Determinarea competenței materiale în litigiile privind contribuția de asigurări sociale de sănătate reținută din pensia militară

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, Înalta Curte constată că atât prin acţiunea depusă iniţial, cât şi prin precizarea depusă la solicitarea instanţei, reclamantul a arătat că obiectul acţiunii îl reprezintă acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, acţiune însoţită de excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XXIV pct. 11-14, 16-20, respectiv ale art. XXV din această ordonanţă.

Împrejurarea că prin O.U.G. nr. 130/2021 s-au adoptat măsuri pentru impozitarea pensiilor care depăşesc un anumit cuantum, cum este şi cazul reclamantului, nu transformă automat prezentul litigiu într-un litigiu de drepturi şi asigurări sociale, care să fie de competenţa Tribunalului Braşov – secţia I Civilă, complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale.

Astfel, prezenta acţiune este formulată în temeiul art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit căruia: „(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. (2) Instanţa de contencios administrativ, dacă apreciază că excepţia îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituţională şi suspendă soluţionarea cauzei pe fond. (3) După pronunţarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios administrativ repune cauza pe rol şi dă termen, cu citarea părţilor. Dacă ordonanţa sau o dispoziţie a acesteia a fost declarată neconstituţională, instanţa soluţionează fondul cauzei; în caz contrar, acţiunea se respinge ca inadmisibilă. (4) În situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii ridicate în altă cauză, acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I. (5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative”.

În raport de aceste prevederi, se constată că obiectul cauzei se încadrează în sfera prevăzută de dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, neavând relevanţă care este obiectul ordonanţei vizate, context în care se reţine că prezenta acţiune este de competenţa instanţei de contencios administrativ.

În ceea ce priveşte instanţa de contencios administrativ competentă să soluţioneze prezenta cauză, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, fiind un litigiu care priveşte o ordonanţă emisă de Guvernul României, prin urmare un act emis de o autoritate centrală, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Aşadar, competenţa teritorială revine, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, exclusiv instanţei de la domiciliul reclamantului, prin urmare, Curţii de Apel Braşov.

Aşa fiind, în raport cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Sursa informației: www.scj.ro.