Determinarea competenței teritoriale în litigiile având ca reclamant un operator regional cu statut de autoritate publică asimilată

• Legea nr. 241/2006: art. 1 alin. (3)
• Legea nr. 51/2006: art. 1 alin. (2)
• Legea nr. 554/2004: art. 10 alin. (3)
• Legea nr. 554/2004: art. 2 alin. (1) lit. b)
• NCPC: art. 133 pct. 2
• NCPC: art. 134
• NCPC: art. 135 alin. (1)

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, la data de 21.11.2023, reclamanta, Compania de Apă Someș S.A., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene – Direcția Generală Program Dezvoltare Durabilă – Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Infrastructura Marea, suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/06.10.2023 întocmit de pârât, prin care s-a stabilit că suma de 3405,84 RON este neeeligibilă. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 și art. 50 alin. (8) din O.U.G. nr. 66/2011.

Apreciind că reclamanta nu poate fi în niciun caz asimilată unei persoane juridice de drept privat, chiar dacă este constituită în societate pe acțiuni, aceasta fiind o persoană juridică de drept public, respectiv autoritate publică asimilată, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, în temeiul art. 10 alin. (3) teza a II-a din același act normativ s-a stabilit că instanța competentă din punct de vedere teritorial este cea de la sediul pârâtului, respectiv Tribunalul București.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1845 din 28 martie 2024)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Prin acțiunea dedusă judecății reclamanta Compania de Apă Someș S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene – Direcția Generală Program Dezvoltare Durabilă – Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Infrastructura Marea suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/06.10.2023, întocmit de pârât, referitor la contractul de lucrări nr. x/1.09.2020 – „CL 24 – Extinderea sistemului de alimentare cu apă în zona Șimleu Silvaniei – Marca” din cadrul proiectului „Proiectul Regional de dezvoltare a infrastructurii de apă și apă uzată din județele Cluj și Sălaj în perioada 2014-2020”, cod SMIS 108858.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență vizează aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce privește consecințele pe care le atrage asupra instanței competente teritorial să judece cauza încadrarea reclamantului autoritate publică în categoria persoanelor vătămate prin actul administrativ contestat.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței:

„(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului”.

Înalta Curte apreciază că reclamanta Compania de Apă Someș S.A. are calitatea de autoritate publică asimilată, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004:

„autoritate publică – orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică”. Deși este o societate înființată în temeiul Legii nr. 31/1990, reclamanta are capital majoritar public și prestează servicii de utilități publice dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 51/2006, precum și de art. 1 alin. (3) din Legea nr. 241/2006 privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, încadrându-se în definiția operatorului de servicii de utilități publice dată de art. 2 lit. g) din legea privind serviciile comunitare de utilități publice.

Prin art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză are calitatea de autoritate publică, acesta se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, iar în speță, pârâtul are sediul în municipiul București. Norma anterior menționată nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei fiind reprezentat de calitatea reclamantului de autoritate publică.

Este adevărat că în prezenta cauză reclamanta Compania de Apă Someș S.A. acționează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o altă autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, însă aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, ce vizează situația reclamanților persoane fizice sau juridice de drept privat. Competența trebuie, așadar, stabilită în raport de dispozițiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) anterior enunțat, normă care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului autoritate publică, fără a face distincție între situațiile în care se acționează în calitate de parte vătămată și cele în care se acționează ca emitent al actelor atacate.

Prin urmare, în considerarea calității de autoritate publică asimilată a reclamantei Compania de Apă Someș S.A. și a locului situării sediului pârâtului, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ. Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Sursa informației: www.scj.ro.