Discursul doamnei Magda Volonciu cu ocazia Forumului de Dreptul Muncii, ediția a II-a

Mulțumesc, dna Decan! Mulțumesc celor care sunt prezenți în sală, celor care sunt online!

Eu am să vă spun așa. Am ascultat antevorbitorii și am înțeles ceva. Am înțeles că trebuie să existe idee, să existe concept, să existe esență, că trebuie să avem instrumente cu care să lucrăm și trebuie să aplicăm la social ideile, conceptele pe care le-am transformat cu ajutorul instrumentelor și să le verificăm realitatea și necesitatea lor în practică.

Să știți că, anul trecut, la prima ediție a Forumului Muncii, am avut mult mai multe emoții ca acum. De data aceasta am fost mai relaxată și sunt convinsă că, în anii următori, pentru că îmi doresc ca acest Forum să devină un lucru obișnuit, așteptat înainte de minunatele sărbători de sfârșit de an, va fi mai ușor, dar mai frumos.

De ce vă spun acest lucru? Pentru că, după ce prof. Athanasiu a făcut asemenea declarație de dragoste disciplinei pe care o slujește de atâta timp, nu se mai poate spune nimic. Dar cred că noi suntem aici, și discuțiile din cadrul acestui forum există pentru că iubim această disciplină, pentru că iubim dreptul în general și pentru că, în definitiv, de aceea ne-am ales această meserie, frumoasă zic eu, tocmai pentru ca să putem să aducem oborul nostru prin lumea în care suntem atât de trecători. Nu sunt nici o pesimistă, nici un filozof… cei care mă cunoașteți știți că sunt foarte implicată în tot ceea ce fac, de aceea subliniez întotdeauna, forumul acesta este un loc de dezbateri.

Suntem, și… har Domnului, să știți că suntem destui oameni care suntem preocupați de acest domeniu și suntem oameni cărora ne place să vorbim despre acest domeniu și să vedem ce se mai întâmplă, și să ne gândim. Invitația mea este și va rămâne către aceste discuții. Avem nevoie de discuții și avem nevoie de oameni, și aici mă întorc către dl Inspector General, avem nevoie de oameni care să ne asculte și să ne spună ce am greșit, cu argumente însă. Pentru că rostul nu este numai de a discuta noi de plăcerea de a discuta. Da, este și asta foarte frumos, mie îmi place și mă bucur, mă bucur întotdeauna că am opțiunea unui asemenea exercițiu intelectual. Dar trebuie să facem și pașii următori și avem nevoie de autorități, avem nevoie de mult prea uzitata societate civilă care, totuși, sper să devină mai implicată astfel încât într-adevăr să-și obțină locul pe care, cel puțin declarativ, îl ocupă. Avem nevoie de tineri, de aceea suntem într-o instituție academică. Noi creăm viitor, avem nevoie ca cei pe care-i creăm să ducă mai departe ștafeta aceasta a căutării și a soluțiilor în drept, în speță, în cazul nostru. Dar cred că este necesară această reunire de forțe pentru ca un astfel de demers să nu rămână așa, doar o întâlnire plăcută. Eu așa îmi doresc să fie, nu numai o întâlnire plăcută, ci să fie și cu un anumit rezultat.

Spunea colega mea, dna Decan, iacă-tă avem aici un model de lucru public privat. Da, avem un model, da, sunt necesare modelele, dar vrem să vedem și rezultatele în practică, vrem legi care să nu mai fie pompieristic făcute, vrem soluții pe care să putem anterior să ne gândim, să le dezbatem, nu iertat să-mi fie, în august era termenul limită și în septembrie ne trezim cu legea. Vrem ca, într-adevăr, până la urmă și schimbul acesta de generații să fie făcut constructiv. Și, trebuie să recunosc, vrem ca dreptul muncii să se dezvolte și să-și găsească locul pe care trebuie să-l aibă. Tot respectul față de colegii mei civiliști, eu la rândul meu, sunt privatistă convinsă, dar dreptul muncii are locul lui. Asta este. Nu a fost posibil să se înlăture Codul Muncii, cât de mult și-au dorit civiliștii să fim și noi acolo la Codul Civil, deocamdată nu se poate.

Spunea dl prof. Athanasiu, dreptul muncii este despre noi, este rațiunea pentru care fiecare dintre noi, în fiecare moment al nostru, după o anumită vârstă, suntem într-un raport de muncă, și suntem afectați de dreptul pozitiv al muncii. Și atunci, singura șansă pentru a face față acestei realități este să nu mergem numai pe lăutărie. Eu le spun studenților mei că există un risc pentru că toți trăim un raport de muncă în viața noastră, avem riscul lăutăriei. Numai trebuie să fie numai lăutărie, trebuie să fie și știință, fundamente, discuții, sclipiri. De aceea, cred eu, avem nevoie de acest forum și vă rog să mă ajutați, în continuare, ca an de an să avem astfel de dezbateri.

Vă mulțumesc și vă aștept cu drag la panelurile care, eu sunt convinsă că vor fi foarte interesante.