Discursul dlui Marian Nicolae cu ocazia Festivității de decernare a Premiilor RRDP pentru anul 2017

Mulțumesc, dle ministru. Mai întâi aș dori să vă adresez bun-venit la premiile RRDP.

Pentru că, înainte de a spune câteva cuvinte despre această carte premiată, m-am gândit ce înseamnă un premiu – și același gând l-am avut și atunci când am debutat această serie de premii ale RRDP: Să însemne doar o simplă recunoaștere? Să însemne doar o confirmare a unei lucrări care naște controverse? Să însemne o consacrare a autorului? Ș.a.m.d. Cred că câte un pic din fiecare. Și atunci, și ideea ca RRDP, sprijinită de parteneri serioși, poate să contribuie la, practic, formarea unei tradiții cât privește premierea unor lucrări de calitate, a unei munci de calitate. Cum spunea, de multe ori, și prietenul meu Bogdan Dumitrache, important și cel mai dificil este să reușești mai întâi să faci o selecție și apoi să faci nominalizările, să asiguri un juriu de calitate și neutru, care să aprecieze și, bineînțeles, să stabilească verdictul.

De aceea, mă bucur că dl ministru Stoica continuă această tradiție care, se pare, se voia abandonată de către Editura Universul Juridic, dar faptul că suntem acum aici cred că este un lucru foarte bun și aș dori să-i felicit pe toți cei care au fost nominalizați pentru premiile jurizabile.

Nu în ultimul rând, să-l felicit și pe dl profesor Dan Chirică – o personalitate incontestabilă a dreptului privat. Nu m-am gândit că premiul opera omnia, adică pentru întreaga activitate, să meargă la domnia sa, pentru că este prea tânăr. E drept că este recent pensionat, dar lucrează la al doilea volum, care va fi, cu siguranță, consistent – sau, cel puțin, dacă nu încă două, pe contracte speciale. Așa încât, cred că o să mai fie prilejuri pentru opera omnia, dar, din păcate, probabil acele lucrări pe care le așteptăm cu toții nu vor mai cădea sub acest premiu. Însă vor exista și alte premii, cu siguranță.

Revenind la lucrarea premiată – și văd Drept civil. Teoria generală, două volume –, înțeleg că pentru la anul – și se va supăra dl profesor Oliviu Puie – nu va mai fi un premiu Traian Ionașcu pentru 2018? Mă îndoiesc, dar fac această observație pentru că am văzut două volume – 2017, 2018 –, deși s-a anunțat că premiile se acordă pentru anul 2017.

Trecând peste această paranteză și mică inadvertență, aș vrea să spun câteva cuvinte despre această lucrare. În introducere, în argumentumul, scris în primul volum, intitulat, cred că nu întâmplător, „Pentru refondarea și recuperarea eredității pierdute a Dreptului civil”, am arătat că o teorie generală a Dreptului civil – am încercat să demonstrez – trebuie să ocupe două chestiuni complementare, două aspecte absolut complementare și, deci, care nu pot fi analizate separat, și anume o teorie sau o parte care să vizeze problematica dreptului civil ca norme agendi, ca reguli de acțiune, dar și o parte care să se ocupe de ceea ce înseamnă teoria drepturilor subiective civile, a raporturilor juridice civile concrete, în care, bineînțeles, elementul principal este dat de conținutul acestora, de drepturile subiective civile, așa-numitele „facultas agendi”. Motiv pentru care și această structură, surprinsă și de profesorul Ionuț-Florin Popa, și de profesorul Radu Rizoiu, două volume structurate pe trei titluri, care să analizeze mai întâi ce este dreptul civil, în sens obiectiv, și apoi ce sunt drepturile subiective civile și cum pot fi ele realizate, apărate în mod efectiv. De ce – pentru că, dacă dreptul subiectiv civil conferă o putere titularului, cum spunea Jean Dabain – Protecția juridică statală este, însă, indispensabilă pentru realizarea lui efectivă. De aici, cum veți observa, și o atenție specială acordată analizei unor probleme delicate privind apărarea drepturilor subiective civile și, în contextul acestei analize, și raportul care trebuie să existe între dreptul subiectiv – acțiune civilă, dreptul material – acțiune, dar chiar și dreptul procesual la acțiune.

