Discursul domnului Bogdan Licu în cadrul Congresului Avocaţilor 2018

Bună ziua. Dle președinte, dle ministru, dragi colegi avocați!

Să vă fac o mărturisire, de fiecare dată când vorbesc în fața unor avocați sunt foarte emoționat. Dl Florea știe asta, că am mai participat. Dacă în sală mai sunt și trei miniștri ai Justiției, dintre care, cu tot respectul, unul dintre dânșii în funcție, și niște iluștri judecători… deja m-au copleșit emoțiile de tot. Dar voi încerca să fiu puțin coerent și să vă spun că am venit aici în calitate de jurist. Pentru că, înainte de orice, toți cei care terminăm Facultatea de Drept suntem juriști.

A fi judecător, procuror sau avocat înseamnă să ai o funcție, dar la bază, repet, ca absolvenți ai Facultății de Drept, suntem toți juriști. Atât magistratul, cât și avocatul exercită o profesie juridică. Activitatea desfășurată, aceea de înfăptuire a actului de justiție, este una singură. Numai unghiurile din care privim această activitate sunt diferite.

Respectarea drepturilor omului este primordială, indiferent de poziția în care te afli la un moment dat, pe parcursul carierei juridice. Iar, dacă pentru avocat, procuror, judecător, nu are importanță funcția ocupată, ci omul din fața ta și legea care trebuie să constituie centrul universului, tău, atunci trecerea de la un statut la altul nu este o problemă.

Magistrații și avocații nu se află pe poziții antagonice; aceasta, pentru că justiția nu se poate îndeplini și administra fără magistrați și avocați. Prin urmare, avocații și magistrații trebuie să colaboreze pentru buna administrare a justiției, în scopul înfăptuirii justiției și aflării adevărului, fără a face, însă, rabat de la principiile de bază ale celor două profesii. Prieteniile, în cadrul acestor profesii juridice, sunt firești; mai ales că, repet, suntem cu toții juriști.

Ceea ce lipsește, însă, uneori, în societatea românească, este atât cultura integrității, dar, mai ales, exercițiul asumării responsabilității. Avocatul, din păcate este de multe ori perceput ca fiind un intermediar între judecător și procuror; procurorul e perceput ca fiind abuziv și corupt; judecătorul este perceput uneori ca fiind obtuz, prost pregătit profesional și chiar lipsit de independență. Buna-credință a acestor profesii este pusă la îndoială în rândul opiniei publice, și nu numai, ceea ce conduce și la o perpetuă lipsă de comunicare inter-profesională. Din nefericire, de cele mai multe ori decredibilizarea justiției o facem chiar noi, din interior, atunci când închidem ochii la derapaje, când întreținem conflicte fără nicio miză și uneori absolut inutile.

Justiția eficientă înseamnă procurori și judecători responsabili și responsabilizați. Nu putem pretinde calitate impecabilă și nicio eroare de la oamenii copleșiți de numărul mare de dosare, pe care trebuie să le soluționeze, evident, într-un timp scurt și cât mai bine. O justiție eficientă înseamnă, de asemenea, avocați respectați, cărora să li se permită accesul la dosar, pentru a asigura o apărare reală și eficientă.

Aici vreau să fac o mică paranteză, să vă spun, în acest sens, că, în urma unui proces care a început în 2014, anul trecut, în iulie, Ministerul Public a demarat, cu fonduri europene – am mai spus asta la Adunarea Baroului București –, o activitate de informatizare a audierilor, care să ducă într-un final la acel celebru și mult dorit dosar electronic, ca să spun așa, și prin această audiere în timp real, filmată, înregistrată, sper ca și colegii noștri să renunțe la practica aceea, care din păcate există, și anume ca atunci când un avocat intră într-un parchet sau o unitate de poliție să fie percheziționat, să i se ia telefonul și tot ce mai are prin buzunare. Vom vedea.

Rolul avocatului nu poate fi redus la simpla funcție de reprezentare sau de asistare a justițiabilului; el este unul din cei mai apropiați colaboratori ai procurorului și judecătorului, pentru că poate contribui într-o manieră decisivă la o corectă stabilire a situației de fapt, la interpretarea corectă a litigiului dedus judecății și la pronunțarea unei soluții legale și temeinice. În cadrul misiunii lor de apărare a intereselor clienților, avocații joacă un rol esențial în administrarea corectă a probelor. Avocații, judecătorii și procurorii au, fiecare, propriul lor set de principii etice, dar de cele mai multe ori acestea sunt comune, cum ar fi: secretul profesional, integritatea, demnitatea, respectul pentru justițiabili, competența, corectitudinea și, nu în ultimul rând, respectul reciproc. Dialogul interprofesional trebuie să aibă loc în mod natural, și nu pentru că este sugerat sau impus prin diferite directive și acte emise de organisme interne sau internaționale.

În încheiere, îmi exprim speranța ca în anul Centenarului Marii Uniri să fie readusă relația dintre avocat, judecător și procuror în matca ei firească, a unei bune colaborări, a unui permanent dialog, înțelegeri și a respectului reciproc între profesiile noastre.

Vă mulțumesc, vă felicit pentru toată activitatea dumneavoastră și să vă dea Dumnezeu sănătate și numai bine! Vă mulțumesc.