Dezînvestirea reciprocă a două instanţe aflate în conflict. Aplicarea unor norme de competenţă teritorială diferite

• NCPC: art. 107
• NCPC: art. 113 alin. (1) pct. 8
• NCPC: art. 116

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, la data de 28.02.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. S.A. ca, în urma probelor, să se dispună obligarea acesteia din urmă să îi comunice, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinței judecătorești, următoarele înscrisuri:

1. contractul încheiat cu pârâta pentru emiterea cardului de credit cu nr. x;

2. înscrisurile din care să rezulte că reclamanta este datoare acestei societăți, precum și că societatea este îndreptățită să încaseze sumele de bani achitate de reclamantă până în prezent;

3. extrasul de cont din care să rezulte soldul inițial pe care reclamanta l-ar datora societății, ce reprezintă această sumă, sumele de bani pe care reclamanta le-a achitat până în prezent pârâtei, precum și sumele de bani pe care se susține că le mai are de plată și ce reprezintă aceste sume.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 253 din 6 februarie 2019)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că, în cauză, competența soluționării litigiului revine Judecătoriei Alba Iulia, pentru considerentele ce succed:

Prin acțiunea depusă pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., să se dispună obligarea acesteia să îi comunice, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinței judecătorești următoarele documente: contractul încheiat cu pârâta pentru emiterea cardului de credit cu nr. x; înscrisurile din care să rezulte că reclamanta este datoare acestei societăți, precum și că societatea este îndreptățită să încaseze sumele de bani achitate până în prezent; extrasul de cont din care să rezulte soldul inițial pe care reclamanta l-ar datora societății, ce reprezintă această sumă, sumele de bani pe care reclamanta le-a achitat până în prezent pârâtei, precum și sumele de bani pe care societatea susține că le mai are de plată și ce reprezintă aceste sume.

Înalta Curte reține că dezînvestirea reciprocă a celor două instanțe aflate în conflict a fost generată de aplicarea unor norme de competență teritorială diferite, prin prisma obiectului litigiului, respectiv norma de competență de drept comun din art. 107 C. proc. civ. și cea din art. 113 alin. (1) pct. 8 din același cod, referitoare la competența teritorială alternativă.

Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede: „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel”.

Dispozițiile art. 113 C. proc. civ., referitoare la competența teritorială alternativă, stipulează în alin. (1) pct. 8 că „în afară de instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, mai este competentă instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor”.

Instanța constată că prezentul litigiu, astfel cum a fost configurat prin petitele cererii de chemare în judecată evocate anterior, are ca obiect obligație de a face, însă demersul judiciar al reclamantei vizează tocmai executarea de către pârâta B. S.A. a unor obligații ce își au izvorul în contractul privind cardul de credit nr. x. Așadar, acest contract în care pârâta deține fără dubiu calitatea de consumator, constituie cauza juridică a cererii de chemare în judecată.

În raport de aceste aspecte, pentru determinarea competenței de soluționare a pricinii, este aplicabilă norma înscrisă în art. 113 C. proc. civ. alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Totodată, scopul instituit prin reglementarea art. 113 alin. (1) pct. 8 este de a proteja consumatorul, facilitându-i accesul la justiție printr-o dispoziție favorabilă, ceea ce îi conferă prerogativa de a alege între două sau mai multe instanțe competente.

Mai departe, este de reținut că pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate, revine exclusiv reclamantului, în temeiul art. 116 C. proc. civ.

Cum, în aplicarea art. 116 C. proc. civ., reclamanta a înțeles să introducă acțiunea la instanța de la domiciliul său din Alba Iulia, județ Alba, care se află în circumscripția Judecătoriei Alba Iulia, acestei instanțe îi revine competența de a se pronunța asupra cererii de chemare în judecată.

Sursa informației: www.scj.ro.