Despre evoluție, provocări și oportunități în profesia de avocat la aproape 20 de ani de activitate profesională

29 mai 2020
Vizualizari: 1449

Nicolae Cîrstea: Bine v-am regăsit, doamnelor și domnilor, la interviurile Universul Juridic! Suntem la Firma de Avocatură Pop, Briciu, Crai, aici, aproape de centrul Bucureștiului, împreună cu dna avocat Adriana Crai. Bine te-am regăsit, Adriana!

Adriana Crai: Bine te-am regăsit!

Nicolae Cîrstea: Trebuie să spunem celor care ne privesc că noi am fost colegi de grupă în facultate, iar, pentru mine, este o bucurie această revedere, chiar m-aș bucura să putem discuta despre evoluția din acești 20 de ani ai carierei tale, despre această poziție de Managing Partner, dacă nu mă înșel, pe care o ai în societatea de avocatură. Ce presupune, cum se integrează tinerii în societatea voastră de avocatură, cum sunt motivați ș.a.m.d.? Poți să faci o trecere în revistă a acestor aproape 20 de ani de la terminarea facultății?

Adriana Crai: Da. Au fost 20 de ani care au trecut destul de rapid. Într-adevăr, am fost colegi de facultate. Eu am început imediat după facultate să lucrez cu Traian Briciu. Imediat, la câteva luni distanță, am început această colaborare în care este și Paul Pop.

Nicolae Cîrstea: Un termen istoric pe care îl aveți împreună!

Adriana Crai: O întreagă istorie, mai ales ținând cont de mișcările și de fluiditatea de pe piața avocaturii românești, eu zic că este o adevărată performanță pentru noi! Pentru mine, începuturile au fost foarte frumoase, am avut parte de mentorat în adevăratul sens al cuvântului. Cu Traian Briciu am început să ne cunoaștem din facultate. A fost unul dintre profesorii pe care i-am admirat foarte tare, mi-a plăcut foarte mult, cum probabil ții și tu minte, modul în care își structura cursul, pledoaria, logica cu care își prezenta argumentele. A fost și un mic incident, probabil că așa ne-am remarcat mai mult unul pe celălalt. Țin minte că la un examen de parțial dăduse foarte multe note mici și am fost printre cei care făcuseră contestație, cred că luasem nota 7, și se auzise de la secretariat că au fost respinse toate contestațiile. Eram foarte pregătită să mă duc să mă lupt și să îi cer să îmi arate lucrarea, să văd de ce m-a depunctat. Și a fost o surpriză pentru mine, a venit foarte calm, cum este el de obicei, și a spus că a respins toate contestațiile, mai puțin pe a domnișoarei Crai, față de care își cere scuze că uitase să-i puncteze speța. Probabil că, de acolo, încet-încet, a continuat cu procesul simulat, cu examenele finale, și a venit din partea lui această propunere de colaborare de acum aproape 20 de ani. Apoi, lucrurile au continuat firesc. În fiecare dintre cei doi parteneri am regăsit multe lucruri de învățat, multe lucruri care mi-au construit atât cariera, mi-au construit și personalitatea în multe privințe, fiecare dintre ei m-a ajutat să-mi clădesc o încredere profesională. Cred că, până la urmă, am ajuns să rezistăm împreună atât timp datorită unor valori comune pe care am constatat că le avem. Cred că fiecare dintre noi este foarte, foarte implicat în partea aceasta profesională și în dorința de a ieși fiecare lucru bine, de a fi fiecare detaliu pus la punct, de a fi totul, dacă se poate spune, perfect pentru client. În același timp, cred însă că, trecând de acest aspect de perfecționare profesională pe care l-am avut toți trei, cred că și calitățile umane, și caracterul, și corectitudinea în abordarea situațiilor de viață sau de drept ne-au ținut și ne-au menținut împreună.

Nicolae Cîrstea: Cum a evoluat societatea de avocatură de la acel moment al anului 2001 și până în prezent? Câți avocați sunteți acum aici?

Adriana Crai: Acum suntem 16. Tocmai am făcut, în această perioadă de pandemie, două noi angajări. Ce să zic? Probabil că începuturile au fost unele foarte firești, în care eram cumva ancorați în avocatura de tip vechi, în avocatura clasică, în care omul este important, în care relația cu avocatul este una esențială, și noi am încercat cumva pe parcursul timpului să menținem această caracteristică a firmei, nu ne-am dorit să ajungem foarte mari. Este un moment, poate, de depersonalizare, sau cel puțin așa le-am resimțit noi, și toate relațiile noastre, și profesionale, atât cu colegii, dar și cele cu clienții, sunt relații care durează poate și mai mult de 10 ani de zile. Iar această apropiere, comunicare, empatie pe care o ai, până la urmă, cu clientul nouă ni s-a părut că este foarte importantă. Treptat, datorită volumului, datorită solicitărilor, am crescut. În ultima vreme am început să creștem și pe componenta de consultanță, deși eram cumva cunoscuți în piață pentru partea de litigii. Au venit tot mai multe solicitări ale clienților. Inițial, acum 10-15 ani, aveam tentația de a le refuza. Doar că am constatat, sau am simțit, că putem face lucrurile cel puțin la fel de bine, dacă nu mai bine decât anumite departamente de consultanță. A fost foarte importantă viziunea aceasta integrată, în care tu vii cu ceea ce știi din partea de litigii, știi care sunt pericolele, știi o clauză dintr-un contract de care te-ai lovit într-un litigiu, care a fost poate adaptat de un departament de consultanță pe modelul unui contract de common-law, fără să fie foarte mult filtrat prin legislația noastră, și, repet, la solicitarea, la insistența clienților am început să dezvoltăm și această parte de consultanță, care se pare că în ultima vreme a crescut, și am început să construim departamente și pe partea aceasta și să încercăm să nu nișăm foarte mult aceste departamente. Lucrăm pe proiecte, nu lucrăm pe departamente. Nu este un om care știe doar proprietate intelectuală, nu este un om care știe doar achiziții publice, nu este un om care știe doar fiscal. Când ai un contract, trebuie să știi dreptul civil, nu mai pot să folosesc acum termenul de „drept comercial”, deși mie îmi este foarte drag, trebuie să știi fiscalitate, trebuie să știi, poate, carte funciară, deci trebuie să ai o perspectivă de ansamblu, pe care să i-o poți da clientului, pentru că, altfel, ești nevoit să fragmentezi foarte mult munca și să colaborezi cu alte firme, alți avocați care nu au toate detaliile. Mie mi se pare, de altfel, o chestiune importantă faptul că, printre clienții noștri, se numără foarte mulți avocați. Nu neapărat în nume personal, dar sunt spețe în care vin și, fie pe consultanță, fie pe instanță, ne solicită sprijinul, colaborarea, poate tocmai pentru că am reușit să construim o viziune integrată a dreptului.

Nicolae Cîrstea: Care sunt ariile principale de expertiză la voi?

Adriana Crai: Treptat, le-am cam dezvoltat pe toate. Cum spun eu, cred că le facem cam pe toate, mai puțin penalul. Pe drept penal avem colaboratori, dar am preferat să nu intrăm foarte mult în acest domeniu. În schimb, tot ce înseamnă drept civil, contracte, drept societar, foarte mult s-a dezvoltat în ultima vreme, la noi, în birou, partea de achiziții publice, drept administrativ, drept fiscal, proprietate intelectuală, așa cum menționam și mai devreme, în urbanism sunt foarte multe spețe la ora actuală. Sigur că am trecut cu toții și ne-am câștigat cumva experiența pe acele revendicări și legi de restituire, apoi am avut niște spețe extrem de interesante. Cred că am reușit la acest moment să acoperim cam toate aceste domenii, și sper eu cu succes.

Nicolae Cîrstea: Ce presupune această poziție de Managing Partner? Întotdeauna m-am întrebat, așa, din afara zonei avocațiale. E acel om care conduce și activitatea administrativă, și relația cu clienții, și activitatea colegilor avocați? Sau doar ceva din toate acestea?

Adriana Crai: Asta este o întrebare dificilă pentru mine. Este o poziție nu foarte facilă și, pe de altă parte, cu foarte multe provocări. Eu recunosc că mie îmi place foarte mult avocatura, îmi place foarte mult avocatura de bară, și îmi place foarte mult și avocatura de consultanță, mai ales partea de tranzacții, care îți dă adrenalina aceea și satisfacția de a câștiga ceva pe moment. Pe de altă parte, într-adevăr, această poziție te pune în situația de a comunica și de a ține toate întâlnirile cu clienții și de a verifica și partea administrativă. Oricâte ajutoare ai avea, nu-ți permiți la acest nivel să nu fii implicat în fiecare detaliu, de la un simplu contract de asistență juridică, pe toată legislația actuală, fie pe GDPR, fie pe legislația spălării banilor, sunt o grămadă de formalități care nu pot rămâne undeva, acolo, suspendate în sarcina unui office manager. Este, de asemenea, importantă, cea mai importantă, coordonarea avocaților. Iar aici, din păcate, pentru un Managing Partner vin foarte multe sarcini dificile, acelea de a certa, acelea de a critica. Sigur, și acelea de a lăuda.

Nicolae Cîrstea: Sau de a aduce argumente, poate.

Adriana Crai: Aceasta este o implicare pe care, pe fiecare dosar și pe fiecare dintre colegi, atunci când trebuie construită strategia, o discutăm și o facem. O fac și eu foarte des, o fac și cei doi colegi ai mei parteneri. Nu pot fi lăsate așa, cum îți spuneam și mai devreme, nu poți lăsa un avocat să se ocupe singur de un dosar fără niciun fel de coordonare, fără să aibă niciun fel de legătură cu clientul. Și atunci, da, discutăm pe dosare și stabilim împreună strategii, stabilim împreună argumente sau pledoarii. Asta face parte din activitatea de mentorat sau de coordonare, mai frecvent utilizată în ultimele luni, în ultimii ani. Eu nu sunt un fan al activității manageriale, cu atât mai mult cu cât, din punctul de vedere al timpului, este o adevărată provocare. Sunt zile în care poate am 10 ore adunate de vorbit la telefon, cu aceste chestiuni administrative care trebuie rezolvate, cu chestiunile de coordonare. Eu nu sunt dispusă să renunț la partea de avocatură propriu-zisă, motiv pentru care încă merg în multe dintre dosare și tranzacții. Iar asta presupune o perfecționare și o căutare continue a unor răspunsuri pentru fiecare client în parte. Nu-ți permiți, ca avocat, în general, să ai cunoștințele sub nivelul judecătorului, pentru că, după aceea, poate te duci și îi critici hotărârea. Nu-ți permiți să nu ai respectul celuilalt coleg avocat cu care te întâlnești în instanță. Nu-ți permiți să faci greșeli, pentru că este vorba de o reputație construită cu greu și în mult timp, iar o eroare absolut banală sau o uitare a unui termen sau a unei taxe de timbru poate produce niște consecințe catastrofale pentru client, și atunci este nevoie să fii atent la toate aceste detalii, să-ți aloci timp pentru ele și, în același timp, să cauți să te perfecționezi și să evoluezi. Nu poți rămâne cu ceea ce ai învățat în facultate sau cu ceea ce citești două ore pe an.

Nicolae Cîrstea: Crezi că ar putea fi într-o asemenea poziție și un non-avocat?

Adriana Crai: Este o discuție. Probabil că, pe partea administrativă, ar fi foarte bine-venită ocuparea acestei poziții de către un non-avocat. Pe de altă parte, în firma noastră, care este una mică spre medie, medie, dacă stau să mă uit, așa, în general, la numărul avocaților din firmele de pe piață, este puțin probabil să se întâmple. Pentru că, în continuare, clientul vrea să vorbească cu tine pe cele mai mici detalii. Inclusiv pe contractul de asistență juridică, inclusiv pe clauze, inclusiv pe plata facturilor, și atunci este posibil ca o astfel de persoană, care să gestioneze administrativ, dar care să nu aibă construită o relație cu clientul respectiv, să nu o poată face la fel de bine.

Nicolae Cîrstea: De ce ar alege o tânără care a intrat în profesie firma Pop, Briciu, Crai? Care sunt avantajele voastre în piață?

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Adriana Crai: Nu aș vrea să par lipsită de modestie la acest răspuns. Noi suntem o firmă destul de căutată pe piață, poate prin ipostazele universitare ale colegilor mei. Pe de altă parte, eu zic că nici cu reputația nu stăm prost, gestionăm dosare mari, importante, la care un avocat nou-intrat are acces în mod direct, față, poate, de alte structuri în care ajunge să lucreze ceva concret, pe un astfel de dosar, după niște ani de muncă administrativă. Noi am încercat să îndepărtăm cât mai mult această muncă administrativă de avocații stagiari și să le dăm oportunitatea de a lucra în mod direct cu astfel de dosare, de a pune întrebări, de a afla răspunsuri, de a învăța o metodologie de lucru. Sigur că trebuie să existe și disponibilitatea lor în acest sens. Pe de altă parte, din experiențele noastre, în general, am avut colegi foarte stabili. Marea lor majoritate au venit direct din facultate, și puținii care au plecat au plecat după șapte ani, 10 ani, cumva mergând fiecare pe un drum propriu, firesc. Nu am avut acele rupturi dramatice care se mai întâmplă pe piața avocaturii. Eu zic că reușim să oferim un mediu echilibrat, exigent profesional, dar, în același timp, nu excesiv de exigent din punctul de vedere al flexibilității și al gândirii, și chiar al programului. Poate că acestea sunt argumentele pentru care suntem destul de căutați și primim foarte, foarte multe CV-uri, și atunci când recrutăm, și atunci când nu recrutăm.

Nicolae Cîrstea: Care sunt calitățile pe care le caută Adriana Crai într-un posibil viitor coleg?

Adriana Crai: Bună întrebare! Eu am cumva setate două categorii de valori la care sunt atentă atunci când selectăm, și, spre bucuria mea, așa cum îți spuneam ceva mai devreme, sper și cred că sunt niște valori comune ale partenerilor. În primul rând, este extrem de importantă pregătirea profesională. În ultima vreme, din fericire, cu toate aceste examene din ce în ce mai dificile cu pregătirea avocaților, cumva au ajuns să fie acoperite. Nu mai poți avea foarte frecvent surpriza de a-ți veni un avocat care chiar să nu fi auzit de niște noțiuni fundamentale de drept. Pe de altă parte, nu este suficient. Și aici vin cumva acele valori caracteriale pe care noi le căutăm, și anume dorința și căutarea de a deveni mai buni, de a înțelege că nu ești un funcționar care are un program de la 9 la 18 și în care trebuie să tipărești un anumit număr de cuvinte sau de caractere. Să ai frământarea de a vrea să găsești o soluție chiar și când ea pare să nu existe. Trebuie să existe, de asemenea, o închegare a colectivului. Noi, fiind atât de interconectați unul cu celălalt, la nivel de echipă, nu ne permitem acele discuții între colegi, acele bisericuțe, acele certuri micuțe care, finalmente, pot duce la destrămarea echipei sau, cel puțin, la o mare frustrare a celor care rămân. Nu-ți dorești să vină omul la tine, la birou, doar ca să-și încaseze un salariu, pentru că el atunci nu va fi motivat cu adevărat în aceste chestiuni care excedează unei redactări corecte. Noi nu vrem doar o redactare corectă. Sigur că o redactare corectă este implicită și indiscutabilă. Dar căutăm, poate, cumva, acea scânteie interioară, care să se transfere și pe hârtie, în care să empatizezi cu clientul, să încerci să-i înțelegi nevoile și să încerci să găsești soluții printre cotloanele legii, printre literele din fiecare articol, astfel încât să poți crea jurisprudență. De ce nu? Eu nu am teama aceasta de a invoca lucruri în care nu am mai fost invocată. Sigur, îmi prinde bine jurisprudența atunci când o găsesc, dar dacă mie mi se pare că unica soluție este de a invoca ceva nou sau de a găsi ceva nou, atunci fără efort fac lucrul acesta. Mă trezesc la trei noaptea și stau, caut și citesc până găsesc sau identific o soluție. Iar aici este un alt aspect esențial. Nu întotdeauna trebuie să mergi pe solicitarea clientului. Sigur că este foarte important scopul lui, dorința lui, de ce a venit la tine, dar uneori clientul poate nu cunoște legea, îți poate cere niște chestiuni incorecte. Niciodată nu am aprobat avocații care își aprobă clienții doar pentru a nu-i pierde. Dacă tu înțelegi scopul pe care îl are acel client, cu siguranță îi poți identifica două-trei alte soluții perfect legale și poate cu mult mai bune decât cea pe care a auzit-o el undeva sau pe care i-a sugerat-o altcineva.

Nicolae Cîrstea: Când am putea spune că un coleg nou este cu adevărat integrat în firmă? Ce etape ar trebui să parcurgă pentru a i se atribui integrarea pe deplin, să zic așa?

Adriana Crai: Nu avem niște standarde foarte clare din punctul acesta de vedere, eu cred că ține de fiecare om în parte și cred că noi ne străduim, noi, cu toții, ca echipă, ne străduim să integrăm pe fiecare cât mai rapid, fără a pune accent pe diferențe de vechime, de experiență sau, de ce nu, de statut. Este foarte important ca omul acela să fie integrat imediat, pentru că doar așa poate căpăta încrederea de a veni să te consulte, să te întrebe, fără să-i fie teamă că riscă o întrebare prostească. Este foarte important pentru noi să știm unde nu știe sau să știm unde are o problemă. Doar așa se pot corecta niște lucruri, dacă este cazul, și doar așa se poate învăța. Sigur că sunt situații poate de incompatibilitate, cred că mai degrabă caracterială, dar acolo, în două-trei-cinci luni, cred că reușești să-ți dai seama că nu a fost neapărat o alegere inspirată. Acolo, mai degrabă, vezi o atitudine fractară de integrare a colegului sau a persoanei respective și mai puțin o dorință a noastră de a-l integra. Mie mi se pare că suntem, în general, deschiși, comunicativi, foarte dispuși inclusiv la brainstorming. Sunt spețe pe care căutăm soluții și la care ne reunim toți colegii în sala de ședință. Oricum, avem niște ședințe săptămânale în care încercăm cumva să ne organizăm programul, iar, acolo, cel care are o speță la care nu a găsit o soluție, la care nu știe sigur cum să facă, vine și o spune. Apoi, încercăm cu toții, fiecare raportat la cunoștințele și experiența lui, să identificăm soluții și să ajutăm, practic, în rezolvarea speței, a problemei respective.

Nicolae Cîrstea: Adriana, suntem la sfârșit, mai avem câteva minute. Dacă ai putea să ne spui, într-un minut, cum vezi societatea voastră de avocatură în viitor? Sunt lucruri care mai pot fi atinse, ca performanță, ca notorietate, complexitatea dosarelor?

Adriana Crai: Cu siguranță mai sunt. În ceea ce privește complexitatea dosarelor, așa cum am spus, nu stăm foarte prost. Ca notorietate, probabil că notorietatea o avem mai mult pe piața avocaturii. Dar nu ne-am propus neapărat o dezvoltare foarte amplă a structurii noastre. Ne dorim să dezvoltăm ceea ce am început deja. Ne dorim să mergem și să continuăm cu partea de litigii pe domeniile pe care le avem, nu ne dorim să începem nimic special pe această parte. Ne dorim să dezvoltăm partea de consultanță, pentru că, așa cum spuneam deja, am început și se pare că este foarte mare nevoie de ea. Eu îmi doresc doar să reușim în continuare, așa cum am reușit în ultimii aproape 20 de ani, după cum spuneai și tu, să rămânem uniți, să rămânem uniți prin valori, să rămânem uniți prin scopuri, să ne păstrăm clientela, spun eu, fidelă pe care am avut-o. Ne dorim să îi ajutăm pe noii noștri colegi sau pe viitorii noștri colegi să devină avocați foarte buni, și sperăm că putem să facem un oarecare mentorat, deși această noțiune pare ușor învechită, este o noțiune destul de dragă nouă, pentru că fiecare, dintre noi trei, a crescut într-un mentorat, și este foarte util acest lucru. Deci evoluția ar trebui să fie una firească, eu nu mi-aș dori să depășim 25-30 de avocați. Asta mi se pare cumva limita în care acea noțiune de „boutique law firm” mai poate exista. Nu aș vrea să pierdem contactul cu avocatura, cu profesia, în esența ei, și cu clientul, care este cel care îți dă ocazia să fii avocat.

Nicolae Cîrstea: Îți mulțumesc foarte mult, Adriana!

Adriana Crai: Și eu îți mulțumesc!

Nicolae Cîrstea: Doamnelor și domnilor, am fost în direct de la Pop, Briciu, Crai, o societate de avocatură, iată, care ființează de aproape 20 de ani, cu dna Adriana Crai, Managing Partner! Vă așteptăm în continuare pe universuljuridic.ro, pentru informații de specialitate, articole și opinii, și, de asemenea, pe ujmag.ro, cea mai mare librărie online juridică din România! Și, la sfârșit, așa cum spunem de fiecare dată, să nu uităm că măreția dreptului depinde de interpretări, de momentul în care se fac și, mai ales, de oamenii care le fac! La revedere!

Despre evoluție, provocări și oportunități în profesia de avocat la aproape 20 de ani de activitate profesională was last modified: iunie 2nd, 2020 by Adriana Crai

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice