Determinarea competenței teritoriale în acțiunea introdusă de o organizație sindicală în reprezentarea membrilor afiliați și soluționarea conflictului negativ de competență ivit între două instanțe de fond

• C. muncii: art. 269 alin. (2)
• Legea nr. 367/2022: art. 1 pct. 8
• Legea nr. 367/2022: art. 28 alin. (1)
• Legea nr. 367/2022: art. 44
• NCPC: art. 135 alin. (1)

Prin cererea înregistrată la 27 decembrie 2022 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2022, reclamanta A., în numele membrilor de sindicat, a solicitat obligarea pârâtului Spitalul Județean de Urgență Slatina, la acordarea voucherelor de vacanță în cuantum de 1.450 RON pentru anul 2020.

Totodată, s-a reținut că prin stabilirea instanței competente la sediul sindicatului și nu la cel al organizației sindicale (federație) se asigură într-adevăr o protecție mai eficientă a drepturilor și intereselor membrilor de sindicat, având în vedere că de cele mai multe ori locul de muncă al acestora este în același județ în care se află sediul sindicatului din care fac parte.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 448 din 29 februarie 2024)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul București și Tribunalul Olt, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente:

În cauză, obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect acordarea unui drept salarial, formulată de A., în numele membrilor Sindicatului Promedica Olt, angajați ai pârâtei.

Pentru a determina competența teritorială de soluționare a conflictului de muncă pendinte, instanța supremă va avea în vedere dispozițiile legale specifice jurisdicției muncii, cele prevăzute de art. 269 alin. (2) din Codul muncii, art. 28 din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social (act normativ în vigoare la data introducerii acțiunii și care a abrogat Legea dialogului social nr. 62/2011) și statuările din Decizia nr. 1/2013 din 21 ianuarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Așadar, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, în vigoare la data formulării acțiunii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori, după caz, sediul.

De asemenea, se cuvine menționat că, în înțelesul Legii nr. 367/2022 privind dialogul social (art. 1 pct. 8), organizația sindicală reprezintă o denumire generică pentru sindicat, federație sindicală, confederație sindicală și uniune sindicală teritorială, iar, potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (3) din același act normativ, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2) ale aceluiași articol, printre care se numără și dreptul de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă.

Totodată, prin decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, aplicabilă și în actualul context legislativ, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat în sensul că organizațiile sindicale au legitimare procesuală activă, iar în determinarea competenței teritoriale potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare [fost art. 284 alin. (2)], se va ține seama de sediul sindicatului – reclamant.

Având în vedere că în înțelesul Legii nr. 367/2022 privind dialogul social, organizația sindicală este o denumire generică pentru sindicat, federație sindicală, confederație sindicală și uniune sindicală teritorială, în condițiile în care legiuitorul a recunoscut legitimare procesuală activă tuturor organizațiilor sindicale, indiferent de denumire/formă de înființare/asociere, interpretarea oferită prin decizia evocată, dată în recurs în interesul legii, privește oricare organizație sindicală care introduce o acțiune în justiție în numele și pentru membrii unui sindicat și care, astfel, dobândește calitatea de reclamant.

Prin urmare, în speță, ceea ce prezintă relevanță în stabilirea competenței teritoriale nu este sindicatul de care aparțin membrii în numele cărora s-a introdus o acțiune, ci organizația sindicală reclamantă, indiferent că este un sindicat, federație sindicală, confederație sindicală sau uniune sindicală teritorială care acționează în numele membrilor unui sindicat afiliat unei astfel de forme de asociere, aceasta fiind, de altfel, și interpretarea instanței supreme care se desprinde inclusiv din considerentele deciziei 1/2013.

Așadar, în interpretarea dată, instanța supremă nu a statuat în sensul că se va ține seama de sediul sindicatului indiferent de circumstanțe, ci interpretarea vizează însăși calitatea de reclamant în care acționează organizația sindicală, urmând ca, în stabilirea competenței teritoriale, să se țină cont de sediul respectivei organizații sindicale reclamante, indiferent că aceasta este un sindicat, federație sindicală, confederație sindicală sau uniune sindicală teritorială.

Totodată, se cuvine evidențiat faptul că doar sindicatul are membri afiliați, în timp ce, potrivit art. 44 din Legea nr. 367/2022, federațiile și confederațiile sunt forme de asociere ale sindicatelor/federațiilor.

Însă, potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 367/2022, toate aceste „organizații sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși”, astfel încât, în litigiul pendinte, și federația sindicală reclamantă are aceleași drepturi ca și sindicatele ce fac parte din respectiva federație, putând acționa deopotrivă, la cerere, în apărarea drepturilor și intereselor membrilor sindicatelor asociate în respectiva federație.

În consecință, față de împrejurarea că sediul A. se află în municipiul București, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Sursa informației: www.scj.ro.