Despre executarea silită. NCPC. Modificări

18 dec. 2014
Vizualizari: 5141
Nicolae Cirstea

Nicolae Cîrstea: Bună ziua, domnule Ioan Gârbuleț! Vă mulțumesc că ați acceptat să acordați primul interviu pentru noul portal universuljuridic.ro. Sunteți magistrat, autor de cărți juridice foarte bine primite de public și unul dintre specialiștii români în materia executării silite. Activați acum la Inspecția Judiciară, care funcționează în cadrul Consiliul Superior al Magistraturii. Participați la conferințe juridice. Nu sunt puține provocările profesionale cărora trebuie să le faceți față!

Ioan Gârbuleț: Bună ziua, domnule Cîrstea, și vă mulțumesc pentru că, la început de drum cu un nou portal juridic, ați avut amabilitatea să vă opriți la mine. Vreau însă să fac o mică precizare. Inspecția Judiciară este o structură cu personalitate juridică, care funcționează în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și îndeplinește, prin inspectorii judiciari, atribuții de analiză, verificare și control, structurate în două categorii: atribuții privind activitatea și conduita judecătorilor și procurorilor, inclusiv a celor care sunt membri ai Consiliului Superior al Magistraturii sau inspectori judiciari, precum și a magistraților-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și atribuții de control privind activitatea instanțelor și parchetelor.
Dar să revenim la întrebarea dumneavoastră. Da, aveți dreptate. Sunt judecător de aproape două decenii, am publicat 15 lucrări de drept în calitate de autor, coautor sau coordonator și peste 70 de articole, note, studii, comentarii în diverse reviste de specialitate, am participat la foarte multe conferințe interne și internaționale în materia executării silite și a dreptului penal. Prin urmare, provocările sunt multiple, având în vedere multitudinea de activități pe care le desfășor, însă, atunci când pui suflet în ceea ce faci și când te dedici cu adevărat acestei profesii, totul pare extrem de simplu și lucrurile se desfășoară în mod firesc, de la sine.

Ioan Garbulet

Nicolae Cîrstea: Cum ați început să vă îndreptați atenția către materia executării silite?

Ioan Gârbuleț: Mi-am dat seama încă de când am intrat în magistratură că executarea silită reprezintă „cenușăreasa” dreptului procesual civil, atenția fiind concentrată foarte mult pe faza de judecată, iar această materie era neglijată. Totodată, lucrările și studiile publicate în acest domeniu erau extrem de puține. La acea vreme, executarea silită se realiza prin intermediul instanțelor de executare, iar executorii judecătorești funcționau în cadrul instanței de judecată, fiind desemnat un judecător care supraveghea această activitate. Eu am fost unul dintre acești judecători. Mai târziu, după ce în anul 2001 profesia de executor judecătoresc a devenit o profesie liberală, ce se desfășura în cadrul unor birouri independente de instanțele judecătorești, o anumită perioadă de timp am activat în cadrul corpului de control al ministrului justiției, unde, printre altele, m-am ocupat de controlul activității profesionale a executorilor judecătorești. Trebuie să precizez faptul că, potrivit art. 62 din Legea nr. 188/2000, Ministerul Justiției, prin inspectorii generali de specialitate, exercită controlul profesional al executorilor judecătorești. Timp de câțiva ani am fost lector la Centrul Național de Pregătire și Perfecționare al Executorilor Judecătorești, fiind titularul disciplinei „Organizarea și exercitarea profesiei de executor judecătoresc”, astfel că am scris prima lucrare în această materie, iar apoi, datorită problemelor pe care le-am identificat în practică, am elaborat, împreună cu domnul executor judecătoresc Adrian Stoica, un ghid practic de executare silită, publicat în două ediții. Odată cu apariția unui nou Cod de procedură civilă, am publicat, în colaborare cu doamna Evelina Oprina, un tratat teoretic și practic de executare silită, în două volume, de aproape 2.500 de pagini. Următoarele lucrări în acest domeniu au venit de la sine, astfel că, până în prezent, am elaborat șase lucrări în această materie, cea de-a șaptea urmând a fi publicată la începutul anului 2015. Totodată, de-a lungul vremii am publicat zeci de articole și studii în materia executării silite, iar teza mea de doctorat se ocupă de cercetarea aceluiași domeniu.


Nicolae Cîrstea: Această materie a fost una care a suferit modificări importante prin noul Cod de procedură civilă, puteți să faceți o scurtă paralelă între vechea și noua reglementare?

