Determinarea competenței materiale în soluționarea unei contestații la executare privind deducerea unor perioade de detenție efectuate în străinătate

• Legea nr. 302/2004: art. 166 alin. (16)
• NCP: art. 263 alin. (1)
• NCP: art. 35 alin. (1)
• NCP: art. 367 alin. (1)
• NCPP: art. 275 alin. (3)
• NCPP: art. 36 alin. (1) lit. a)
• NCPP: art. 51 alin. (6)
• NCPP: art. 553
• NCPP: art. 598 alin. (1) lit. d)

Prin sentința penală nr. 120 din 15 mai 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Tribunalul Cluj, secția penală, în temeiul dispozițiilor art. 141 alin. (17) din Legea 302/2004, a admis excepția necompetenței Tribunalului Cluj și a declinat în favoarea Curții de Apel Cluj competența de soluționare a cauzei având ca obiect recunoaștere acte judiciare străine, cerere formulată de către petentul A., în prezent persoană privată de libertate în Penitenciarul Gherla.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 375 din 13 august 2024)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Determinarea competenței de soluționare a cererii formulate de condamnatul A. este condiționată de clarificarea prealabilă a obiectului cauzei.

În acest sens, Înalta Curte reține că, prin cererea adresată Tribunalului Cluj, condamnatul A. a solicitat recunoașterea Hotărârii de Guvern nr. 148/2023 a statului maghiar privind reintegrarea sub custodie a persoanelor condamnate pentru trafic de persoane și deducerea din pedeapsa în executarea căreia se află și a perioadelor în care a fost privat de libertate urmare a demersurilor făcute de statul maghiar în vederea executării pedepsei de 7 ani și 3 luni închisoare recunoscută de către Curtea de Apel Cluj prin sentința nr. 217/06.10.2023 emisă de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2023, respectiv a perioadelor 14.10.2023-13.12.2023 și 14.12.2023-25.01.2024.

În susținerea cererii, condamnatul a atașat la dosar un set de înscrisuri emise de autoritățile străine din care rezultă că a fost încarcerat în perioada 14.10.2023 – 25.01.2024 într-un penitenciar din Franța și, respectiv, într-un penitenciar din Ungaria, precum și o adresă emisă de Penitenciarul Rahova.

Astfel, condamnatul a arătat că, prin decizia din 28.12.2023, Departamentul de executare a pedepselor al Tribunalului din Gyula, Ungaria, a dispus scăderea din durata pedepsei închisorii de 7 ani și 3 luni stabilită de autoritățile judiciare maghiare și recunoscută de autoritățile judiciare din România prin sentința penală nr. 217/06.10.2023, emisă de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2023, definitivă în data de 18.10.2023, a perioadei de detenție pe teritoriul Franței în perioada cuprinsă între 14.10.2023-13.12.2023.

Totodată, a arătat că în perioada 14.12.2023-25.01.2024 a fost încarcerat în Ungaria, fiind eliberat în baza Hotărârii de Guvern nr. 148/2023 a statului maghiar privind reintegrarea sub custodie a persoanelor condamnate pentru trafic de persoane.

Înalta Curte reține că, prin sentința penală nr. 217/06.10.2023, emisă de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2023, definitivă în data de 18.10.2023, s-a recunoscut hotărârea penală nr. 9. B.322/2012/131 pronunțată de Judecătoria Orașului Battonya, definitivă la data de 18.11.2014 prin decizia nr. 1. Bf. 166/2014/21 emisă de Tribunalul Gyula ca instanță de gradul II, prin care s-a aplicat persoanei condamnate A. pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 218 alin. (1) lit. a) și b) și alin. (3) lit. c) din Codul maghiar, incriminată de legea română ca infracțiunea de trafic de migranți în formă continuată, prev. de art. 263 alin. (1) și (2) lit. a) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., și infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) și (3) din C. pen. și s-a revocat beneficiul suspendării executării pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare aplicate condamnatului prin hotărârea penală nr. 1. B.257/2009/9 pronunțată de Judecătoria Orașului Lenti, dispunându-se executarea acestei pedepse alăturat celei de 6 ani. În consecință, s-a dispus executarea într-un penitenciar din România a pedepsei rezultante de 6 închisoare + 1 an și 3 luni închisoare = 7 ani și 3 luni închisoare. Totodată, s-a dedus din pedeapsa de 7 ani și 3 luni ani închisoare durata arestului preventiv din Ungaria din 17.10.2011 până la data de 16.12.2013, durata reținerii și arestării în vederea predării, din data de 25.08.2023 până la data de 08.09.2023, precum și perioada arestării în vederea predării din Italia din data de 13.12.2018 până în data de 13.03.2019.

A fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 275/06.10.2023 de către Curtea de Apel Cluj.

În contextul prezentat, Înalta Curte notează că, raportat la conținutul concret al solicitării adresate instanței, obiectul cererii formulate de contestatorul condamnat A. îl constituie recunoașterea unor acte presupus emise de autoritățile judiciare din Ungaria și deducerea perioadei cuprinsă între 14.12.2023-25.01.2024 în care s-a aflat în detenție pe teritoriul Franței și al Ungariei, pretins recunoscută ca executată de către autoritățile judiciare din Ungaria, din pedeapsa de 7 ani și 3 luni închisoare în regim de detenție la care a fost condamnat prin hotărârea penală nr. 9. B.322/2012/131 pronunțată de Judecătoria Orașului Battonya, definitivă la data de 18.11.2014 prin decizia nr. 1. Bf. 166/2014/21 emisă de Tribunalul Gyula ca instanță de gradul II, astfel cum a fost recunoscută și pusă în executare prin sentința penală nr. 217/06.10.2023, emisă de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2023, definitivă în data de 18.10.2023.

În acest context, raportat la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că cererea condamnatului A. tinde, în mod esențial, la constatarea intervenirii unei cauze de reducere a pedepsei rezultante în executarea căreia se afla la momentul inițierii demersului judiciar, constând în zilele de detenție ce i-au fost recunoscute de statul maghiar, ulterior emiterii mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 275/06.10.2023 de către Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2023, și subsecvent situației în care petentul a părăsit teritoriul României și s-a sustras executării pedepsei rezultante de 7 ani și 3 luni aplicată de autoritățile judiciare maghiare și recunoscută prin sentința penală nr. 217/06.10.2023 a Curții de Apel Cluj în dosarul nr. x/2023, definitivă în data de 18.10.2023, prin respingerea, ca nefondată, a contestației formulată de persoana solicitată A. de către instanța supremă.

Ca urmare, cererea astfel formulată constituie o contestație la executare care își găsește temeiul în dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. și care, potrivit alin. (2) al aceluiași text de lege, intră în competența de soluționare a instanței de executare ori a celei în a cărei circumscripție se află locul de deținere al contestatorului.

Potrivit art. 553 din C. proc. pen., instanța de executare este, de regulă, instanța primului grad de jurisdicție, legiuitorul stabilind astfel o corelație între competența materială în faza judecății și competența punerii în executare a hotărârilor penale.

Această corelație trebuie avută în vedere și în cazul determinării instanței de executare în cazul hotărârilor pronunțate în străinătate și recunoscute de curțile de apel, conform competenței speciale prevăzute de Legea nr. 302/2004. În acest caz, identificarea instanței de executare se face prin aplicarea regulilor privitoare la competența materială din partea generală a C. proc. pen., în raport de natura și gravitatea infracțiunilor recunoscute.

Atribuțiile instanței de executare aparțin instanței care ar fi fost competentă să judece cauza în fond, dacă infracțiunea ar fi fost săvârșită pe teritoriul României.

Așadar, în cauza de față, raportat la infracțiunile pentru care petentul A. a fost condamnat în străinătate, respectiv infracțiunile de trafic de migranți în formă continuată și constituirea unui grup infracțional organizat, instanța competentă material să judece cauza în fond, dacă fapta ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, este tribunalul, în raport de dispozițiile art. 36 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

În raport de locul de deținere al contestatorului la data formulării contestației la executare, Penitenciarul Gherla, instanța competență să soluționeze cauza Tribunalul Cluj.

Se reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile prevăzute de legea specială, întrucât vizează o situație particulară.

Astfel, potrivit art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală „În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător”.

Din interpretarea acestei dispoziții legale rezultă că, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, se constată existența unor acte emise de autoritățile judiciare ale statului străin prin care s-au acordat reduceri de pedeapsă aferente perioadei executate anterior transferului și care ar fi avut, astfel, efecte asupra duratei pedepsei recunoscute de instanța națională, această din urmă instanță este competentă a le recunoaște în cadrul procedurii contestației la executare. Situația este asemănătoare celorlalte ipoteze în care, ulterior rămânerii definitive a unei hotărâri pronunțate de instanța română, se constată o incompletă sau incorectă deducere din pedeapsă a perioadei în care persoana a fost supusă unor măsuri preventive privative de libertate, ipoteze în care competența de soluționare a contestației la executare aparține instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Or, în speță, nu este incidentă această situație particulară, întrucât vizează, așa cum s-a arătat în cele ce preced, deducerea unei perioade de detenție ulterioare recunoașterii și punerii în executare de către instanța română a hotărârii judecătorești transmisă de statul emitent, nicidecum o deducere incompletă sau incorectă de către instanța care a recunoscut hotărârea străină de condamnare.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul persoana condamnată A. în favoarea Tribunalului Cluj, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor fi lăsate în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 360 RON, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.