Discursul doamnei Lavinia Tec în cadrul Zilei Justiției 2021

Sunt onorată de invitație, de prezență. Stimate invitate, stimați invitați, gândurile mele cu această ocazie, pentru că, până la urmă, spune ecleziastul: „Totul depinde de vreme și de împrejurări”, vin cumva din frământările mele din zona mea de cercetare în materia drepturilor personalității și, în special, dreptul de a dispune de sine însuși, umbrela dreptului la autodeterminare, în care astăzi auzim despre dreptul la reproducerea umană asistată medical. Auzim despre dreptul la o moarte blândă, auzim despre tranziția de la un gen la altul. Nu știu câte alte sute de genuri sunt, că nu m-a preocupat această problemă, recunosc. Și m-am gândit la etimologia cuvântului cultură. Vine de la verbul colo, colere, a cultiva. A cultiva înseamnă să știi, să cunoști ce cultivi, să cunoști cum se îngrijește ce cultivi și apoi să apreciezi ceea ce a rodit, ceea ce a ieșit în urma a ceea ce ai cultivat. Așa că eu cred că cultura are de-a face cu natura, cu lumea naturală, are de-a face cu ființa umană, cu natura umană, are de-a face cu divinitatea și cu toate forțele nevăzute care ordonează cumva acest Univers, perfect creat, din punctul meu de vedere, așa cum spunea și domnul profesor Dulcan, un Univers inteligent. Și atunci, cred că cultura este conducta între trecut și viitor, pentru că cultura ne spune ce să facem și ce să nu facem, cum să acționăm și cum să nu acționăm. Deci, iată valori, iată reguli. Până la urmă, cultura a fost cea care a modelat dreptul, și dreptul, la rândul lui, modelează cultura.

Cumva, cultura are de-a face astăzi cu relația dintre om și natură, dintre om și om și dintre om și divinitate. Toate acestea sunt, de fapt, relații de putere, dacă stăm bine să ne gândim, relații de autoritate. Numai că s-a întâmplat ceva în ultimii ani. S-a întâmplat ca această veche tehnologie, cred că cultura este o tehnologie, să fie atacată de noile tehnologii, de tehnologiile moderne anticultură. Noi tehnologii, care, de fapt, promovează divinitatea față de tot ceea ce înseamnă adevăr, față de bunătate, față de tot ceea ce este frumos, ostilitatea față de iubirea de neam, iubirea de țară, iubirea de valori, iubirea de sine, până la urmă, și cred că această fractură sau aceste tehnologii anticultură nu fac altceva decât să deconecteze cultura de natură, să deconecteze cultura de ființa umană, să deconecteze cultura de drept. Prin urmare, cred că nu ajungem altundeva decât la dezordine, de la ordine la dezordine. Ajungem la acel haos, ajungem cumva la acel dezechilibru, și este un lucru pe care îl observ în ultimii ani, două virtuți esențiale, cred că pentru sinele uman, pentru viața noastră sănătoasă, au dispărut sau sunt pe cale de dispariție. Domnule profesor Dulcan, mă uit la dvs., cred că ne-ați inspirat pe cei mai mulți vorbitori.

Cumpătarea este acea virtute care îl ajută pe om să-și modeleze apetitul și pasiunile și, unde suntem astăzi, pasiuni dezlănțuite în toate domeniile vieții noastre. Promovată această dezlănțuire de pasiuni cu toate tehnologiile moderne și curajul. Curajul n-are nimic de-a face cu tribul, cu grupul, or, astăzi, oamenii nu-și mai cunosc individualitatea, valoarea, forța, puterea. Ei trebuie să acționeze, și asta tot cu ajutorul noilor tehnologii, trebuie să acționeze sau pot să acționeze numai în grup, numai într-un trib, numai într-o mulțime. De aceea cred că noi, juriștii, oameni de cultură, avem această misiune de a păstra ceea ce cultura ne-a dat și cumva de-a fi noi acele canale între trecut și viitor. Și mă uit aici, în calitate de dascăl, în calitate de avocați formatori ai tinerei generații, că avem această misiune, avem această sarcină sau, dacă vreți, chiar această datorie de a transmite celor care ne urmează valori, virtuți. Acele valori și acele virtuți în care noi credem și pe care noi le-am primit, la rândul nostru, de la cultură.

Cam acestea au fost gândurile mele. Sper să fie gânduri bune. Eu cred că, în ciuda a tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru, faptul că sunt câțiva oameni, și mă uit în sală, sunt oameni iubitori de adevăr, oameni buni, oameni care iubesc tot ceea ce este frumos. Cred că asta ne dă cumva speranța că totuși cultura nu poate fi anulată și cultura nu poate fi deconectată de drept.

Vă mulțumesc și La mulți ani!