284 views
Domnule Președinte,
În primul rând, doresc să vă mulțumesc pentru privilegiul și bucuria pe care mi le-ați oferit, an de an, invitându-mă să fiu parte la evenimentele dedicate de Uniunea Juriștilor din România Zilei Justiției, cu profesionalism și distincție! Vă mulțumesc, de asemenea, pentru temele generoase abordate și pentru deschiderea cu care ați primit mesajele Asociației Magistraților din România, chiar și atunci când, spunând binelui bine și răului rău, acestea au fost incomode, în numele independenței justiției, pe care n-am tratat-o niciodată ca floare la butoniera judecătorului, ci ca semn și temelie ale dreptului la un proces echitabil!
Îmi veți replica, poate, Domnule Președinte, că granița dintre bine și rău este fragilă și, prin urmare, greu de decelat. S-a întrebat el, Pilat din Pont, ce este adevărul, deși era purtătorul autorității unui imperiu care părea că unește cerul cu pământul. Și n-a găsit răspunsul, pentru că, deși s-a raportat la adevărul absolut ce se găsea în fața lui, nu l-a recunoscut. Din fericire, misiunea noastră nu este să căutăm adevărul absolut, ci misiunea noastră este aceea de cunoaștere și aplicare a legii, în litera și spiritul ei, amintindu-ne de ce spunea Rabelais, că „știința fără conștiință este ruina sufletului”.
Doamnelor și domnilor, o societate democratică nu poate fi concepută în absența independenței justiției, ca sumă a componentelor ce o definesc. Documentele internaționale o proclamă, organismele europene o reafirmă și o potențează, legile interne o reglementează ferm, voci din interiorul și din afara sistemului judiciar pledează pentru ea, în termeni înalți sau pe înțelesul tuturor, Consiliul Superior al Magistraturii este garantul constituțional al acestei independențe.
Suntem de acord cu toții, profesioniști și nespecialiști ai dreptului, că o justiție lipsită de independență nu există, oricâte false elogii i-am aduce. Dar care este, de fapt, nucleul acestui concept? Cu siguranță, putem spune că justiția nu este despre maldăre de documente, în format pe hârtie sau digital, ci este despre oameni, cu oameni și pentru oameni. O asemenea abordare nu atenuează nicidecum rolul judecătorului ca epicentru al independenței justiției.
În anul 2021, Președintele Asociației Internaționale a Judecătorilor avertiza asupra imperativului ca oamenii să știe că justiția se înfăptuiește fără teamă. Președintele Asociației Europene a Judecătorilor sublinia că, atunci când judecătorii se tem, niciun cetățean nu-și poate permite să doarmă liniștit, iar președinta Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni puncta că a controla judecătorii înseamnă a le controla hotărârile – și, desigur, nu se referea la căile legale de atac.
Nu am susținut nicicând și nu voi susține că suntem infailibili, că în sistemul judiciar nu există probleme. Le cunoaștem, le recunoaștem, nu le punem sub obroc și le scuzăm doar atunci când există motive justificate. Nu am susținut că nu ar trebui să avem răspundere și nici că nu ar trebui să ne asumăm independența zi de zi, în activitatea profesională, ca un complex de drepturi și obligații. Dar de aici și până la a prezenta justiția, iar și iar, prin generalizări, ca fiind sursa relelor din societate, ca nerespectându-și locul și misiunea, ca reprezentând o castă ce umblă doar după avantaje este cale foarte lungă și de neparcurs. Pentru că, lovind în sistemul judiciar, se lovește în independența justiției, dar efectele nu se răsfrâng doar asupra magistraților, așa cum se pare că se dorește, ci, prin ricoșeu, asupra actului de justiție și deci asupra cetățenilor.
Aristotel spunea: „calitatea nu este un act, ci este un obicei” și „plăcerea muncii aduce perfecțiunea acesteia”. Dar oare mai este atractivă profesia de judecător în condițiile în care ni se înfățișează în ultimii ani? Instabilitatea statutului s-a acutizat în așa măsură încât orice proiecție asupra acestuia, pe o perioadă mai mare de șase luni, devine iluzorie.
În perioada 2007-2018 au avut loc dezbateri parlamentare, la care și AMR a participat activ, s-au adus modificări substanțiale legilor justiției și, după verificarea de constituționalitate, au intrat în vigoare. La numai doi ani, în anul 2020, a fost lansat proiectul noilor legi ale justiției, au avut loc noi dezbateri parlamentare, la care am participat din nou, un nou control de constituționalitate și apoi intrarea în vigoare a noilor legi ale justiției, în decembrie 2022.
Între timp, în anul 2019 și apoi în fiecare an, au fost lansate public proiecte de acte normative sau campanii publice privind pensiile de serviciu ale magistraților, mai exact, abrogarea acestora, reducerea drastică a lor, modificarea substanțială a condițiilor de pensionare. Bunăoară, la numai 3 zile după intrarea în vigoare a noilor legi ale justiției, care, bineînțeles, conțineau prevederi privind pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor, Consiliul Superior al Magistraturii a primit proiectul legii de modificare a procedurii, condițiilor și cuantumului pensiilor de serviciu ale judecătorilor. După retrimiterea legii în Parlament, ca urmare a controlului de constituționalitate, aceasta a fost adoptată în anul 2023. În anii 2024 și 2025 s-au pus din nou în discuție chestiunile privind statutul magistraților.
Este important să subliniem faptul că toate aceste modificări ale prevederilor privind organizarea judiciară și statutul magistraților s-au făcut, nu o dată, fără consultarea sistemului judiciar sau cu o consultare formală, cu nerespectarea principiului cooperării loiale și în pofida ghidului privind relația între justiție și executiv, elaborat în cadrul programului POCA, care prevede în mod clar necesitatea consultării sistemului judiciar, inclusiv a asociațiilor profesionale ale magistraților. De asemenea, toate aceste demersuri au fost însoțite de campanii dure împotriva judecătorilor și procurorilor, cu generalizări, în care eram prezentați într-o perspectivă obscură, instanțele erau nominalizate ca „tribunale sătești” de la nivelul celor mai înalte funcții în stat și tot de la acel nivel ni se dădeau directive despre cum să soluționăm cauze privind suspendarea executării hotărârilor de guvern.
Volumul de muncă și condițiile de muncă din instanțe erau ignorate, iar pensiile de serviciu ale magistraților erau arătate ca fiind principalul obstacol în calea alocării tranșei din PNRR, cu toate că, potrivit Deciziei nr. 900/2020 a Curții Constituționale, mai există 200.000 de pensii de serviciu și speciale în sectorul bugetar, fără a fi numărate și cele aparținând altor categorii sociale. Prin urmare, nu-i de mirare că sute de judecători și procurori au solicitat eliberarea din funcție prin pensionare, valul transformându-se într-un tsunami fără precedent și ajungându-se, astfel, ca numărul posturilor vacante să fie mai mare de 25% din totalul acestora.
Cu toate că s-a simplificat modalitatea de testare a cunoștințelor pentru intrarea la Institutul Național al Magistraturii și pentru accederea directă în magistratură, cu toate că s-a scăzut media pentru a fi declarat admis, au fost sesiuni de concurs în care până la un sfert din locuri au rămas neocupate. Un corp al magistraților slăbit, împovărat de muncă și de instabilitatea statutului nu poate fi decât reflexia unei societăți în care valorile statului de drept se pervertesc în forme fără fond.
Eurobarometrul FLASH din anul 2024 consemna o percepție de 44% a interferenței politicului în justiție – cu 11% mai mare decât în anul 2023 – și, de asemenea, o percepție de 44% asupra faptului că statutul și poziția judecătorilor nu sunt suficiente pentru a le asigura independența.
De aceea, colegii consideră necesar, pe bună dreptate, ca vocea sistemului judiciar să se facă auzită și să fie ascultată cu bună-credință, spre găsirea unor soluții care să potențeze înfăptuirea și menținerea unui act de justiție de calitate, pentru că așa cum simplu și limpede spunea Sfântul Ioan Damaschin: „Binele nu este bine dacă nu se face bine.”
Dumnezeu să ne ajute! Vă mulțumesc!