N-am să continui să dezvolt, pentru că deja s-au spus destule lucruri despre conținutul celor două volume. Aș încerca să închei, dat fiind faptul că suntem și puțin înaintați cu ora. În primul rând aș dori să mulțumesc celor care m-au ajutat să scriu această carte – este vorba de acei autori ai unor opere fie majore, fie minore, fără de care nici această lucrare nu putea exista, nu putea fi concepută și nici realizată. De ce – pentru că, spunea un autor italian de la Perugia, Alexandro Giuliani: „Dreptul a fost și este o experiență juridică multiseculară”. Prin urmare, Traditio juris – tradiția juridică este indispensabilă. Nu se poate înțelege dreptul, așa cum este el la un moment dat, fără să apelezi la rădăcinile lui și, bineînțeles, la evoluția instituțiilor sale în diferite etape. Și, prin urmare, cercetarea și consultarea operelor juridice care surprind dreptul așa cum este el la un moment dat este indispensabilă. Numai așa putem să știm unde suntem, cum este efectiv, în cazul nostru dreptul civil, care sunt deficiențele sale, cum poate fi el perfecționat pentru a răspunde cât mai bine nevoilor destinatarilor normelor respective. Pentru că, din fericire, dreptul civil, cum am încercat eu să-l prezint, este un drept eminamente supletiv, un jus dispositivum, și, prin urmare, principiul autonomiei private individuale permite particularilor să își regleze interesele, afacerile, prin actele juridice, bineînțeles, cu respectarea ordinii publice și a bunelor moravuri. Dacă dreptul civil nu ar fi unul dispozitiv și ar fi unul imperativ, evident că diferitele disfuncționalități ale sale s-ar repercuta direct și poate devastator în viața fiecăruia. Grație caracterului său supletiv, părțile pot să adapteze, cu ajutorul actorilor juridici, în primul rând al avocaților, dar urmărind și practica judiciară, să-și adapteze diferite instrumente juridice în mod corespunzător și, bineînțeles, cum vă spuneam, să-și satisfacă interesele. Prin urmare, pentru mine nu numai opera magna, dar și opera minoras au fost și sunt de luat în seamă, pentru că ele te ajută fie să nu rătăcești, fie să încerci să faci o lucrare cât mai bună.

În al doilea rând, aș dori să mulțumesc și dlui profesor Ionuț-Florin Popa, și dlui profesor Radu Rizoiu, pentru cuvintele frumoase spuse. Sper că o parte din aceste laude se regăsesc cu adevărat în cele două volume și, dacă est așa, cred că efortul pentru elaborarea lor, cel puțin pentru mine, nu a fost inutil.

Aș dori să mulțumesc, de asemenea, și Editurii Solomon, care a sprijinit această lucrare – am înțeles că n-a fost invitată la festivitate, așa este rivalitatea între edituri. În orice caz, mulțumesc pentru efortul depus în ce privește redactarea, tehnoredactarea și, cred, furnizarea unui produs de calitate sub toate aspectele.

Nu în ultimul rând, aș dori să mulțumesc și familiei, pentru că, așa cum spunea dl decan Ioan Leș în această vară, cred eu că această carte are și autori necunoscuți, mai degrabă ascunși sau simulați, dle Baias…

Este vorba de soția mea, dna judecător Adina Nicolae, și de fiica noastră Teodora, care au fost și m-au sprijinit și, bineînțeles, m-au și tolerat pentru a lucra în condiții cât mai bune.

Nu în ultimul rând, vă mulțumesc și dumneavoastră pentru prezența în această după-amiază și urez succes în continuare Revistei Române de Drept și inițiativelor sale. Vă mulțumesc frumos.