Discriminare salarială între categorii de personal auxiliar. Competența teritorială în acțiunile îndreptate împotriva instanțelor judecătorești

• NCPC: art. 127 alin. (3)
• NCPC: art. 135 alin. (1)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 06.06.2023, sub nr. x/2023, reclamantele A. și B. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel București, Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Justiției și Tribunalul București recunoașterea stării de discriminare, pentru perioada august 2018- la zi și în continuare prin raportare la specialiștii IT, repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor salariale, actualizarea sumelor solicitate cu indicele de inflație, cu dobânzi legale penalizatoare.

Reclamantele și-au întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 567/2004, ale Legii nr. 153/2017 etc., solicitând administrarea probei cu înscrisuri.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 836 din 16 aprilie 2024)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că prezentul litigiu vizează un conflict de muncă declanșat de către reclamantele A. și B., care, la data sesizării primei instanțe, erau eliberate din funcțiile de grefier deținute în cadrul Curții de Apel București și Judecătoriei Sectorului 2 București, nefiind aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Cu toate acestea, se constată că, alături de alți pârâți în cauză, și Tribunalul București are respectiva calitate, fiind una dintre instanțele de judecată împotriva căreia este îndreptată cererea de chemare în judecată.

În acest context, Înalta Curte reține că sunt incidente, raportat la data introducerii acțiunii, dispozițiile art. 127 alin. (2) coroborate cu dispozițiile alin. (2) indice 1 C. proc. civ., potrivit cărora: „(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2¹) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz”.

Din interpretarea acestor dispoziții legale, având în vedere calitatea de pârât a Tribunalului București, rezultă că reclamantele aveau posibilitatea, iar nu obligația, de a sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Reclamantele au ales să introducă cererea de chemare în judecată la Tribunalul București în acord cu prevederile art. 127 alin. (2) raportat la alin. (2)¹ C. proc. civ., care reglementează norme de competență teritorială având caracter relativ. Caracterul facultativ al acestor dispoziții legale permite așadar reclamantelor să recurgă sau nu la acest beneficiu oferit de lege, fără ca acestora să le fie afectată valabilitatea opțiunii.

În aceste condiții, cum reclamantele au ales să sesizeze Tribunalul București, opțiune care, odată exercitată, nu mai putea fi cenzurată, competența de soluționare a cauzei revine acestei instanțe.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Sursa informației: www.scj.ro.