Desesizarea instanţelor aflate în conflict. Interpretarea diferită a obiectului şi cauzei juridice a litigiului (NCPC, L. nr. 100/1992)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 321/2021

NCPC: art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1), art. 712; L. nr. 100/1992: art. 15 alin. (1)

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Problema care a generat desesizarea instanțelor aflate în conflict îl constituie interpretarea diferită a obiectului și cauzei juridice a litigiului.

În pronunțarea regulatorului de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în cauză, contestatorul a calificat și precizat, în mod neechivoc, temeiul juridic al acțiunii, art. 712 C. proc. civ., în raport de care rezultă că prezenta cerere de chemare în judecată reprezintă o contestație la executare formulată de contestatorul A., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 173/24.02.2020 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2019, contestație prin care se solicită și suspendarea executării sentinței menționate, fapt ce reiese și din argumentele invocate de contestator.

Așa cum în mod corect a sesizat Curtea de Apel București, faptul că, la momentul învestirii instanței cu prezenta contestație sentința civilă nr. 173 din 24.02.2020 pronunțată de Tribunalul București nu era definitivă, nu poate schimba natura prezentei cereri de chemare în judecată, având în vedere că hotărârile judecătorești pronunțate în cazul acțiunilor întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 369/2004 privind aplicarea Convenției asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992 sunt executorii, potrivit art. 15 alin. (1) din lege.

Or, contestatorul tocmai în considerarea caracterului executoriu al sentinței menționate a solicitat suspendarea executării acesteia, precum și anularea tuturor formelor de executare efectuate, întinderea și aplicarea titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 173/24.02.2020 pronunțată în dosar nr. x/2019.

Față de toate cele de mai sus și cum, în cauză, titlul executoriu este reprezentat de sentința civilă nr. 173/24.02.2020 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în materia răpirii internaționale de copii, instanța competentă să soluționeze contestația la executare și cererea de suspendare a executării sentinței menționate este Tribunalul București, sens în care Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Sursa informației: www.scj.ro.