Despre eşecul educaţiei

25 apr. 2017
Vizualizari: 1338

În urmă cu vreo două săptămâni în timp ce călătoream cu un microbuz am văzut un tip ce se întinsese pe bancheta din spate; vorbea tare la telefon. Doar ieșise din penitenciar și de fericire își suna toți prietenii risipiți prin colțurile Europei. Le povestea tuturor cum a dat statul român în judecată la CEDO, pentru condițiile din penitenciare, că a avut și are bani, chiar dacă a fost închis, că a plătit un avocat, pe care i l-a recomandat un coleg de celulă care primise deja bani de la CEDO și deja își făcea calcule, ce bani ia de la stat. Împărțise deja banii pe căprării, știa câți bani o să ia, cât o să-i dea fostei neveste, pentru copil și ce bani îi va păstra pentru sine să-și cumpere din Germania, un Mercedes, o limuzină. Trăia cu regretul că l-au eliberat mai devreme, înainte de termen, că ar fi putut câștiga mai mult de la CEDO, decât  poate câștiga el singur, în libertate. Aprope că uitasem întâmplarea, la care au asistat toți călătorii, ca la un spectacol. Azi, însă, citind despre decizia CEDO cu privire la condițiile din penitenciarele românești, mi-am reamintit de povestea fostului deținut „bogat”.

„CEDO a constatat că situația din închisorile din România contravine Convenției Europene pentru Drepturile Omului și cere României ca în termen de șase luni să prezinte un calendar precis pentru punerea în aplicare a măsurilor adecvate pentru rezolvarea problemelor semnalate”, notează Mediafax.

Practic, România primește un răgaz de 6 luni ca să rezolve probleme nerezolvate de ani de zile.

Decizia CEDO e salutată de premierul Grindeanu.

„Salut, în sfârșit, această decizie, care nu ne duce în situația, în acest moment, (…) de a plăti sume mari de bani, dar ne obligă să venim, (…) în cele șase luni date ca și termen, cu un plan de măsuri concret, agreat și de Consiliul de Miniștri, dar și de Guvernul României, astfel încât problema (…) semnalată de CEDO să înceapă să fie rezolvată, pentru că această decizie vine ca urmare a problemelor (…) pe care le avem, a problemelor existente în penitenciarele din România. Deci urmare a acelor probleme, avem această decizie care ne dă un termen de șase luni, în care să venim cu aceste măsuri”, declară Grindeanu, potrivit Agerpres.

Șeful Executivului a precizat că Guvernul este determinat să respecte decizia CEDO și să îmbunătățească condițiile din penitenciare.

„Am avut o discuție, în urmă cu câteva zeci de minute, cu domnul ministru Tudorel Toader. Sunt convins că va veni, în ritmul potrivit, cu acest plan de măsuri, astfel încât în cele șase luni, date ca și termen, să reușim să aprobăm acest plan, să facem pași concreți și, până la urmă, sigur, n-aș vrea să duc la extrem, dar să facem lucruri în șase luni care poate trebuiau făcute (…) în ultimii 26 de ani”, a mai amintit premierul  Grindeanu.

26 de ani au trecut repede. Termenul dat de CEDO este foarte scurt, poate mult prea scurt pentru a rezolva problemele din penitenciarele românești. Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, Cristina Tarcea nu este deloc optimistă.

„Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, Cristina Tarcea, a afirmat marți, în legătură cu decizia pronunțată de CEDO privind condițiile din închisori, că îi este greu să creadă că în șase luni se va putea schimba radical sistemul penitenciar”, notează Agerpres.

Dar este evident că autoritățile se voi strădui. Există deja și soluții, în afara celor legislative.

Agerpres redă o declarație de azi, de la Bacău, a șefului ANP, Marius Vulpe: „Propunerea ANP pentru rezolvarea supraaglomerării din penitenciare este, pe de o parte, legislativă, pe de altă parte de construire de noi locuri de detenție, în penitenciarele deja existente, pentru că una este să construiești un penitenciar nou, care după estimări (…) ar costa în jur de 140 de milioane de euro, și alta e să construiești pavilioane noi de detenție în penitenciarele deja existente, care deja au teren și ar costa mult mai puțin. Sunt identificate locurile și sunt înaintate Ministerului Justiției”.

Ce a decis însă CEDO, azi, în cazul „Rezmiveș și alții împotriva României”?

„Prin această decizie-pilot, CEDO a stabilit că a fost încălcat articolul 3 al Convenției, care interzice tratamentele inumane sau degradante, în acest caz care vizează condițiile de detenție din închisorile românești, precum și din arestul poliției. Patru cetățeni români — Daniel Arpad Rezmiveș, Marius Mavroian, Laviniu Moșmonea și Iosif Gazsi — au sesizat CEDO în legătură cu condițiile din închisori. Ei s-au plâns, printre altele, de suprapopularea celulelor, insuficiența instalațiilor sanitare și lipsa igienei, calitatea proastă a hranei, vechimea materialelor primite, precum și prezența șobolanilor și a insectelor în celule, se arată într-un comunicat de presă al CEDO”, notează Agerpres

Agerpres mai scrie: „Statul român trebuie să le plătească daune morale lui Rezmiveș și Gazsi de câte 3.000 de euro, iar lui Mavroian și Moșmonea — câte 5.000 de euro. De asemenea, Moșmonea trebuie să primească 1.850 de euro reprezentând taxe și cheltuieli”.

România, din păcate e un sac fără fund. Cheltuie permanent.

Cheltuim nu numai cu întreținerea, cu masa deținuților, cu paza și cu întreținerea și igienizarea spațiilor de detenție, cu transportul deținuților la instanțe, dar ulterior cheltuim și cu plata unor daune stabilite de CEDO. Și toți acești bani vin din buzunarele tuturor românilor.

Traian Băsescu, timp de zece ani președinte al României, azi senator, s-a pronunțat și domnia sa asupra acestei decizii CEDO.

„Senatorul PMP, Traian Băsescu, a declarat marți că decizia CEDO referitoare la situația din închisori ar trebui să determine o schimbare a modului de a face justiție, prin trecerea de la o justiție punitivă la una restaurativă”, notează Agerpres.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Ceea ce este clar pentru toată lumea e că Executivul, dar și Parlamentul și societatea civilă trebuie să se implice pentru că soluțiile nu pot să apară din senin și că nici premierul, nici ministrul justiției nu pot rezolva singuri situația.

Mă intreb totuși în această ecuației complicată, unde este școala, unde este familia, unde este biserica, pentru că suprapopularea penitenciarelor din România exprimă de fapt eșecul educației, indiferent dacă aceasta se face acasă, în familie, la școală sau la biserică.

Sărăcia, dezbinarea familiilor prin emigrare, goana după bani a părinților, pe deplin justificată, au lăsat acasă, abandonată pe la bunici, pe la rude sau pe la vecini, o generație întreagă. Nici școala și nici biserica nu i-au putut salva pe acești copii. Nu au știut să și-i apropie, să le ofere sprijinul, să le arate o cale. Într-o eră plină de tentații, dominată de indiferență și de zeul „Ban”, copiii abandonați de societate, ieri, au devenit infractorii de azi.

Ne întrebăm cum să golim penitenciarele… Ocolim adevărurile care nu ne plac. Vremea trece, leafa merge!

Vom construi penitenciare, uitând că educația, de fapt, se face acasă, în familie, nu în penitenciar, că familia a fost cea lovită în toți acești ani, iar rezultatele se văd azi, iar familiile românilor, încă suferă… Sunt încă mii de copii abandonați prin satele românești care mor de dorul părinților, sunt mii de familii dezbinate de nevoi, există suferințe greu de imaginat…

În finalul Revistei scriem despre o altă „căutare” a adevărului. Presa atacă un alt eveniment, alegerile din decembrie 2009, despre care am putea afla adevărul: „Parchetul General a anunțat luni că a deschis un dosar penal, în care se efectuează cercetări in rem sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu și de falsificare a documentelor și evidențelor electorale, după dezvăluirile jurnalistului Dan Andronic despre alegerile prezidențiale din decembrie 2009”, scrie Agerpres.

Seară frumoasă!

Despre eșecul educației was last modified: aprilie 25th, 2017 by Claudiu Pamuc

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Claudiu Pamuc

Claudiu Pamuc

Este directorul editorial al revistei Legal Point.
A mai scris: