Discursul doamnei jud. Diana Mihaela Cheptene Micu în cadrul Conferinţei Naţionale de Drept Penal „Vespasian Pella”, ediția I

Doamnelor și domnilor, domnule rector Tudorel Toader, stimați și distinși invitați și participanți la această conferință,

Vreau să vă transmit, în primul rând, salutul meu, care înglobează și salutul judecătorilor Curții de Apel Iași, pentru onoranta invitație de a participa la această conferință, în cadrul căreia sunt convinsă că foarte multe din problemele actuale ale Dreptului penal vor fi cel puțin dezbătute cu maxim interes și cu profesionalism.

Mi-am pregătit un discurs, la care am renunțat, pentru că, într-o așa locație și un așa ambient, așa participanți, mă gândesc că eu, ca judecător, ar trebui să spun ceea ce gândesc în acest moment, și sunt datoare să fac acest lucru. Îmi sunt datoare, în primul rând, mie, pentru că a spune tot ceea ce cred și gândesc nu este o facilitate pe care o am la îndemână în profesia mea zilnică.

Și, 25 de ani de profesie au constituit tot atâta timp de reținere impusă, care s-a transformat în a doua natură, îi mulțumesc domnului rector Tudorel Toader că mi-a dat prilejul, astăzi, să am posibilitatea să fiu așa cum sunt în interior în acest moment, adică plină de emoție și de recunoștință că mă aflu aici, în Universitatea care m-a format ca jurist, și am această onoare de a fi lângă atâtea personalități ale Dreptului și ale Dreptului penal, și mă gândesc că domnul rector, atunci când a gândit și a organizat această conferință, cu așa măiestrie, pe care toți o știm și o recunoaștem, după perioada de pandemie și după tot ce s-a întâmplat în toată această lume, care ne-a adus restricții și modificări esențiale în comportamentul uman, a știut dumnealui că astăzi, 13 mai, este Ziua Dorului. Și nu degeaba corala Universității a cântat diverse cântece care făceau trimitere la dor, dor, care este o emoție, un sentiment pur românesc și pe care toți îl simțim și în raport de tot ceea ce însemna viața noastră profesională de dinainte de pandemie.

Așa că domnul rector a vrut să ne facă această bucurie de Ziua Dorului, să redeschidem o lume normală și în mediul universitar și academic și al întâlnirilor profesionale, astfel încât să putem să ne gândim la dor, să ne gândim la dumnealui.