Discursul dlui Mircea Dumitru cu ocazia evenimentului de lansare a cărții „IN HONOREM VALERIU STOICA”

20 dec. 2018
Vizualizari: 830

Domnule profesor Valeriu Stoica, distinse mentor și coleg, stimată doamnă, domnilor, doamnelor colege, domnilor colegi,

Îmi revine această foarte plăcută și emoționantă sarcină, de a deschide această întâlnire a elitei juriștilor din România, prin prezentarea personalității unui om absolut excepțional, unui profesor devotat Universității din București – … În deschiderea conferinței Facultății de Drept, de ieri, remarcam personalitatea deosebită a unui confrate al nostru, – printr-un volum colectiv, care-i este dedicat de către colegi, de către foști sau chiar actuali studenți, acțiune care este omagiul cel mai frumos care poate fi adus unui om care, o viață întreagă – mai mult de patru decenii – s-a consacrat studiului literelor și studiului dreptului, în mod special.

Coordonatorii-editori ai acestui volum – în primul rând, dl profesor Marian Nicolae, căruia îi mulțumesc foarte mult, încă o dată, și pe această cale – ne-au adresat această invitație, de a contribui cu un studiu, un eseu, la acest volum impresionant, pe care astăzi îl vedeți – îl avem aici, este un volum care însumează mai mult de o mie de pagini.

Prima mea reacție a fost de ușoară crispare, pentru că, deși sunt un mare admirator al rigurozității gândirii juridice și a felului în care logica se aplică într-un mod autentic și real în raționamentele juridice, nu credeam, atunci, că aș fi putut eu să aduc o anumită contribuție la exegeza operei și la prezentarea vieții dlui profesor. M-am lăsat convins și am gândit că există, totuși, un registru în care, fără îndoială, avem nu doar o convergență, ci, aș putea spune, o consonanță – și nu folosesc întâmplător acest termen muzical, o să vedeți imediat de ce. Registrul acesta este, de fapt, acela în care dl profesor Stoica și eu – cu toată modestia – gândim că științele juridice sunt o încununare a științelor sociale, tocmai pentru că ele reușesc să facă o sinteză a unor domenii de specialitate care de multe ori, din păcate, au fost privite ca fiind izolate, compartimentate foarte strict și despărțite de granițe rigide. Pe urmele unor mari savanți în domeniul științelor juridice – îl am în vedere aici, în primul rând, pe Kelsen, dar și alții, care dumneavoastră vă sunt mult mai bine cunoscuți – cred – și credem, și dl profesor Stoica – că nu poți să fii un jurist bun, un jurist adevărat, decât dacă stăpânești și domeniul istoriei, al sociologiei, părți importante din domeniul științelor economice și, nu în ultimul rând, domeniul filosofiei.

O butadă care-i este atribuită lui John Stuart Mill, cu privire la economiști, spune că nu poți să fii un economist bun dacă ești doar economist. Cred – credem, s-a văzut asta din opera profesorului Stoica – că, mutatis mutandis, ceea ce spune John Stuart Mill despre economiști s-ar putea spune și despre științele juridice.

Cartea pe care abia am primit-o – am răsfoit foarte repede cuprinsul – este absolut monumentală, sunt contribuții foarte variate, dumneavoastră veți fi cei care veți judeca valoarea lor. Însă, încă o dată, faptul că cei care lucrează în domeniul științelor juridice – fie ca profesori, fie ca cercetători, fie ca practicieni activi, venind din direcții diferite ale acestui edificiu atât de complex care este știința dreptului – au contribuit cu un studiu, cu un eseu, la acest volum, arată caracterul polifonic, caracterul pluridisciplinar și plurimorf, ca să mă exprim așa, al operei și activității profesorului Valeriu Stoica. Ca să mă explic de ce am folosit cuvântul „consonanță” și nu doar pe cel de „convergență”, vreau să mărturisesc aici că l-am perceput prima oară pe profesorul Stoica mai îndeaproape – sunt deja câțiva ani în urmă, nu știu dacă domnia sa își mai aduce aminte – când, dintr-o pură întâmplare, a fost un pur hazard, am stat unul lângă altul în sala Ateneului Român, la un concert, la Festivalul Enescu, un concert de seară în care cânta o orchestră foarte mare, o orchestră britanică – Saint Martin in the Fields –, un repertoriu foarte frumos, un repertoriu clasic – Mozart și câteva piese foarte frumoase, camerale. Am înțeles atunci cum e posibil ca cineva să ajungă la nivelul excelenței într-un domeniu academic de strictă specialitate: E nevoie să încorporezi mult mai multe fapte de cultură.

