. Anunțând socializarea, fiți siguri că voi fi foarte scurt. Da, domnule ministru, domnul profesor Valeriu Stoica are dreptate, am stat și eu în scaunele acelea. Și, domnilor arhitecți sau cei care nu sunteți neapărat din această zonă, întrebați o doamnă judecător la fond, care intră cu o sută și ceva de dosare, cum e când bate soarele acolo și stă 14 ore în scaunul acela. Am spus judecător, pentru că el stă cel mai mult în sală, în mod evident, sau procurorul de ședință.

Mai e ceva legat de transparență, mă rog, nu știu ce s-ar putea aduce mai mult în ceea ce privește transparența în legătură cu sistemul judiciar, suntem o națiune care mustește de cunoștințe judiciare. Aici deosebirea între reținere și arestare e o chestie notorie, care se cunoaște precum prețul la castraveți pe piață. Iată o națiune transparentă, care se implică, participă și suferă alături de justiție și actul de justiție. Glumesc, în mod evident! Mai e ceva – bănuiesc că dumneavoastră cunoașteți Palatul de Justiție de la Paris, iarăși mă îndrept, cu tot respectul către arhitecți, și o spun foarte sincer: pe vremuri, când se intra la Arhitectură sau la Facultatea de Drept, [n.n. cei care] terminau aceste instituții erau considerați un fel de elită. O, tempora! Ei bine… m-a condus un arhitect în Palatul de Justiție de la Paris. Și mi-a spus două lucruri – nu știu dacă mai sunt valabile astăzi, nu știu dacă au fost valabile aici când s-a construit: „Știți de ce n-are lifturi? Ca să gâfâi când intri în sala de ședință!”. O să enervez! Mai puțin pe magistrați! „Știți de ce e pupitrul sus?” – apropo de noua arhitectură – „Ca să te uiți în sus la el”. Sincer, vă mărturisesc altceva: nu înțeleg de ce scrie judecător acolo. Altcineva, cine ar mai putea să stea acolo? Am fost judecător. Numai judecătorul stă acolo. Sigur, dintr-o anumită adaptare tactică, n-a scris „președinte”. Că la mijloc trebuie să scrie „președinte”. Aaaa, e scris! Scuze!

Or, ce vreau să spun este că solemnitatea – și oarecare supunere, smerenie față de actul de justiție – ține de esența actului de justiție. Vă place, ne place sau nu, asta e. Și un adevărat act de justiție nu este un act egal. Este un act prin care cel care face justiție îl hotărăște, îl decide, că așa scrie pe… cu ceea ce el încheie. Motiv pentru care un palat de justiție trebuie să impună. Nu pentru persoanele respective, care temporar sunt acolo, în acele scaune, ci pentru logica a ceea ce înseamnă să faci justiție. Sigur, într-o zonă civilizată.

Iertați-mă, cred în arhitectura grea, conservatoare. Nu cred în arhitectura cu foarte multă sticlă și cu posibilitatea ca – nu vă supărați pe mine, așa se numește – justițiabilul să poată să se urce liniștit pe masa judecătorului. Nu se face așa ceva! Nu se poate!

În altă ordine de idei, vreau să-ți mulțumesc, Robert, pentru această carte. Aici vreau să fac o destăinuire: îi mulțumesc de două ori, pentru că nu este un demers accidental. El are, așa, o pasiune în a găsi ceea ce înseamnă element identitar, element cultural, element istoric în meseriile pe care le parcurge și are capacitatea să treacă peste, mă rog, să zicem exasperarea sau plictiseala liderului politic căruia îi vine cu astfel de proiecte sau liderul instituțional căruia îi vine cu astfel de proiecte și doar din prietenie respectivul încearcă să fie politicos și să spună: „Da, sigur, sigur, ne uităm. Cât costă chestia asta? Bun. Mai vedem”. Deci este un gest util, dincolo de faptul că este un gest necesar. Și, încă o dată vă spun, dincolo de a transparentiza – și am să mai enervez și cu următoarea afirmație – justiția, acceptați ideea că este o castă. Da, o castă. Și din acest punct de vedere, poate în acest fel îi puteți înțelege mai bine, iar la rândul lor, pentru că ei nu prea pot să se exprime public – comparația între cei care vorbesc despre ei și ei despre ceilalți e uriașă în defavoarea domniilor lor – au acel coeficient de încredere și respect aprioric, odată ce au devenit oamenii acestei caste.

Mulțumesc!

[…]


Dezbaterea „Arhitectura Justiției” a fost transmisă LIVE pe universuljuridic.ro – partener media al evenimentului.

Discursul domnului Cristian Diaconescu în cadrul dezbaterii prilejuite de lansarea albumului „PALATE DE JUSTIȚIE DIN ROMÂNIA” was last modified: februarie 2nd, 2018 by Cristian Diaconescu

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Cristian Diaconescu

Cristian Diaconescu

Este un politician român și diplomat român, de formație jurist, fost ministru al justiției (10 martie–28 decembrie 2004) și ministru de externe (2008–2009).
A mai scris: