Despre dreptul de vot al persoanelor puse sub interdicție judecătorească sau care beneficiază de consiliere judiciară ori tutelă specială

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Art. 36 alin. (2) din Constituție stabilește două incapacități electorale, în sensul că „nu au drept de vot debilii sau alienații mintal, puși sub interdicție judecătorească, și nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale”. Cu diferențe, aceste incapacități sunt preluate de art. 6 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 115/2015^[1] și art. 2 alin. (5) lit. a) și b) din Legea nr. 208/2015^[2]. Astfel, nu au drept de vot^[3] „debilii sau alienații mintal, puși sub interdicție” [lit. a)], respectiv „persoanele cărora li s-a interzis exercitarea dreptului de a alege, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă” [lit. b)]^[4]. Aceste incapacități sunt prevăzute și de art. 4 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului^[5]. În concret, „au dreptul de a participa la referendum toți cetățenii români care au împlinit vârsta de 18 ani până în ziua referendumului inclusiv, cu excepția debililor sau a alienaților mintal puși sub interdicție, precum și a persoanelor condamnate prin hotărâre judecătorească definitivă la pierderea drepturilor electorale”. În fine, art. 5 alin. (6) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European^[6] prevede că, „nu au drept de vot debilii și alienații mintal puși sub interdicție și persoanele care, în ziua de referință, sunt condamnate prin hotărâre judecătorească definitivă la pierderea drepturilor electorale”.

În materie civilă, în contextul reglementărilor consacrate ocrotirii interzisului judecătoresc, art. 164 alin. (1) C. civ. a stabilit condițiile în care persoana fizică era pusă sub interdicție judecătorească, astfel: era lipsită de discernământ, cauza lipsei discernământului era alienația sau debilitatea mintală, lipsa discernământului împiedica persoana să se îngrijească singură de interesele sale (să se autogestioneze)^[7]. Aceste dispoziții au fost supuse controlului de constituționalitate, constatându-se că sunt neconstituționale, întrucât „aduc atingeri prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3), ale art. 16 alin. (1) și ale art. 50, astfel cum se interpretează potrivit art. 20 alin. (1), și prin prisma art. 12 din Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități”^[8].

În considerarea obligației legiuitorului de a pune de acord dispozițiile constatate neconstituționale cu Decizia Curții Constituționale nr. 601/2020 și cu prevederile din Constituția României^[9], Parlamentul a adoptat Legea nr. 140/2022 privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale și modificarea și completarea unor acte normative^[10]. Prin această intervenție legislativă în materia măsurilor de ocrotire de drept civil de care pot beneficia persoanele fizice cu dizabilități intelectuale și psihosociale, s-a creat, în legislația de drept comun, dar și în cea specială, instrumente juridice de sprijin și ocrotire adecvate pentru aceste categorii de persoane, care să asigure respectarea demnității, a drepturilor și libertăților, dar și a voinței, nevoilor și preferințelor acestora, precum și salvgardarea autonomiei lor^[11].

Ca urmare a modificării și completării de către Legea nr. 140/2022^[12], în prezent, art. 164 alin. (1) C. civ. prevede că, „majorul care nu se poate îngriji singur de interesele sale din cauza unei deteriorări a facultăților mintale, temporare sau permanente, parțiale sau totale, stabilite în urma evaluării medicale și psihosociale, și care are nevoie de sprijin în formarea sau exprimarea voinței sale poate beneficia de consiliere judiciară sau tutelă specială, dacă luarea acestei măsuri este necesară pentru exercitarea capacității sale civile, în condiții de egalitate cu celelalte persoane”. Alienația sau debilitatea mintală a fost înlocuită cu deteriorarea facultăților mintale^[13], iar interdicția judecătorească cu măsura consilierii judiciare sau a tutelei speciale. Sub aspectul capacității civile de exercițiu, persoana care beneficiază de consiliere judiciară are capacitate de exercițiu restrânsă^[14], iar cea care beneficiază de tutelă specială este lipsită de capacitate de exercițiu^[15].

^[1] Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I (în continuare, M. Of.), nr. 343 din 20 mai 2015.

^[2] Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente a fost publicată în M. Of. nr. 553 din 24 iulie 2015.

^[3] Art. 6 din Legea nr. 115/2015 prevede că „nu pot alege”.

^[4] Menționăm existența unor deosebiri de fond importante între incapacitatea prevăzută de art. 36 alin. (2) teza a II-a din Constituție și corespondenta ei, stabilită de art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 115/2015 și art. 2 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 208/2015. În timp ce textul constituțional se referă la pierderea drepturilor electorale, cele legale interzic exercitarea dreptului de a alege.

^[5] Legea nr. 3/2000 a fost publicată în M. Of. nr. 84 din 24 februarie 2000.

^[6] Legea nr. 33/2007 a fost publicată în M. Of. nr. 28 din 16 ianuarie 2007 și republicată în nr. 627 din 31 august 2012.

^[7] A se vedea: C. Guzei-Mangu, Despre reformarea regimului juridic privind ocrotirea persoanei fizice ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 601/2020, în Revista Universul Juridic Premium nr. 6/2022; C. T. Ungureanu, I. – Al. Toader, Drept civil. Partea generală. Persoanele, ed. a 4-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2019, pp. 521-522.

^[8] A se vedea considerentul nr. 47 din Decizia Curții Constituționale nr. 601/2020 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 164 alin. (1) din Codul civil (publicată în M. Of. nr. 88 din 27 ianuarie 2021).

^[9] A se vedea art. 147 alin. (1) din Constituție.

^[10] Legea nr. 140/2022 a fost publicată în M. Of. nr. 500 din 20 mai 2022.

^[11] A se vedea expunerea de motive la Legea nr. 140/2022.

^[12] A se vedea art. 7 pct. 22 din Cap. II din Legea nr. 140/2022.

^[13] Expresiile „alienație mintală și debilitate mintală” au avut consacrată o semnificație legală. Astfel, „în sensul Codului civil, precum și al legislației civile în vigoare, prin expresiile alienație mintală sau debilitate mintală se înțelege o boală psihică ori un handicap psihic ce determină incompetența psihică a persoanei de a acționa critic și predictiv privind consecințele social-juridice care pot decurge din exercitarea drepturilor și obligațiilor civile” [a se vedea art. 211 din Legea 71/2011 pentru punerea în vigoare a Legii nr. 278/2009 privind Codul civil (publicată în M. Of. nr. 409 din 10 iunie 2011)]. Art. 211 din Legea nr. 71/2011 a fost abrogat de art. 27 pct. 1 din Legea nr. 140/2022. Abrogarea a fost necesară, întrucât Legea nr. 140/2022 stabilește măsuri de ocrotire pentru persoanele fizice cu „dizabilități intelectuale sau psihosociale”. În mod just s-a arătat în doctrină că „… utilizarea unei sintagme neutre și fără conotație medicală, anume deteriorarea facultăților mintale, conjugată cu condiția ca aceasta să fie stabilită în baza unei evaluări medicale și psihosociale, redactorii Proiectului au optat pentru o manieră de legiferare prudentă, de natură să ofere garanții persoanelor față de care aceste măsuri se impun a fi dispuse, în sensul unei evaluări corecte din punct de vedere medical și social a cauzei ce determină necesitatea luării măsurilor de ocrotire” (a se vedea C. Guzei-Mangu, op. cit., pp. 139-140). În opinia noastră, expresiile alienație mintală și debilitate mintală au fost potrivnice unor prevederi din Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități și din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, și anume: art. 3 și art. 5 din Convenție, respectiv art. 2 alin. (1), art. 3 lit. a) și p), precum și art. 5 pct. 16 din Legea nr. 448/2006 (a se vedea T. Bodoașcă, Dreptul familiei, ed. a VI-a, revăzută și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2024, p. 103).

^[14] A se vedea art. 41 alin. (1¹) C. civ. (introdus de art. 7 pct. 1 din Cap. II din Legea nr. 140/2022).

^[15] A se vedea art. 43 alin. (1) lit. b) C. civ. (modificat de art. 7 pct. 5 din Cap. II din Legea nr. 140/2022).