Discursul doamnei Simona Maria Miloș din cadrul Conferinței naționale „Prevenirea și combaterea spălării banilor. Impactul legii asupra profesiilor liberale”, ediția a V-a

Mulțumesc dnei procuror Elena Hack pentru introducere și dlui Adrian Cucu pentru invitația de a participa la acest eveniment, care mă onorează și, în egală măsură, mă bucură, pentru că este expresia voinței de a menține acest dialog instituțional deschis între toate profesiile liberale care activează în domenii de risc, din perspectiva Oficiului Național pentru Prevenirea Combaterii Spălării Banilor și a organismelor de control cu atribuții în acest domeniu.

Există, fără doar și poate, preocupări solide, la nivel internațional și european, pentru întărirea mecanismelor de prevenire și combatere a spălării banilor. Toate aceste preocupări generează o activitate prolifică de legiferare care se întâmplă în timp real și constat că, spre deosebire de alte conferințe și alte intervenții, antevorbitorii mei au profitat de puținul timp pe care l-au avut la dispoziție pentru a aduce la cunoștință participanților ultimele evoluții legislative în materie, ceea ce înseamnă, pe de o parte, nevoia de dialog din partea noastră și în al 2-lea rând faptul că există o efervescență legislativă și că lucrurile se întâmplă în timp real și ele trebuie cunoscute.

Nu voi face excepție de la acest obicei al antevorbitorilor mei și vă voi spune că și în materia insolvenței, în urmă cu un an de zile, puțin mai mult, la 15 septembrie 2021, prin scrisoarea sa de intenție adresată Parlamentului și Președinției Consiliului, Președintele Ursula Von Der Leyen anunța o viitoare inițiativă privind armonizarea legislației în materia insolvenței care a fost inclusă în programul de lucru al comisiei pentru 2022. La momentul la care vorbim, după un an de zile, după nici un an de zile s-a finalizat proiectul acestei directive în domeniul insolvenței corporative. Printre alte obiective urmărite, această propunere vizează coordonarea legislativă pentru implementarea unor dispoziții cuprinse în alte directive, printre care Directiva nr. 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopuri de spălare a banilor și de finanțarea terorismului, precum și Directiva nr. 1153 din 2019 de stabilire a normelor, de facilitare a utilizării informațiilor financiare și de alt tip în scopul prevenirii depistării, investigării sau urmăririi penale a anumitor infracțiuni.

Directiva propusă este împărțită în 9 titluri, ceea ce prezintă însă relevanță din perspectiva conferinței de față este Titlul III privind urmărirea activelor aparținând masei insolvenței. Regulile vizate din acest titlu se concentrează pe accesul practicienilor în insolvență la diferite registre care conțin informații relevante cu privire la activele care aparțin sau ar trebui să aparțină masei patrimoniului insolventului. Prevederile acestei directive extind domeniul de aplicare al registrelor accesibile practicienilor în insolvență la unele registre care nu sunt disponibile publicului, cum ar fi cele înființate inițial în cadrul UE de combatere a spălării banilor, registre naționale ale conturilor băncii centrale sau informații privind trusturile, registrele de proprietate ale statelor membre.

Articolul 13 din acest proiect impune statelor membre să desemneze instanțele de insolvență, deci alături de practicienii în insolvență și instanțele de insolvență de pe teritoriul lor, care vor avea acces direct la mecanismele naționale automatizate centrale, cum ar fi registrele centralizate ale conturilor bancare. Se specifică, la articolele 14 și 15, condițiile specifice pentru accesul instanțelor desemnate la registrele conturilor bancare. Articolul 16 se referă la reglementarea înregistrării căutărilor în registrele conturilor bancare, iar articolele 17 și 18 stabilesc dispoziții privind accesul practicienilor în insolvență, pe de o parte, la registrele de informații privind beneficiarii reali, iar pe de altă parte, accesul direct și rapid al practicienilor în insolvență la registrele naționale care conțin informații despre active.

Acest acces include accesul atât la registrele naționale ale proprietarului efectiv înființate în statul membru, în care au fost deschise procedurile, cât și la sistemul de interconectare a registrelor beneficiarilor efectivi. Accesul la acest set minim de informații nu este public, ci este condiționat de demonstrarea unui interes legitim, iar directiva clarifică faptul că există un interes legitim ori de câte ori un practician în insolvență caută informații despre trusturi și aranjamente juridice similare pentru a identifica și a urmări activele pentru procedura de insolvență care este numit.

Iată deci că acesta este trendul. Nu vorbim neapărat de simplele obligații de raportare. Constatăm o accentuare a rolului activ de crearea pârghiilor de control din partea profesiilor liberale, printre care și profesia de practician în insolvență, cărora trebuie să ne adaptăm, este clar. Acesta a fost și mesajul antevorbitorilor mei. Legislația evoluează rapid, este mai mult decât încurajator faptul că avem acest dialog permanent cu Oficiul Național Pentru Combaterea Spălării Banilor. Există transparență și voință ca lucrurile să fie bine făcute și nu putem să fim decât optimiști.

Mulțumesc pentru invitația adresată. Institutul a desemnat și un lector care ne va reprezenta cu un material concret. Mulțumesc pe această cale dlui doctor avocat Antonio Obancea, care va vorbi despre un subiect interesant, persoana juridică supusă concomitent procedurii insolvenței și acuzației de spălare a banilor și provocările practicianului în insolvență. Mult succes!