Discursul dlui prof. univ. dr. Bogdan Ciucă – Statul de drept în România la 100 de ani de la Marea Unire. Rolul profesiilor juridice (Ziua Justiției 2018)

13 iul. 2018
Vizualizari: 1373

Domnule președinte Ioan Chelaru, domnule Augustin Lazăr, procuror general al României, domnule Nicolae Popa, secretar de stat în Ministerul Justiției, onoranți reprezentanți ai mediului academic, universitari, magistrați, specialiști în această lume minunată a dreptului, doamnelor și domnilor, dați-mi voie, înainte de toate, să duc la capăt o misie – ca să folosesc expresia sau parfumul termenilor de altădată, cum spunea domnul procuror general – să transmit din partea Uniunii Naționale a Notarilor Publici felicitări pentru organizarea evenimentului, în paranteză fie spus, tot mai rar și cred că unic, astăzi, din păcate, în București cel puțin. Succes în derularea evenimentului și, nu în ultimul rând, la mulți ani tuturor celor care trudesc să înfăptuiască justiția.

În al doilea rând, vreau să fac o observație de ordin personal. Mă bucur că există evenimentul și mă bucur că sunt persoane care încă sunt interesante de un asemenea eveniment și sunt astăzi prezente aici. Mi-am amintit, de mai multe ori, de o remarcă a maestrului Iosif Sava, care, invitat la un eveniment, intrând în sala evenimentului și văzând lumea care este acolo – nu câtă lume este acolo, ci lumea care este acolo – a exclamat: „Doamne, câtă lume bună pe metru pătrat!”. Și cred că exclamația aceasta ar fi avut-o și astăzi dacă ar fi avut ocazia să fie aici.

Al treilea lucru pe care vreau să-l cuprind în micul și – vă promit – scurtul meu discurs este că domnul președinte Chelaru mi-a dat și misiunea de a spune câteva cuvinte despre subiect. Cred că aceasta este partea cea mai complicată a discursului pentru că, să vorbești despre justiție pe fondul unui zgomot atât de distorsionant al celor care vorbesc despre justiție, chiar dacă au știință de carte sau n-au știință de carte, chiar dacă o fac cu bună-credință sau nu o fac cu bună-credință, este complicat.

Să vorbești în zilele acestea semnificativ despre justiție este complicat și pentru faptul că lumea s-a polarizat, există două lumi, fiecare cu dreptatea ei și, orice ai spune, superi pe cineva. Sau cel puțin o parte a lumii va comenta, de multe ori nefericit. Cumva „țesătura” aceasta, justiția, țesătura juridică din România este întinsă, ruptă pe alocuri, peticită cu greu și de multe ori nefericit. Așa că, frământat de misiunea primită de la domnul Chelaru și de context, m-am gândit ce aș putea eu să spun, în așa fel încât să reprezinte ceea ce cred eu despre acest subiect și să nu intre în zgomotul acesta pe care-l parcurgem cu toții. Și am recurs la o sursă de inspirație care, în opinia mea cel puțin, este mai presus de orice suspiciune: la textul biblic. Nu știu, poate o parte dintre dumneavoastră își amintesc că în urmă cu, cred, doi ani, domnul academician Cristian Hera, prezent la Ziua Justiției organizată de către Uniune, a avut un discurs care pe mine m-a atins. Dacă nu mă înșel, se numea „Vremea judecătorilor”. Și, la fel, domnia sa se inspirase din textul biblic și a făcut o aplicare care, repet, pe mine m-a atins. Eu am să dau citire unui text din Biblie, se află în Cartea a doua, Cronici 19, versetul 6 și spune așa: „Și a zis judecătorilor: Luați seama la ce veți face, căci nu pentru oameni veți rosti judecăți, ci pentru Domnul, Care va fi lângă voi când le veți rosti!”.

👍Vezi aici: Conferința „Statul de drept în România la o sută de ani de la Marea Unire. Rolul profesiilor juridice” – Sărbătorirea Zilei Justiției 2018

Acum, textul, și el, poate fi abordat din diverse unghiuri, putem trage multe concluzii, una dintre ele ar fi faptul că Justiția are cumva origini divine; faptul că există – sau ar trebui să existe – o relație între judecător și Dumnezeu; că există o responsabilitate dată de faptul că judecățile acestea, chiar dacă-i afectează – și ar trebui să-i afecteze – pozitiv pe oameni, sunt și în relație cu Dumnezeu, care este lângă tine și te responsabilizează. Iar toate aceste concluzii sau parte din concluziile pe care le putem trage – și câteva le-am enumerat – mi-au mai sugerat câteva gânduri, cu privire la două valori fundamentale; despre care se spune, de asemenea, că sunt de origine divină: demnitatea și conștiința.

Despre conștiință, Petre Țuțea spunea că este licărirea, picătura de divinitate pe care Dumnezeu a pus-o în fiecare dintre noi. Despre demnitate, Kant spunea că este ceea ce ne diferențiază pe noi de celelalte viețuitoare care populează lumea. Se spune că toți primim și una, și alta. Unii pe parcursul vieții „sufocăm” din darurile acestea, alții le dezvoltăm, le consolidăm. Cred cu putere că justiția autentică se poate face cu conștiință și demnitate. Și că o justiție autentică se poate face și dacă Îl respecți pe Dumnezeu, pentru că atunci veți respecta și oamenii.

Voi închide discursul – sper că n-a fost prea lung – prezentând o ilustrație. Zilele trecute am călătorit cu avionul, am cumpărat o carte apărută la Editura Humanitas – de fapt e o culegere de conferințe – și mi-a atras atenția o ilustrație. Ilustrația aceasta ne spunea că: un pictor a fost luat și întemnițat în cea mai întunecată temniță din cel mai întunecat turn al unui castel. Întuneric. Cu el avea și instrumentele de pictat. Probabil că pe vremuri se permitea. Când a dat piept cu bezna, primul lucru pe care l-a făcut pictorul a fost să deseneze o fereastră inundată de lumină – o lumină strălucitoare. Și s-a culcat. A doua zi dimineață, temnicerul a venit să aducă hrana întemnițatului și a deschis ușa, a fost orbit de ceea ce a văzut, de lumina care se prelingea prin fereastră… Iritat, supărat, buimac, a țipat la pictor și a întrebat: „De unde lumina aceasta în această temniță care are reputația de a fi cea mai întunecată?!”. La care pictorul, relaxat, chiar senin, a spus că lumină este peste tot, dar trebuie să existe oameni care să decupeze câte o fereastră, să o putem vedea și să ne lăsăm copleșiți de ea.

Eu cred că o manifestare de genul acesta – din păcate unică! – este o „decupare de fereastră”, către o justiție făcută cu demnitate, făcută cu conștiință – a celui care pronunță – și făcută în temere și în dragoste de Dumnezeu.

Vă mulțumesc foarte mult.

Prof. univ. dr. Bogdan Ciucă,
Vicepreședinte al Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România

Discursul dlui prof. univ. dr. Bogdan Ciucă – Statul de drept în România la 100 de ani de la Marea Unire. Rolul profesiilor juridice (Ziua Justiției 2018) was last modified: iulie 14th, 2018 by Liviu-Bogdan Ciucă

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Liviu-Bogdan Ciucă

Liviu-Bogdan Ciucă

Este prof. univ. dr., notar public, președintele Camerei Notariale Galați și directorul publicațiilor „Dreptul”.
A mai scris: