Determinarea momentului de început al termenului de 90 de zile pentru cererea de plată a despăgubirilor în falimentul asigurătorului

• Legea nr. 213/2015: art. 14 alin. (1)
• Legea nr. 503/2004: art. 22
• NCPC: art. 496

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat anularea deciziei FGA prin care i s-a respins cererea de plată ca tardiv formulată, precum și obligarea pârâtei la acordarea despăgubirilor solicitate.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 979 din 21 februarie 2024)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând legalitatea sentinței recurate prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor intimatului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, în vederea încasării indemnizațiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanță de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data nașterii dreptului de creanță, atunci când acesta s-a născut ulterior.

Potrivit art. 20 alin. (1) și (2) din Norma ASF nr. 24/2019, respectiv art. 20 alin. (1) din Norma ASF nr. 16/2015, cererea de plată se poate depune începând cu data publicării deciziei A.S.F. de închidere a procedurii de redresare financiară, în temeiul art. 22 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare, și în maximum 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment; pentru creanțele de asigurări născute ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de deschidere a procedurii de faliment, cererea de plată poate fi depusă în maximum 90 de zile de la data nașterii dreptului de creanță al creditorului de asigurări.

Din aceste dispoziții reiese că stabilirea momentului de la care începe să curgă termenul de 90 de zile pentru formularea cererii este diferit în funcție de data nașterii dreptului de creanță al creditorului de asigurări, respectiv după cum este vorba de o creanță născută anterior sau ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de deschidere a procedurii falimentului față de societatea de asigurări.

Mai exact, art. 20 alin. (1) din Norma nr. 16/2016 are două ipoteze legale ale momentului de la care curge termenul de 90 de zile:

a. pentru creanțele născute anterior hotărârii definitive de deschidere a falimentului, cererea de plată se depune în maxim 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment;

b. pentru creanțele născute ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de deschidere a procedurii de faliment, cererea de plată poate fi depusă în maximum 90 de zile de la data nașterii dreptului de creanță al creditorului de asigurări.

Or, prima instanță reține că cererea de plată nu a fost depusă în termenele prevăzute de art. 20 alin. (1) din Norma ASF nr. 16/2016 și art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, respectiv în maximum 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment, fără a clarifica mai întâi situația de fapt și fără a lămuri care dintre cele două ipoteze legale este incidentă în cauză.

Statuând că în cazul reclamantului termenul curge de la data rămânerii definitive a sentinței de deschidere a procedurii de faliment a B. S.A., respectiv 17.03.2017, iar data nașterii creanței a fost 28.03.2017, când a rămas definitivă sentința civilă nr. 1914/28.02.2017 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prima instanță face o greșită aplicare a legii.

Așa fiind, Înalta Curte conchide că recursul de față este fondat, urmând a fi admis, în temeiul art. 496 și urm. C. proc. civ., cu consecința casării sentinței recurate și a trimiterii cauzei la prima instanță pentru o nouă judecată.

În rejudecare, prima instanță va analiza susținerile contradictorii ale părților legate de data nașterii dreptului de creanță al creditorului de asigurări și, în funcție de acest moment va stabili argumentat de când curge termenul legal de 90 de zile de formulare a cererii de plată și, în consecință, dacă cererea de plată a fost tardiv formulată.

Sursa informației: www.scj.ro.