Discursul dlui Marin Voicu cu ocazia Conferinței „Starea justiției în România după aderarea la Uniunea Europeană” (Laudatio prof. univ. dr. Valeriu Stoica)

14 mai 2019
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 401

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Profesorului universitar doctor Valeriu Stoica pentru acordarea
titlului de Doctor Honoris Causa al Universității „Ovidius” din
Constanța

SMART LAW CONFERENCES. Psihologia judiciară în procesul penal

Prof. univ. dr. H.C. Valeriu Stoica – Judecător (1976-1987), universitar
și doctrinar (1987-2019), om politic, ministru de stat și ministrul
justiției (1997-2000), avocat (1990-2019) și arbitru, participant activ
la afirmarea și modernizarea dreptului civil român

 

Am onoarea și bucuria să felicit, din nou, Senatul Universității „Ovidius”, pe Rectorul prof. univ. dr. Sorin Rugină și pe tânărul decan al Facultății de Drept și Administrație Publică, prof. univ. dr. Adrian Constantin Stoica, pentru acest nou regal științific, încununat de conferirea titlului de Doctor Honoris Causa prof. univ. dr. H.C. Valeriu Stoica.

1. Născut în zodia „Balanță” (1.10.1953), care i-a marcat destinul și „foaia de parcurs” post liceală și, apoi, pe cea postuniversitară, prof. univ. dr. Valeriu Stoica înfățișează un adevărat model pentru tinerii studenți și licentiați în drept, deținător al unor „CHEI” strălucite (poleite) ca aurul de campion, către un tezaur de principii și adevăruri, deseori afirmate, nu doar grăite, cu un profund spirit umanist și de dreptate.

Preluând unele idei ale marilor înaintași, filozofi, juriști, istorici, s.a. (ex. „Echitatea este forma superiorară a dreptății”-Aristotel), prof. Valeriu Stoica relevă, cu puterea propriei analize, că „Dreptatea are ca fundamente „VIRTUTEA, LIBERTATEA, PROSPERITATEA, EGALITATEA ȘI MERITUL” („Despre dreptate și imaginație juridică” – mai 2017).

2.Fundamentele teoretice dobândite în prestigioasa noastră ALMA MATER au fost cimentate temeinic în cei 11 ani de îndeplinire, cu dăruire, a misiunii de judecător (9 ani de la Judecătoria Sectorului 2 și 2 ani la Tribunalul București), în perioada 1976-1987, generând efecte pozitive în profesia de dascăl și, apoi, în exercitarea onorantei funcții de ministru al justiției.

Teza de doctorat a Prof. Valeriu Stoica, intitulată „Rezoluțiunea și rezilierea contractelor civile” (publicată, ca o excelentă lucrare, în 1997 la Editura „All”, având geneza, ca idee, în exercitarea funcției de judecător, potrivit mărturiei sale), rămâne un reper major de doctrină, frecvent căutat și invocat în înfăptuirea justitiei civile.

Iată o reflecție subtilă și sinceră a autorului în prefața la lucrare:

„Cercetarea unor concepete juridice specifice dreptului civil și științei dreptului civil, nu trebuie să ignore nici aspectul tehnic, nici problemele și răspunsurile care sunt descrise prin intermediul acestor concepte.

Interesul pentru studiul rezoluțiunii și al rezilierii mi-a devenit limpede la începutul carierei mele juridice, când în calitatea de judecător, am fost pus in fața unei probleme concrete: este posibilă rezoluțiunea unui contract sinalagmatic în ipoteza culpei comune?

Dincolo de caracterul abstract al acestei formulări, problema dedusă judecății nu putea fi desprinsă de chipul concret al părților, de interesele lor divergente, de credința că fiecare are dreptate, de speranța ca justiția deține ”secretul” legii ca ars aequi et boni.

De referință, in doctrina dreptului civil și pentru jurisprudență, este și ramâne lucrarea „Drept civil. Drepturile reale principale – I” Editura Humanitas, 2004, în care prof. Valeriu Stoica își etalează calitățile de cercetător profund aplicativ al materiei. Iată o reflecție de mare substilitate:

„Este posibilă o ordine juridică întemeiată, în același timp, pe libertate și siguranță? Codul civil este cel mai amplu și cel mai coerent răspuns la această intrebare. Nu puțini au fost aceia care au crezut, în momentul adoptării acestui cod, in 1864, că principiile și normele sale sunt străine de tradiția și cultura românilor, de realitățile sociale și economice ale României. Formele fără fond – iată expresia celebră cu care Maiorescu a incriminat transplantul tiparelor civilizației occidentale într-o țară aflată încă la porțile Orientului. In urmă cu 140 de ani, Codul civil părea să fie o asemenea formă fără fond. Și cum ar fi putut să pară altfel celor care, deplângând alterarea fondului național, nu doreau înlocuirea mai vechilor influențe orientale, slave, maghiare sau habsburgice cu acelea mai noi, ale culturii și civilizației franceze, ci renunțarea la orice fel de influență străină? In 1804, Codul civil adoptat sub patronajul lui Napoleon avea rădăcini adânci și puternice în dreptul roman, de la legea celor XII Table până la Codul lui Iustinian, în opera comentatorilor și glosatorilor din evul mediu în cutumele din nordul Franței, în sintezele lui Domat și Pothier.

După 140 de ani de aplicare, prin strădaniile și perseverenta jurisprudenței și doctrinei, Codul civil și-a câștigat fondul. Principiile și normele sale au modelat viața juridică românească și au tins să creeze o ordine juridică întemeiată pe libertate și siguranță. Mai mult, așa cum s-a constatat recent și în Franța, cu ocazia celebrării bicentenarului Codului civil, dialogul dintre realitate și instituțiile acestui cod a fost sursa unor îmbogățiri reciproce”.

3. Prof. Valeriu Soica s-a străduit și a reușit deplin să se exprime ca un urmaș merituos al școlii juridice universitare CLASICE a dreptului civil roman, consacrată de marii profesori, precum M. Cantacuzino, Acad. C. Hamangiu, Dimitrie Alexandresco, Mihai Eliescu, Acad. Traian Ionascu, Francisc Deac, Constantin Stătescu, s.a.
Dar, în egala măsura, prof. Valeriu Stoica este creator de școală nouă a dreptului civil, in marja sa de slujitor în Alma Mater timp de 32 de ani (1987-2019), formându-se discipoli prestigioși, cu o puternică imagine teoretico-practică și universitară, precum: prof. Flavius Baias, prof. Marian Nicolae, prof. Marieta Avram, s.a, păstrându-se, la același nivel înalt, prestigiul Facultății de Drept al Universității din București.

4. Prof. Valeriu Stoica – ministru de stat, Ministerul Justiției (1997-2000).

Am avut onoarea și m-am bucurat de toată disponibilitatea domnului Ministru Stoica, colaborând fructuos cu domnia sa, precum și cu noua echipă ministerială tânără – dl. F. Baias, secretar de stat, Marieta Avram, director general, Marian Nicolae, director Direcția de studii și legislație, în calitatea mea de președinte al Curții de Apel Constanța (1993-2001) și de membru al CSM (1993-1999). Îmi face mare plăcere să relev, succint, principalele proiecte, programe și reforme realizate cu succes în perioada ministeriatului prof. Valeriu Stoica:

– revitalizarea și repoziționarea Curților de apel și excelenta colaborare a CSM cu Ministerul Justiției;

– reforma codului de procedură civilă, prin OUG nr. 138/2000;

– reforma drepturilor salariale, a pensiilor de serviciu și a altor drepturi cuvenite personalului din Autoritatea judecătorească;

– liberalizarea și aplicarea efectivă a legilor adoptate privind profesiile liberale de notar public, executor judecătoresc, registrator de carte funciară (1997-1998);

– dinamizarea și modernizarea activității de formare inițială și continuă, desfășurată de Institutul Național al Magistraturii – INM.