Ioan Gârbuleț: În expunerea de motive a Legii privind noul Cod de procedură civilă se arăta că vechiul Cod a fost supus unor frecvente intervenții legislative, care au condus la o aplicare și interpretare neunitară, lipsită de coerență, cu repercusiuni asupra duratei, eficienței și finalității actului de justiție. Întrucât procedurile judiciare s-au dovedit greoaie, formaliste, costisitoare și de lungă durată, s-a conștientizat faptul că eficacitatea administrării actului de justiție constă în mare măsură și în celeritatea cu care drepturile și obligațiile consfințite prin hotărâri judecătorești intră în circuitul civil, asigurându-se astfel stabilitatea raporturilor juridice deduse judecății. Nerespectarea cerințelor procesului echitabil, sub aspectul duratei procedurii ori decurgând din neexecutarea hotărârilor judecătorești, a constituit obiectul mai multor cauze la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în care România este parte, astfel că dispozițiile noului Cod de procedură civilă urmăresc să răspundă unor deziderate actuale, precum accesul justițiabililor la mijloace și forme procedurale mai simple și accesibile și accelerarea procedurii, inclusiv în faza executării silite.
Așadar, este limpede că, prin elaborarea unui nou Cod de procedură civilă, legiuitorul a avut în vedere crearea unor proceduri simple și accesibile, precum și celeritatea acestora nu numai în faza judecății, ci și în faza executării silite.
Cu toate că inițiativa privind elaborarea unui nou Cod o apreciez ca fiind pozitivă, din păcate, cel puțin în partea care reglementează executarea silită, legiuitorul nu a reușit să realizeze ceea ce și-a propus inițial, ci, dimpotrivă, a creat proceduri mult mai greoaie și mai formaliste decât cele pe care le-a înlocuit, cu costuri mult mai mari, inserând anumite dispoziții legale care practic sunt inutile, și, în același timp, nu a corelat anumite texte de lege sau au rămas în afara reglementării unele situații care se întâlnesc în practica execuțională, iar despre celeritatea procedurilor nici nu poate fi vorba.
Încă din anul 2011, în cadrul conferințelor la care am participat și prin studiile pe care le-am publicat, am atras atenția asupra acestor aspecte afirmând că, dacă acest Cod intră în vigoare, în modalitatea în care exista la acea dată, în cel mult 2 ani executarea silită se blochează. Acum îmi dau seama că am fost extrem de optimist, întrucât, la doar 6 luni de la intrarea în vigoare a Codului, majoritatea instanțelor mari din țară au fost sufocate de avalanșa cererilor de încuviințare a executării silite, Consiliul Superior al Magistraturi și Ministerul Justiției fiind nevoiți să adopte măsuri în acest sens, concretizate în Legea nr. 138/2014.

Nicolae Cîrstea: Prin preocupările dumneavoastră în sfera executării silite, sunteți în mod natural apropiat al profesiei de executor judecătoresc. Care a fost impactul în activitatea executorilor, a instanțelor al noilor reglementări introduse prin noul Cod de procedură civilă?

Ioan Gârbuleț: Din punctul meu de vedere, impactul a fost unul major, atât în ceea ce privește activitatea executorilor judecătorești, cât și în privința instanțelor de judecată. Așa cum arătam anterior, prin noul Cod s-a creat un formalism excesiv în această materie, procedurile elaborate fiind mult mai greoaie decât cele pe care le-a înlocuit, iar soluțiile alese de legiuitor nu sunt dintre cele mai inspirate. Ca să fiu mai explicit, am să vă dau un exemplu: dacă în vechea reglementare executorul judecătoresc și ceilalți participanți la executarea silită încheiau în jur de 170 de acte, conform noii reglementări, trebuie încheiate aproximativ 500 de acte. Numai din acest simplu exemplu ne putem da seama de impactul noului Cod asupra activității executorilor judecătorești și a executării silite în general.
Noua legislație procesual civilă a stabilit ca instanță de executare judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea și, având în vedere că aceasta soluționa cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, în foarte scurt timp instanțele din reședințele de județ și din capitală, unde își au sediul majoritatea executorilor judecătorești, au fost pur și simplu invadate de cererile de încuviințare a executării silite, astfel că s-a ajuns la un blocaj în această materie. Mai mult, art. 650 alin. (1) din Codul de procedură civilă a fost declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională, fiind necesară o intervenție legislativă în acest sens.

Nicolae Cîrstea: Înțeleg din răspunsul dumneavoastră că trebuiau corectate o serie de reglementări introduse prin noul Cod de procedură, lucru care, iată, se întâmplă prin Legea nr. 138/2014. Cum apreciați aceste modificări?

Ioan Gârbuleț: Per ansamblu, această lege poate fi apreciată ca fiind una care vine în sprijinul executării silite și care contribuie într-o anumită măsură la accelerarea procedurilor execuționale, însă este departe de ceea ce are nevoie executarea silită în acest moment.
Totuși, chiar dacă apreciez că legea în ansamblu are un caracter pozitiv, cred că unele dispoziții din această lege sunt neinspirate sau chiar anacronice. Aș da câteva exemple în acest sens:
– s-a introdus învestirea cu formulă executorie, care, în opinia mea, este o instituție inutilă și anacronică. Când spun acest lucru, am în vedere următoarele:
În primul rând, potrivit legii, se învestesc cu formulă executorie doar o anumită categorie de titluri executorii, și nu toate titlurile executorii, astfel că această instituție nu își are rostul.
În al doilea rând, această instituție este inutilă, deoarece instanța de judecată verifică cu prilejul învestirii cu formulă executorie doar condițiile de formă cerute de lege pentru a fi titlu executoriu, care puteau fi verificate fără greutate de către executorul judecătoresc atunci când se pronunța asupra cererii de încuviințare a executării silite, nefiind nevoie de pronunțarea unei hotărâri de către instanța de judecată, atâta timp cât se face o verificare pur formală a titlului executoriu.
În al treilea rând, prin adoptarea Legii nr. 138/2014, legiuitorul a avut în vedere degrevarea instanțelor de judecată de avalanșa de cereri de încuviințare a executării silite care le sufocau, însă acest lucru s-a realizat doar parțial, întrucât, prin introducerea aceste noi instituții și prin instituirea unei proceduri asemănătoare încuviințării, intenția legiuitorului, de altfel lăudabilă, nu va avea efectul scontat, întrucât judecătorul este obligat să soluționeze cererea de învestire printr-o încheiere, care trebuie motivată și care, în funcție de soluția adoptată, poate fi atacată de către părțile raportului execuțional. De asemenea, dacă avem în vedere că majoritatea titlurilor executorii întâlnite în practica execuțională nu sunt hotărâri judecătorești, vom ajunge la concluzia că scopul care s-a urmărit prin această lege, respectiv degrevarea instanțelor de judecată, nu va putea fi atins, anulându-se în mare parte beneficiile obținute prin renunțarea la încuviințarea executării silite de către instanță.
– s-a renunțat în mod inexplicabil la competența alternativă a executorului judecătoresc în situația în care bunurile imobile se află în circumscripțiile mai multor curți de apel;
– s-a lăsat plata onorariului executorului judecătoresc la discreția creditorului în situația în care bunurile urmăribile nu se vând. În aceste situații, dacă creditorul nu avansează de bunăvoie onorariul, executorul judecătoresc va lucra în mod gratuit, cu toate că vorbim de o profesie liberală;
– s-a stabilit ca în toate cazurile instanța de executare să soluționeze litigiul prin încheiere, deși, în general, în faza de judecată instanța se pronunță printr-o sentință.

Nicolae Cîrstea: Împreună cu doamna judecător Evelina Oprina ați pus la dispoziția juriștilor un exhaustiv tratat de executare silită. Cum s-a născut ideea acestuia și în cât timp ați reușit să-l finalizați?

Ioan Gârbuleț: Întrucât anterior elaborasem un ghid practic de executare silită, care conținea o parte teoretică și una practică, mi-am propus ca, atunci când va intra în vigoare noul Cod de procedură civilă, să scriu un tratat teoretic și practic de executare silită. Ideea a apărut odată cu intenția legiuitorului de a elabora un nou Cod.
Deși inițial am avut în vedere colaborarea cu un alt autor, după apariția Codului în anul 2010, mi-am dat seama că nu voi reuși să elaborez lucrarea în timp util, deoarece voiam să apară odată cu intrarea în vigoare a noului Cod, astfel că am cooptat-o în proiect pe doamna judecător Evelina Oprina, care, din punctul meu de vedere, este cel mai bun teoretician în materia executării silite din România (doamna judecător este profesor universitar și autor a mai multor lucrări în acest domeniu), și, astfel, am reușit să scoatem lucrarea pe piață relativ în același timp în care a intrat în vigoare noul Cod de procedură civilă. Am lucrat la acest tratat 3 ani și nu a fost simplu deloc, întrucât, inițial, am avut în vedere proiectul noului Cod, iar când a apărut Codul în 2010, am constatat că erau foarte multe modificări față de proiect, astfel că lucrarea a trebuit rescrisă. În anul 2012 a apărut Legea de punere în aplicare a noului Cod, care a adus modificări substanțiale executării silite, și iarăși tratatul a trebuit refăcut. Prin urmare, am avut multe peripeții cu această lucrare.


Nicolae Cîrstea: Cum a fost primită de executori, de public această carte-eveniment, apărută la momentul oportun – adică imediat după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă?

Ioan Gârbuleț: Din semnalele pe care le am, lucrarea a fost foarte bine primită de către toți practicienii dreptului, nu numai de către executorii judecătorești, fiind, până în prezent, singurul tratat scris în materia executării silite potrivit noului Cod de procedură civilă. Foarte mulți executorii judecătorești ne-au mulțumit în mod direct pentru această lucrare, afirmând că îi ajută extrem de mult în activitatea pe care o desfășoară, iar unii chiar au intitulat-o „cartea cărților”. Lucrarea a fost premiată în anul 2013 de către Uniunea Juriștilor din România.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale


Nicolae Cîrstea: Aveți în lucru, împreuna cu doamna judecător Evelina Oprina, un comentariu al modificărilor introduse prin Legea nr. 138/2014. Ce încercați să surprindeți în această lucrare?

Ioan Gârbuleț: În această lucrare ne-am propus să analizăm în detaliu modificările aduse executării silite prin Legea nr. 138/2014, arătând beneficiile aduse acestei materii prin noile texte de lege, dar și evidențiind, în același timp, minusurile, deloc neglijabile, ale acestei reglementări.
Totodată, vor fi analizate vechile dispoziții legale în antiteză cu cele actuale, precum și modificările care, în opinia noastră, s-ar fi impus a fi aduse în acest domeniu, în contextul adoptării acestor schimbări.
De asemenea, vor fi prezentate modele orientative de acte pe care executorul judecătoresc sau alți participanți la executarea silită trebuie să le emită sau să le întocmească potrivit noilor reglementări.

Nicolae Cîrstea: Prin prisma cercetărilor dumneavoastră în această materie, puteți face o paralelă între reglementarea materiei executării în România după această modificare și reglementările specifice țărilor din regiune sau țărilor mai dezvoltate din punct de vedere economic și social?

Ioan Gârbuleț: Așa cum arătam anterior, executarea silită în țara noastră este caracterizată printr-un formalism excesiv, iar soluțiile identificate de legiuitor nu sunt dintre cele mai inspirate. În multe țări din jurul nostru, care au adoptat legislații recente în această materie, cum am făcut noi, lucrurile stau mult mai bine, deoarece ele sunt adaptate vremurilor în care trăim. De exemplu, în unele țări, executorii judecătorești au acces direct la bazele de date ale statului, popririle se pot efectua în mod direct, executorii judecătorești pot solicita aducerea forțată a debitorului de către forța publică, pot cere instanței luarea față de debitor a măsurii de a părăsi țara etc.


Nicolae Cîrstea: Vă mulțumesc pentru disponibilitatea de a sta de vorbă cu noi. Aveți un mesaj pentru noi, la început de drum cu acest portal, și pentru cititorii noștri?

Ioan Gârbuleț: Eu vă mulțumesc pentru că v-ați oprit la mine în contextul în care ați considerat că reprezint ceva pentru executarea silită din România. Vă doresc mult succes în noul proiect și sper să fie portalul pe care îl așteaptă toți cei care, într-un fel sau altul, se ocupă sau au tangență cu lumea juridică. Mie îmi place foarte mult. Le sugerez cititorilor dumneavoastră să urmărească zilnic acest portal, întrucât informațiile pe care le cuprinde sunt de cea mai bună calitate, iar pasajele extrase din lucrările, articolele și studiile publicate oferă posibilitatea de a face o primă evaluare calitativă a acestora.

Despre executarea silită. NCPC. Modificări was last modified: mai 5th, 2015 by Ioan Gârbuleț

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Ioan Gârbuleț

Ioan Gârbuleț

Este judecător din anul 1996, în prezent fiind inspector judiciar la Inspecția Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. Este doctor în drept și membru în colegiul de redacție al Revistei române de executare silită. A fost vicepreşedintele Curţii de Apel Tg. Mureş, inspector în cadrul Corpului de control al ministrului justiţiei şi lector la Centrul Naţional de Pregătire şi Perfecţionare a Executorilor Judecătoreşti.
A mai scris: