Discursul doamnei Călina Jugastru cu ocazia Festivității de decernare a Premiilor Revistei Române de Drept Privat pentru anul 2019

Permiteți-mi să alătur și eu cuvintelor dvs. câteva gânduri care îmi aparțin, luate din memoria timpului și din memoria cărților.

Aș începe prin a spune că universul dreptului nu este complet decât atunci când cei care l-au făurit își ocupă locul cuvenit. Aș spune că universul dreptului privat are un contur foarte bine delimitat, pentru că reprezentanții de seamă au marcat cu profunzimea și maturitatea scrierilor un perimetru ferm. Universul dreptului civil – aș îndrăzni a afirma – este cel mai vizibil, mai ales prin efortul îndelungat, prin frecventa întâlnire între cele trei calități: practician, cadru didactic, cercetător al dreptului. Și mai ales este vizibil prin scrierile corifeilor săi.

Am avut șansa de a-l cunoaște pe unul dintre cei care au pus umărul ani la rând la desăvârșirea științei dreptului – a științei dreptului privat și a științei dreptului civil – prin scrierile lor, prin întrunirea celor trei calități despre care vorbeam, judecător, cadru didactic și cercetător al dreptului. Îmi amintesc cu plăcere că am avut șansa de a-l cunoaște pe dl Profesor Ion Lulă la început de drum, atunci când eram în pragul susținerii doctoratului. Domnia Sa a făcut parte din comisia de susținere a tezei de doctorat. Ca orice tânăr, ușor nesigur pe propriile puteri, m-am simțit intimidată, pentru că nu era puțin lucru să fii cenzurat de către un profesor care – se știa la acel moment – examina terminologia juridică într-un registru de rigurozitate rar întâlnit, un profesor care nu lăsa nicio frază obscură sau neclară, un profesor care, îmi amintesc și acum, insista pe originalitatea soluțiilor. Acum mărturisesc că toate acele temeri ale mele, temeri de atunci, de la acel moment, erau fundamentate, pentru că acele câteva observații pe care le-a formulat dl Profesor Lulă pe marginea tezei mele de doctorat mi-au dezvăluit încă de atunci perspective ale răspunderii civile cu privire la care nu am zăbovit atunci prea mult, mi-au oferit niște puncte de plecare pe care, recunosc, timpul încă nu mi-a permis să le materializez în lucrări, așa cum mi-aș fi dorit. Dar timpul este înainte.

Aceleași atribute ale personalității științifice a dlui Profesor Ion Lulă le regăsesc acum, peste ani, ori de câte ori răsfoiesc cărțile și studiile redactate de Domnia Sa: aceeași pasiune pentru cuvântul scris, aceeași acribie, același orizont în care lângă cuvântul șlefuit stă dezbaterea, stă soluția și stă argumentul. Dar mai ales regăsesc aceeași scânteie a cugetului dlui Profesor, scânteie care convertește analizele de text de lege, analizele de doctrină, analizele de practică judiciară în veritabile bijuterii ale raționamentului juridic.

Am în minte o idee pe care am găsit-o notată de un ilustru coleg care prefața volumul omagial închinat dlui Profesor Lulă, în urmă cu câțiva ani. Spunea acolo colegul meu, dl Profesor Florin Mangu de la Universitatea de Vest din Timișoara, așa: „Dl Profesor Ion Lulă este un autor care scrie atunci când are ce spune”. Și, într-adevăr, noi, pasionații dreptului civil, știm cel mai bine cât de câștigate sunt, prin contribuțiile dlui Profesor Lulă, materia dreptului obligațiilor, materia contractelor speciale și materia drepturilor reale, pentru că, într-adevăr, este imposibil să scrii despre răspunderea civilă, despre proprietate și dezmembrăminte, despre vânzarea lucrului altuia, despre promisiunea de vânzare fără să-ți întorci atenția constant spre analizele și soluțiile novatoare propuse de către dl Profesor Ion Lulă. Și nu poți să nu reții, mă gândeam, că multe dintre ideile formulate de Domnia Sa de lege ferenda se regăsesc, în mare parte, de lege lata în noul Cod civil. Și, mai ales, pentru că vorbim și de forma textului întotdeauna, nu poți să nu fii atins de veșmântul diferit al ideilor, pentru că stilul și expresia juridică a dlui Profesor Lulă trădează afinitatea Domniei Sale pentru literatură și pentru meditație.

Probabil, ascultând aceste frânturi din gândurile mele, dl Profesor Lulă ar încerca să mă oprească, doar pentru faptul că tot ce a făurit Domnia Sa în perimetrul dreptului civil a fost firesc și nepremeditat. Așa cum îl cunoaștem, cred că dl Profesor Lulă ne-ar spune că dreptul se aplică, se predă, se scrie cu modestie. Și cred că aceasta este profesiunea de credință a dlui Profesor Lulă. Însă, pentru că astăzi am prilejul, spun doar atât: aceasta este modestia excelenței.

Vă mulțumesc!