Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
105 views
În fundamentarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut următoarele:
Reclamanta, fost procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a învestit Tribunalul Bucureşti la data de 10.12.2021, cu un litigiu având ca obiect drepturile salariale izvorând din raporturile de muncă dintre aceasta şi Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Cum reclamanta şi-a încetat activitatea prin pensionare, prin publicarea în M.Of. nr. 1172/10.12.2021 a Decretului Preşedintelui României nr. 1288 din 10.12.2021, nu poate fi reţinută incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., competenţa teritorială urmând a fi stabilită conform dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii.
Potrivit acestor dispoziţii, competenţa de soluţionare a conflictelor de muncă aparţine instanţei de la domiciliul, după caz, sediul reclamantului, care, în speţă, aşa cum rezultă din copia conformă a cărţii de identitate, la momentul sesizării instanţei se situează în Mun. Bucureşti.
Competenţa teritorială în speţă, este una exclusivă şi de ordine publică, având în vedere interpretarea per a contrario a prevederilor art. 126 C. proc. civ. şi astfel nici părţile şi nici instanţa neputând deroga de la dispoziţiile legale care o instituie.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Alba – secţia I Civilă competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată reclamanta A. a solicitat acordarea unor diferenţe de drepturi de natură salarială care decurg din raporturile de serviciu cu titlu de despăgubiri, fiind vorba, aşadar, de un litigiu de dreptul muncii.
Totodată, se constată că reclamanta (procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) şi-a încetat activitatea prin pensionare, la 10.12.2021, astfel cum reiese din publicarea în M.Of. nr. 1172/10.12.2021 a Decretului Preşedintelui României nr. 1288 din 10.12.2021.
Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, competenţa de soluţionare a conflictelor de muncă aparţine instanţei de la domiciliul, după caz, sediul reclamantului şi conform art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
Este de subliniat că prevederile art. 269 alin. (2) Codul muncii stabilesc o competenţă teritorială complexă, al cărui mecanism juridic de determinare cuprinde două elemente: o competenţă alternativă a instanţelor (tribunalelor), dar şi exclusivă, în sensul că reclamantul are alegerea numai între două instanţe competente (ori de la domiciliul sau reşedinţa sa, ori de la locul de muncă).
Cum reclamanta şi-a încetat activitatea prin pensionare la 10.12.2021 (data sesizării primei instanţe), în determinarea competenţei instanţei nu este incident criteriul locului de muncă, deoarece reclamanta nu mai are un loc de muncă, şi nici prevederile art. 127 C. proc. civ., care reglementează o competenţă alternativă, având în vedere strict calitatea de procuror a reclamantului la data formulării cererii de chemare în judecată.
Faţă de cele anterior expuse, văzând şi art. 269 alin. (2) Codul muncii coroborat cu art. 210 din Legea nr. 62/2011, la determinarea instanţei competente este necesar a se avea în vedere domiciliul sau reşedinţa reclamantei la data sesizării instanţei.
Raportat la împrejurarea că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 10.12.2021, domiciliul reclamantei se situează în judeţul Alba, iar aceasta nu a făcut dovada că ar fi avut o reşedinţă în Bucureşti la acea dată, fiind irelevante eventualele modificări ale domiciliul reclamantei, ulterioare datei introducerii cererii de chemare în judecată, Înata Curte constată că Tribunalul Alba este instanţa căreia îi revine competenţa teritorială de soluţionare a pricinii deduse judecăţii.
În considerarea celor ce preced, reţinând că la data introducerii acţiunii reclamanta avea domiciliul în jud. Alba, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba – secţia I Civilă.
Sursa informației: www.scj.ro.
