Demers judiciar privind obligaţia de a face a pârâtei, respectiv de a proceda la deblocarea contului de garanţie de bună execuţie. Stabilirea competenței de soluționare a cauzei

• NCPC: art. 107 alin. (1)
• NCPC: art. 129 alin. (1)
• NCPC: art. 130 alin. (2)
• NCPC: art. 133 pct. 2
• NCPC: art. 135 alin. (1)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Hunedoara, la data de 22.11.2021, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională Apele Române – Administrația Bazinală de Ape Mureș, obligarea acesteia la deblocarea contului de garanție de bună execuție constituit de către societatea reclamantă în baza contractului de servicii nr. x/06.09.2018.

Pârâtul a depus întâmpinare, solicitând respingerea ca rămasă fără obiect a cererii, având în vedere că a deblocat contul de garanție.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1759 din 5 octombrie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între Judecătoria Hunedoara și Judecătoria Târgu-Mureș.

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă o obligație de a face, respectiv aceea ca pârâta Administrația Națională Apele Române – Administrația Bazinală de Ape Mureș să procedeze la deblocarea contului de garanție de bună execuție.

Ivirea prezentului conflict negativ de competență a fost determinată de calificarea diferită a competenței de ordine publică sau privată incidentă în speță, cât și a condițiilor de invocare a excepției de necompetență teritorială.

Înalta Curte reține că, în materia competenței teritoriale, regula de drept comun este înscrisă în dispozițiile art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.

Totodată, se constată că potrivit art. 22.2 din contractul încheiat între părțile litigante, dacă (…) „achizitorul și prestatorul nu reușesc să rezolve în mod amiabil o divergență contractuală, fiecare poate solicita ca disputa să se soluționeze de către Tribunalul Târgu-Mureș”.

Potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., „Necompetența este de ordine publică sau privată” Alin. 2 al acestui articol prevede că necompetența este de ordine publică: (pct. 1) „în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; (pct. 2) în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat; (pct. 3) în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura”.

Conform art. 129 alin. (3) C. proc. civ., „În toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată”.

Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că în cauză norma de competență aplicabilă litigiului de față are caracter de ordine privată.

C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetența materială și teritorială, atât cea de ordine publică cât și cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene și în anumite condiții.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

„necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe”, iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că:

„necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe”.

Din interpretarea textului de lege sus-menționat rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată în condițiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta rămâne competentă teritorial a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența teritorială a altei instanțe.

Or, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că, în cauză, pârâta, deși a formulat întâmpinare, aceasta nu a invocat necompetența teritorială a Judecătoriei Hunedoara, excepția necompetenței teritoriale fiind invocată de instanță, din oficiu, la termenul de judecată din 8 februarie 2022, cu încălcarea art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Drept urmare, neinvocarea excepției de necompetență privată de către pârâtă în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., a avut ca efect consolidarea competenței instanței sesizate.

Raportat tuturor considerentelor expuse, Înalta Curte reține că Judecătoria Hunedoara este competentă să soluționeze cauza, urmând a dispune în acest sens pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

Sursa informației: www.scj.ro.