Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
103 views
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Judecătoriei Roman îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:
Cererea asupra căreia poartă conflictul negativ de competenţă are ca obiect ordonanţa preşedinţială introdusă de reclamantul A. pe rolul Judecătoriei Gura Humorului, la 22 mai 2024, prin care s-a solicitat schimbarea domiciliului minorului C., stabilit prin sentinţa civilă nr. 1814 din 11 septembrie 2019 a Judecătoriei Roman, de la pârâta B., din municipiul Roman, la locuinţa sa, situată în oraşul Gura Humorului.
Prin apărările formulate în cauză, pârâta a învederat că este de acord cu solicitările reclamantului, menţionând că schimbarea domiciliului minorului este în interesul superior al acestuia, starea sa de sănătate impunând instituirea unei asemenea măsuri, respectiv înscrierea la o unitate şcolară destinată copiilor cu nevoi speciale, în speţă, Şcoala Specială „Sfântul Andrei”, în a cărei circumscripţie se află locuinţa tatălui său.
Reclamantul a depus la dosar sentinţa civilă nr. 1814 din 11 septembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, prin care Judecătoria Roman, învestită fiind cu soluţionarea cauzei având ca obiect divorţul reclamanţilor A. şi E., precum şi cu cererile accesorii acestuia, a admis acţiunea civilă, a desfăcut căsătoria prin acord, a dispus ca reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei (B.), a stabilit domiciliul copilului la locuinţa mamei, din municipiul Roman, obligaţiile de întreţinere, precum şi programul de păstrare a legăturilor personale ale reclamantului cu minorul.
Conform dispoziţiilor art. 920 C. proc. civ., „Instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei”.
Art. 114 C. proc. civ. stipulează în sensul că, „Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită”.
Norma legală citată instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.
Noţiunile de „domiciliu sau reşedinţă a persoanei ocrotite” sunt prevăzute de C. civ. pentru diferitele situaţii ce interesează obiectul cererilor adresate instanţei de tutelă şi de familie.
Pentru locuinţa copilului minor prezintă relevanţă, ca regulă, domiciliul sau reşedinţa părinţilor săi, fie al amândurora, dacă minorul locuieşte cu aceştia (art. 496 alin. (1) C. civ.), fie al părintelui la care i s-a stabilit locuinţa prin acordul părinţilor sau de către instanţa de tutelă şi familie, prin hotărâre judecătorească.
Raportând situaţia de fapt dedusă judecăţii la normele legale evocate şi la probaţiunea administrată, reiese că domiciliul minorului este în municipiul Roman, unde a fost stabilit prin hotărâre judecătorească definitivă (sentinţa civilă nr. 1814 din 11 septembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019), aceasta fiind locuinţa lui statornică, în sensul reglementat de art. 92 alin. (2) C. civ. („minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuieşte în mod statornic”), în această localitate frecventând cursurile Centrului Şcolar pentru Educaţie Incluzivă.
Aşadar, în vederea stabilirii instanţei competente, chiar şi în situaţia existenţei unui acord al pârâtei în acest sens, nu prezintă relevanţă schimbarea în fapt a locuinţei minorului (din luna iunie a anului curent, conform susţinerilor reclamantului, consemnate în referatul de anchetă socială întocmit de Primăria Comunei Păltinoasa), de vreme ce, prin hotărâre judecătorească definitivă domiciliul acestuia a fost stabilit în municipiul Roman, la locuinţa pârâtei, iar, potrivit art. 114 C. proc. civ., cererile privind instituirea măsurilor de protecţie specială asupra persoanei fizice, de competenţa instanţei de tutelă şi de familie, se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Roman.
Sursa informației: www.scj.ro.