Un obiectiv special, urmărit și realizat în mare parte, pe toată durata mandatului de ministru, a fost amplul Program de investiții și dotări în infrastructura judiciară, cu deosebire in reconstrucția/construcția de edificii-sedii ale instanțelor judecătorești și pentru parchete, aplicarea programului de informatizare judiciară și ajustarea schemelor de personal. Ca președinte al Curții de Apel Constanța am inițiat și continuat programul de refacere/construire de sedii pentru toate instanțele din cele două județe Constanța și Tulcea, fiind finalizate sediile și dotările la Judecătoria Constanța, Mangalia, Hârșova, Măcin și Babadag.

Aportul direct al domnului ministru Valeriu Stoica a fost oportun și exemplar, aprobând, fără nicio ezitare, proiectarea și execuția Palatului de Justiție din Constanța (1998), dat în funcțiune în 2002, a Judecătoriei Hârșova (2000) și Babadag (2000).

Un moment important pentru comunitatea judiciară din circumscripția Curții de Apel Constanța l-a constituit festivitatea care a avut loc la 12.06.2000, de inaugurare a noului sediu al Judecătoriei Babadag, în prezența domnului ministru Valeriu Stoica, urmată de aprobarea proiectării și execuției noului sediu al Tribunalului și Judecătoriei Tulcea.

Iată, deci, o mare parte din rolul și contribuția domului ministru Valeriu Stoica, la viața judiciară din Dobrogea, care merită respectul nostru și susține temeinic ideea conferirii titlului de Doctor Honoris Causa al Universității „Ovidius” din Constanța, școala academică în care s-au format, ca universitari, numeroși judecători, avocați și procurori și în care am slujit de la fondarea ei (1991).

Prof. Valeriu Stoica, prin inițiativele, eforturile și rezultatele obținute ca ministru al justiției poate fi considerat ca un continuator al altor prestigioși miniștri ai justiției, precum Victor Antonescu, Matei Cantacuzino, George Marzescu, prof. Ioan Ceterchi, prof. Constantin Stătescu, s.a.

„La 26.05.1934 s-au implinit 20 de ani de la inființarea Curții de Apel Constanța, sărbătoare la care dl. Victor Antonescu, ministrul justiției, a invocat coincidența fericită care i-a îngăduit, ca in calitatea de ministru al justiției să inființeze această curte de apel în mai 1914 și, acum, să prezideze sărbătoarea celor douăzeci de ani” (citat din
„Pandectele săptămânale”, 1934, pag. 531).

La 100 de ani de la inființarea Curții de Apel Constanța, în ziua de 26.08.2014 am avut onoarea să particip la o frumoasă festivitate „de uz intern”, oficialitățile de „rang înalt” din Autoritatea judecătorească fiind absente. De data aceasta, însă, manifestarea festivă a avut loc în noul edificiu „Palatul de justiție”, la a cărui zidire, aportul dlui ministru Valeriu Stoica a fost relevant.

„Pășind pragul acestui edificiu, judecătorii își pot da seama de importanța misiunii lor, devin mai mândrii și mai demni, în acest decor care purifică sufletele.

Iată cât de mare poate fi efectul locului unde se înfăptuiește justiția, atât asupra judecătorilor, cât și asupra justițiabililor.

Curtea de Casație, din capitala țării, nu are, încă, un adapost demn de înalta ei misiune.

Cum se poate explica atâta neglijență?

A lipsit un OM, un singur om cu dragoste de țara lui, cu energie și voința, convins, in același timp, de necesitatea instalării instanței supreme, nu într-o clădire de lux, ci intr-una macar, compatibilă, cu rolul pe care aceasta il joacă în existența Statului român.

Se vede, însă, ca un asemenea om este foarte greu de găsit!” (Eugen Petit, consilier la Inalta Curte de Casație și Justiție -„Pandectele săptămânale” nr. 14-15/1934, p. 257-258).