Și îmi deschid eseul meu spunând că aceasta este ceea ce m-a impresionat cel mai mult în prezența și în personalitatea profesorului Valeriu Stoica, și anume firescul și naturalețea cu care domnia sa trăiește faptele de cultură. Modul în care am putut să înfiripăm, spontan, un dialog, atunci, în pauza, în intermezzo-ul dintre cele două părți ale concertului, despre Mozart, despre clasicii vienezi și despre muzică în general.

Un ultim cuvânt. Cu puțin timp în urmă – și sper să nu fac o gafă aici dacă devoalez acest lucru – profesorul Stoica mi-a făcut onoarea să mă invite să particip la un proiect care cred că va fi extrem de important pentru reflecția viitoare asupra științelor juridice la Universitatea din București. Este vorba despre gândul domniei sale – pe care l-am îmbrățișat instantaneu și am acceptat să fac parte din această echipă – de a constitui un grup interdisciplinar de studiu asupra teoriilor dreptului natural. Nu-i acum momentul pentru a face o prezentare asupra acestei chestiuni, știți că ascendența, în momentul de față, în științele juridice încă o are pozitivismul – legal sau juridic. O mică paranteză – pozitivismul este aproape extinct, în toate științele sociale și în științele umane, el este, însă, prezent și reprezintă, pentru mulți, paradigma de gândire filosofică asupra științelor dreptului.

Cred că am putea echilibra puțin balanța, dacă am reflecta asupra tradiției care pornește de la Aristotel, trece prin Toma din Aquino și care s-a reinventat de mai multe ori în secolul XX și care persistă și astăzi, la începutul secolului XXI, și care reia o dezbatere și o polemică veche, încă din vremea perioadei clasice ateniene, când Socrate, în Agora, avea dispute cu sofiștii și discutau dacă legea cetății este o pură convenție socială – ceea ce credeau sofiștii – sau, mai degrabă, ceea ce credea Socrate și apare pregnant în toate dialogurile etice ale lui Platon, există fapte morale obiective și robuste, un realism moral care trece dincolo de simpla convenție și actul volitiv prin care oamenii instituie legea societății. Disputa între nomos și physis este aceea care a stat la baza apariției reflecției despre dreptul natural.

Sperăm ca, prin activitatea viitoare a dlui profesor și a celor mai tineri, care îl vom seconda și vom face parte din această echipă și, integrând și colaboratori din alte centre, din străinătate – la Oxford există o școală celebră și putem să luăm legătura, am și vorbit cu unii dintre ei acum câteva zile, când am vizitat universitatea împreună cu decanul dumneavoastră, dl profesor Baias, să putem avea în viitor un centru în care să avem astfel de dezbateri care sunt fertile și productive pentru dezvoltarea domeniului științelor juridice.

Dle profesor, încă o dată, mulțumim pentru activitate și vă dedicăm, cu toată dragostea și admirația, acest volum.

Discursul dlui Mircea Dumitru cu ocazia evenimentului de lansare a cărții „IN HONOREM VALERIU STOICA” was last modified: decembrie 23rd, 2018 by Mircea Dumitru

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Mircea Dumitru

Mircea Dumitru

Este profesor universitar doctor, DHC, Universitatea din Bucureşti, membru corespondent al Academiei Române, Fellow, Academia Europaea.
A mai scris: