Discursul domnului av. Daniel Fenechiu cu ocazia lansării Proiectului „Fii Avocat în Școala Ta!”

Eu n-o să vorbesc despre mine, o să vorbesc despre alții și despre cum a apărut acest proiect prima dată. Cred că poate fi interesant, ca să înțelegeți ce a fost în mintea celor care l-au inventat.

În urmă cu mai bine de 10 ani, o colegă, care nu este astăzi prezentă, care a avut ideea și m-a ajutat foarte mult, a venit la o ședință și ne-a spus: „Au apărut Codurile noi, Penal și de Procedură Penală, și constat că există o mare problemă cu tinerii. Au început să existe situații în care tinerii de 16-17 ani de zile sunt arestați pentru infracțiuni informatice, pentru droguri, și unul dintre ei mi-a spus: Știam că, dacă am doar 5 jointuri la mine, n-o să pățesc absolut nimic, sau dacă am doar 3 grame.”

Și ea zice: „Cel mai important lucru ar fi să mergem în școli și să le spunem că acestea sunt niște prostii și nu poți să săvârșești infracțiuni pentru că cineva a zis că există o regulă de 5 jointuri sau de 3 grame.”

Acesta a fost practic începutul proiectului, și, în momentul respectiv, am luat legătura cu ministrul de la acea vreme, care a fost foarte dezamăgit de inițiativa noastră, pentru că în școala românească nu există infracțiuni, asta mi s-a spus, și simpla idee că vrem să discutăm despre o stare infracțională în școli este o chestiune care lovește în educație.

La vremea respectivă, o altă doamnă, care nu este aici și pe care o cheamă Elena Ștefan, care era la Inspectoratul Școlar al Municipiului București, auzind de proiectul nostru, s-a hotărât să ne susțină. Ne-a invitat la o discuție și ne-a spus că are toată disponibilitatea Inspectoratului ca un asemenea proiect să poată să ajungă la elevi. Ne-am întrunit și am analizat ce putem să facem. Am făcut o analiza, care sunt infracțiunile care pot interesa elevii, și am constatat din practică următoarele lucruri: elevii făceau glume, își trăgeau scaunul unul altuia, își puneau piedică, iar uneori se sfârșea prost, cu o vătămare corporală. Au fost chiar situații în care s-a sfârșit cu o pierdere de viață și cu un dosar penal, cu nenorocirea celui care a făcut gluma, pentru toată viața. O altă situație, din poșete sau din gențile elevilor dispăreau bani, dispăreau diverse lucruri și existau dosare penale pe aspect de infracțiuni economice. Fără îndoială, există și problema drogurilor, despre care nu mai vorbim, probleme informatice, vrei să faci o glumă și îi spargi contul unei prietene, îi postezi niște poze ca să faci o glumă sau să o denigrezi. Practic, asta a fost paleta de la care am pornit, la care am mai adăugat un lucru. Colegii, care, la vremea respectivă, erau în zona noastră, ne-au spus că tinerii sunt foarte speriați de avocați, adică un elev care avea o problemă, un tânăr de 16-17 ani, în momentul în care interacționa cu un avocat, era extrem de blazat, și ne-am dat seama că, practic, avocatul este prietenul lui. Aici este o glumă foarte bună, pe care am auzit-o la data respectivă, la un moment dat, un avocat îi spune unui client de-al lui, extrem de încorsetat într-un rechizitoriu, pentru că făcuse foarte multe lucruri: „Tinere, spune-mi tot ce ai făcut, că, în afara mamei tale, eu sunt singurul care crede în nevinovăția ta.”

Și așa a început acest proiect, în 2013. Am implicat Agenția în zona Antidrog, Jandarmeria Română, IGP-ul, cu zona de infracțiuni informatice, și, între timp, s-a rostogolit. A fost preluat de alții, n-o să dau nume, pentru că proiectele sunt cunoscute. A fost dezvoltat până când, astăzi, a ajuns la o dimensiune națională.

Pentru mine, bucuria este că oamenii cu care am început proiectul în 2013 sunt astăzi la timona vechiului proiect pe București. Pe lângă Simona Racoviceanu, Simona Tabără, Iulia Dorcoți, Daniela Neagoe, George Moloman, Daniel Caraman, sunt oameni care, la data respectivă, au fost pionieri, sunt oameni care, la data respectivă, au știut ce înseamnă voluntariatul, și s-a punctat foarte bine, este un program axat pe voluntariat, iar dacă acest proiect va reuși să se încetățenească și să nu se termine la sfârșitul acestui an, să continue și la anul, să se extindă, numărul de școli să se diversifice, să se genereze o relație între școală și avocat, atunci cu siguranță proiectul își va atinge finalitatea, pentru că cel mai important lucru este ca, pe de o parte, tinerii să aibă posibilitatea să înțeleagă care este rolul și menirea avocatului, care este rolul și gândirea legii și ce faci în momentul în care ai o îndoială. Adică îndoiala nu este cu câte jointuri circuli pe stradă, ci îndoiala este dacă este bine să folosești sau nu, nu este cât de tare pui piedica, ci întrebarea este ce se întâmplă dacă ai pus o piedică. În momentul în care lucrurile acestea vor fi discutate, în ultimă instanță, trăim într-o lume a libertăților, fiecare are dreptul să aleagă facă sau să nu facă ceva, dar este foarte bine ca, în momentul în care alege, s-o facă conștient. Și, practic, acesta este rolul avocatului, e deschis la orele la care îți răspunde la întrebări, răspunde la întrebări din experiența lui profesională și își dorește ca răspunsurile la întrebările voastre să vă ajute ca să luați deciziile corecte. Nimeni din Programul „Fii Avocat în Școala Ta” nu-ți impune ceva. Nu! Este o perspectivă, o perspectivă pe care o analizezi și iei deciziile mature și îndrituite pe care ți le dorești.

Acestea fiind spuse, vreau să mulțumesc tuturor celor care au fost implicați în acest proiect. Să menționez că, la nivel național, proiectul este gestionat de decanul Baroului Argeș, Luminița Ioana, ce se întâmplă în București se întâmplă în toată țara, și, în mod real, ne dorim ca proiectul să fie un succes, iar dacă vom reuși să preîntâmpinăm, ținând 2.000 de avocați, cursuri în 3.000 de școli, cinci infracțiuni care s-ar fi săvârșit, eu cred că proiectul și-a atins scopul, pentru că orice viață salvată, și, când vorbesc de viață salvată, vorbesc de un om care scapă de un cazier, scapă de o răspundere penală, este o viață și o perspectivă câștigate pentru viitor.

Vă mulțumesc și vă doresc succes tuturor!