Deturnare şi utilizare nejustificată a patrimoniului străin. Stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei (NCP, L. nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 155/2020

NCP: art. 154 alin. (1) lit. d), art. 155, art. 295; L. nr. 302/2004: art. 133 alin. (2) lit. j)

Raportat la textele de lege invocate și la actele dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată faptul că persoana care face obiectul cererii a fost trimisă în judecată de către autoritățile judiciare ale statului solicitant pentru săvârșirea infracțiunii de deturnare și utilizare nejustificată a patrimoniului străin prevăzută în art. 209 alin. (1) C. pen. sloven, constând în aceea că, „în perioada 4 septembrie 2017 – 15 septembrie 2017, pe vasul de croazieră B., în portul Piram, unde a lucrat în baza contractului de muncă pentru navă, încheiat cu societatea C., la locul de muncă „purser”, persoană responsabilă cu îndatoriri financiare și administrative, în care se încadrează și primirea numerarului în seifuri, numita a luat suma de 21.689,11 euro și 3.872,14 USD (3.119.93 euro) și astfel și-a însușit pe nedrept în dauna societății C. în total suma de 24.809,04 euro”, faptă ce corespunde infracțiunii de delapidare, prevăzută în art. 295 raportat la art. 308 C. pen., fiind îndeplinită condiția dublei incriminări.

De asemenea, se constată că cererea statului solicitant de preluare a judecății nu este contrară principiului non bis in idem, nefiind pronunțată o hotărâre definitivă pentru aceleași fapte nici în Republica Slovenia și nici în România, după cum rezultă din fișa de cazier judiciar a persoanei în cauză.

În ceea ce privește prescripția răspunderii penale, se constată că aceasta nu a intervenit, întrucât termenele prevăzute de legea penală conform art. 155 și art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. nu au fost depășite.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că persoana cercetată are cetățenie română; în urma consultării bazei de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a rezultat că figurează cu domiciliul în Municipiul București.

Astfel, având a analiza și ipoteza prevăzută în art. 133 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție constată, contrar primei instanțe, că cererea este întemeiată sub aspectul oportunității desfășurării procedurii penale în România, în condițiile în care intimata, de cetățenie română, se află pe teritoriul României unde își desfășoară și activitatea profesională, astfel că executarea unei eventuale condamnări în România ar fi susceptibilă să amelioreze posibilitățile de reintegrare socială a acesteia.

Totodată, întrucât se pretinde că intimata A. a săvârșit fapta pe vasul de croazieră B., în portul Piram, administrarea probelor constând în audierea martorilor se poate realiza în egală măsură de instanța slovenă sau de instanța română prin videoconferință, în al doilea caz, în baza unui ordin european de anchetă.

Prin urmare, apreciind esențială în cauză asigurarea prezenței persoanei acuzate la judecarea cauzei și constatând, totodată, că executarea unei eventuale pedepse în România ar asigura posibilități reale de reintegrare socială a acesteia, văzând că sunt îndeplinite astfel cerințele Convenției europene privind preluarea de proceduri în materie penală adoptată la Strasbourg la 15 mai 1972, cu referire la art. 2 (existența unei solicitări a unui alt stat contractant), art. 6 și art. 7 (dubla incriminare a faptelor), art. 8 pct. 1 lit. a), b) și f) (acuzata are reședința obișnuită în statul solicitat, respectiv România; aceasta este cetățean român; există posibilitatea ca în cazul unei condamnări în statul solicitat să se amelioreze posibilitatea de reintegrare socială a celor condamnați), instanța de control judiciar, în temeiul art. 131 și urm. din Legea nr. 302/2004, consideră admisibilă cererea de preluare a procedurii penale privind judecata intimatei de către autoritățile judiciare române.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite contestația formulată de intimata A. împotriva încheierii din data de 14 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a penală.

Va desființa încheierea atacată și, rejudecând cauza, va admite cererea de preluare a judecății formulată de autoritățile din Republica Slovenia cu privire la intimata A. în cauza ce formează obiectul dosarului penal II K 16223/2018 al Judecătoriei din Koper, referitor la infracțiunea de delapidare prevăzută în art. 295 C. pen.

Cum art. 131 alin. (6) din aceeași lege prevede că, în cazul în care cererea a fost declarată admisibilă, judecata continuă potrivit Codului de procedură penală, făcând aplicarea art. 41 alin. (1) lit. c) din acest cod, se va stabili că Judecătoria Sectorului 4 București este competentă să judece în fond cauza, instanță în a cărei rază de competență teritorială locuiește intimata inculpată.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis contestația formulată de intimata A. împotriva încheierii din data de 14 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a penală.

A desființat încheierea atacată și, rejudecând, a admis cererea de preluare a judecății formulată de autoritățile din Republica Slovenia cu privire la intimata A. în cauza ce formează obiectul dosarului penal II K 16223/2018 al Judecătoriei din Koper,  referitor la infracțiunea de delapidare prevăzută în art. 295 C. pen.

A stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, instanță căreia i s-a înaintat dosarul.

Sursa informației: www.scj.ro.