Discursul dnei Laura Toma Dăuceanu cu ocazia evenimentului de lansare a cărții „IN HONOREM VALERIU STOICA”

Vă mulțumesc, dle profesor, dle rector, doamnelor și domnilor profesori, dle profesor Stoica, stimați invitați. Este o onoare pentru mine, astăzi, să iau cuvântul, în calitate de editor al volumului omagial. Mă bucur mai ales că am prilejul, în cadrul unei asemenea adunări festive, să-mi exprim recunoștința față de șansa pe care am avut-o, de a fi fost studentă, doctorandă și, așa cum a menționat dl profesor Marian Nicolae, în prezent colaboratoare directă a dlui profesor, în departamentul de drept privat.

Contextul cultural și cutumele ne fac uneori rezervați în a împărtăși deschis experiențele profesionale și trăirile pe care le avem în legătură cu oamenii cu care interacționăm în afara cadrului familial, deși uneori, sau, mai bine zis, de cele mai multe ori, astfel de oameni ne formează și ne inspiră alegerile în propria viață. Din acest motiv, o întâlnire ca cea de astăzi are un caracter special, fiind mai ales un moment de suflet. Pentru realizarea acesteia aș vrea să le mulțumesc profesorului Marian Nicolae și profesorului Radu Rizoiu, care au avut această frumoasă inițiativă și în care m-au implicat, cu atâta deschidere, alături de domniile lor. De asemenea, aș dori să mulțumesc tuturor autorilor care au contribuit la prezentul volum. Cunosc îndeaproape, ca și Radu, în cele mai multe cazuri, iar atunci când nu am avut ocazia să discut în mod direct, am putut constata, citind studiul transmis, efortul de timp și de organizare depus pentru realizarea acestuia în termenele stabilite de noi; și, mai ales, căutările personale pentru a identifica o temă de interes pentru dl profesor, care să reflecte preocupările acestuia și care să se concretizeze într-un studiu riguros și de substanță.

Eu l-am cunoscut pe dl profesor în urmă cu 12 ani. În adolescența mea, părinții mi-au vorbit constant de importanța pasiunilor pe care le putem descoperi și, mai ales, de importanța pe care o au persoanele care te pot călăuzi pe un astfel de drum. Dacă pasiunea pentru Dreptul Civil am descoperit-o în primii ani de facultate, după primele cursuri de Drepturi Reale, îmi descoperisem și mentorul. Îmi aduc aminte și acum atmosfera din sala de curs atunci când intra dl profesor. Discuțiile dintre noi rămâneau neterminate, ne îndreptam poziția, ne roteam către partea din sală în care se afla și, printr-un mimetism involuntar, încercam să preluăm cât de mult puteam din atitudinea dlui profesor: să vorbim fără a ne grăbi, argumentat, cu căldură și încercând să emanăm un echilibru care denotă o puternică stăpânire de sine; sau, cel puțin, să afișăm o astfel de aparență. Nu știu dacă toată lumea cunoaște acest lucru, dar dl profesor aproape an de an aduce elemente diferite, noi, sau tehnici noi de predare. În anul nostru își alesese metoda întrebărilor socratice. Prin urmare, am avut un an întreg de dialog direct cu dl profesor. Pentru un student în anul al doilea, a fost o ocazie extraordinară. Așa cum majoritatea dintre dumneavoastră cunoașteți, o discuție cu profesorul Stoica poate fi rareori redusă la o perspectivă liniară. Plecând de la analiza tematicii cursului, ajungeam să dezbatem, în legătură cu aceasta, probleme de filosofie, de organizare a statului sau a economiei și, nu în ultimul rând, să comentăm poezii sau chiar pasaje din literatură. Pe de o parte, asta reflectă avuția intelectuală a dlui profesor, cultura sa solidă și spațiul larg de cunoaștere pe care-l stăpânește. Dar, totodată, denotă preocuparea sa constantă pentru educație intelectuală, juridică și estetică. Finalitatea urmărită, dincolo de dobândirea și consolidarea unor însușiri, este, însă, să reveleze, să fixeze sau, cel puțin, să provoace în conștiința noastră nevoia perpetuă de valori. Revenind în mod constant cu acest mod de raportare la înțelegerea sistemului juridic, domnia sa ne-a oferit și o grilă de lectură și interpretare a dreptului, ancorat într-un model ideal, de garantare și respectare a drepturilor și libertăților individului. De aici îmbinarea atât de armonioasă a temelor alese de colaboratorii acestui volum, care reflectă preocuparea dlui profesor în formarea atâtor generații de juriști. Și, așa cum dl profesor spunea la un moment dat, nevoia de valori este însoțită de nevoia de repere intelectuale prin care valorile au viață și continuitate. Fără a vorbi în numele său, eu cred că dl profesor poate fi, din perspectiva asta, mulțumit. Din tot ceea ce ați auzit până acum și cunoașteți în legătură cu dl profesor, este incontestabil faptul că reprezintă un astfel de reper pentru noi. De asemenea, privind la invitații de astăzi, la autorii care au contribuit pentru realizarea acestui volum, se poate lesne observa că astfel de repere intelectuale, prin care valorile au viață și continuă să existe în societatea noastră, rodesc în parte pe baza semințelor plantate de dl profesor. Vă mulțumim.