5. Prof. Valeriu Stoica a reușit, cu strălucire, să imbine calitățile sale de universitar, cu cele de avocat, dar și de reputat „condeier” în doctrina dreptului, în general și a dreptului civil în special, precum și cu misiunea sa de om al cetății, dedicat marilor principii ale vieții sociale, ale existenței și afirmării statului și dreptului, ale civilizației și identității naționale și europene. Iată câteva din argumentele expuse recent de profesorul Valeriu Stoica, care-i definesc personalitatea și ilustrează orizontul de analiză al acestui timp:

Trebuie să mărturisesc că, deși nu am pierdut convingerile liberale pe care le aveam in urmă cu aproape douăzeci de ani, ele au fost temperate de o viziune tot mai conservatoare, pe care am dobândit-o, îmi place să cred, nu numai datorită vârstei ci și ca urmare a evenimentelor care au dat un ritm foarte accelerat istoriei consumate în aceste două decenii. Natura evenimentelor și ritmul lor accelerat au infirmat cu totul ideea de sfârșit al istoriei și au scos la iveală noi și periculoase forme de nedreptate în România, în Europa și în lume. Nu mai cred astăzi că etica minimalistă și neutrală mai este eficientă întotdeauna, atât pentru a păstra identitatea noastră națională și identitatea culturii și civilizației europene, cât și pentru a infrunta agresiunile care le amenința. Până la urmă dincolo de valorile neutrale ale toleranței, dialogului, încrederii, contractului și proprietății, există valori care exprimă apartenența noastră la aceste două identități. Toate aceste valori trebuie să fie apărate, întrucât cele care definesc identitatea europeană nu pot subzista fără cele care exprimă identitatea națională. Iar dreptul, fără a deveni un instrument de legiferare a principiilor morale, trebuie să se fundamenteze pe valorile din ambele categorii, altfel vom fi spectatorii triști, nu numai ai dezintegrării identităților naționale, ci și a pierderii identității culturii și civilizației euroatlantice. Respectul și toleranța față de alții sunt virtuți definitorii ale spațiului constituțional și juridic, național și european, dar, pentru ca aceasta adevarată patrie să nu se dizolve în viitor, trebuie să redeșteptăm virtuțile care promovează sentimentele de apartenență națională și europeană. Desigur, renașterea acestor sentimente nu trebuie să aibă un rost agresiv, ci numai unul defensiv, de apărare a identității culturii și civilizației europene și a identităților naționale care o alcătuiesc: si vis pacem, para bellum”.

(„Despre dreptate și imaginație juridică” – mai 2017).

Iată, deci, considerațiile esențiale care susțin ideea și propunerea de a i se conferi domnului prof. univ. dr. H.C. Valeriu Stoica titlul de DOCTOR HONORIS CAUSA al Universității „Ovidius” din Constanța.

În final, reiterez dorința, ca un „venerabil” al acestei frumoase școli, să continuați și să vă mandriți cu acest TEZAUR de valori umane, înzestrate cu titlul de Doctor Honoris Causa al Universității „Ovidius” din Constanța, strâns legate de viața noastră universitară și de patrimoniul, atât de complex și prețuit, al acestei provincii tomitane- Dobrogea – centru luminos în spațiul milenar carpato – danubiano – pontic.


*Articolul a fost prezentat în cadrul Conferinței „Starea justiției în România după aderarea la UE”, eveniment organizat la data de 9 mai 2019, la Constanța.
Discursul dlui Marin Voicu cu ocazia Conferinței „Starea justiției în România după aderarea la Uniunea Europeană” (Laudatio prof. univ. dr. Valeriu Stoica) was last modified: mai 14th, 2019 by Marin Voicu
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Marin Voicu

Marin Voicu

Este doctor în drept, avocat în cadrul cabinetului individual de avocat „Marin Voicu", având experiență în drept civil, drept comercial și drept comercial internațional, drept maritim și dreptul comunitar al UE.
A mai scris:

Abonează-te la newsletter